Inițiativa a fost a celor doi tineri- Dan Dragoș și Vasile Valcan , studenți, iubitori ai orașului și a istoriei apropiate, inițiatori ai proiectului online http://www.oradeainimagini.ro/. Biblioteca a venit ca un partener firesc, interesata de inițiativa de a expune în filialele de cartier expoziția foto cu acelasi nume .
Din partea bibliotecii judetene gazdă a fost doamna director adjunct Tavaszi Hajnal, care a menționat posibilitatea de a crea un cadru permanent pentru dezbateri publice pe teme de istorie a orașului Oradea.
După 4 luni de expoziţie în filialele Bibliotecii Judeţene “Gheorghe Şincai” Oradea, ajunși la finalul proiectului ”Oradea în perioada comunistă” am invitat amatorii, iubitorii şi nostalgicii oradiei în perioada comunistă, la o dezbatere pe acestă temă.
Invitați să prezinte lucrări au fost doamna Mariana Barna, domnul Lungu Mircea Calin, arhitect sef al orasului Oradea în perioada de interes, profesor Florin Oros și Cristian Culiciu student.
Cristian Culiciu a vorbit despre sistematizarea orașului ilustrând cu imagini din presa locala ( Crișana și Faklia) așezate cronologic fiecare pas care a avut loc în transformarea orașului- de la macheta proiectului la efectiva realizare.
Politica timpului cerea ca un număr cât mai mare de populație să fie concentrată într-un spațiu cât mai mic, în clădiri tipizate, care să se înalțe cât mai mult pe verticală, să asigure un control mai bun al populației astfel să fie satisfăcute ambițiile economice, politice și privilegiile clasei conducătoare.
Am aflat astfel datele de începere a lucrărilor în cartiere care acum ne sunt foarte familiare 1960 în zona
Cantemir, 1967 în Cartierul Rogerius ( pe zonele locuite de bulgari), în 1963 pe bulevardul Dacia, 1970 în Velența, 1970 în Nufărul.
Al doilea vorbitor, dl. Lungu Mircea , în calitate de arhitect a adus amintirile din interiorul sistemului .Dansul ne povestea :
Chiar și în comunism a existat o etapă echilibrată din punct de vedere arhitectural, în care banii mulți alocați construcțiilor ( spre evidențierea puterii comuniste) nu au fost prostește folosiți.
Zona centrală a scăpat fără foarte multe modificări, arhitecții orașului străduindu-se să integreze cât mai bine așa zisele clădiri plombe între clădirile vechi.
Au existat momente în istoria Oradiei în care chiar cetățenii s-au opus schimbărilor arhitecturale anunțate- de exemplu când s-a anunțat că biserica sfântul Ladislau va fi translatată din poziția inițială, în 1962 , au fost proteste de stradă, oamenii au făcut un lanț uman în jurul ei.
Exista o tipizare impusă a blocurilor, și doar prin insistențe deosebite din partea forurilor locale se făceau derogări. Oradea, are datorită arhitecților de calitate pe care i-a avut, multe astfel de blocuri unicat.
Totuși machetele proiectelor care erau duse la București pentru aprobare , veneau de acolo ” cu amprente” adică șeful de stat ca un mare specialist se apuca si lua modulele clădirilor și le rearanja cum credea el că e bine.
Apoi a venit etapa săracă în care blocurile au început să fie făcute din plăci prefabricate ...
Apoi a venit revoluția și respectul care exista înainte față de spațiile verzi și față de arhitectura inițială a clădirilor noi sau vechi a dispărut.
Profesorul Florian Oros, a preluat tema și a mai discutat despre clădirile ”plombe” care sunt în centrul orașului.
Colega noastră Mariana Barna, a deschis o scurtă discuție pe tema industrializării orașului, cauză care a dus la migrarea spre oraș a unei populații numeroase de la sat și a făcut ca necesarul de locuințe să crească într-un mod artificial.
Tot în cadrul întâlnirii am prezentat proiectul de istorie locala www.istorielocala.ro și am invitat pe cei interesați să se implice în proiect, istoria orașului în perioada comunistă fiind doar o felie dintr-o vastă paletă de teme.
a consemnat, Delia Pantea
