Experiența doliului - Recomandari de lectura

Asociația Română de Psihologie Comunitară, în parteneriat cu Asociaţia “Există Viaţă după doliu”, cu Organizaţia EMMA şi Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor organizează o manifestare publică de informare asupra experienţei doliului.

 MIERCURI, 3 IULIE 2013, ora 17.30 cei care doresc sunt așteptați  în sala amfiteatru de la etajul I al Bibliotecii Judeţene “Gheorghe Şincai” (strada Armatei Române, nr. 1-A )





Legat de temă  putem face câteva  recomandări de lectură  care pot veni în spijinul celor care caută ajutor și răspunsuri pentru a trece prin perioadele de doliu.

Cărțile pot fi găsite în colecțiile Biblitoecii Județene .

• Jean-Dominique Bauby  - Scafandrul si fluturele -  Bucureşti : Humanitas, 2008.

locatie- BF, F6, 2 SA 

Ce inseamna, de fapt, sa fii viu? Care ne sunt, cu adevarat, bucuriile vietii? Cine -- sau ce -- din noi traieste, se-ndragosteste, cauta, uita, iarta? Cata suferinta incape intr-un trup, cata nefericire intr-un suflet? De ce trebuie sa murim?

Publicat la cateva zile dupa moartea autorului, victima a unui accident vascular, Scafandrul si fluturele este una dintre cele mai zguduitoare povesti despre viata. Iesit din coma, dar paralizat cvasi-complet, cu o singura pleoapa, stanga, mobila, Jean-Dominique Bauby "dicteaza" aceasta carte.
Cateva sute de mii de batai de pleoapa -- pentru ca noi sa putem vedea lumea si altfel. Jean-

Dominique Bauby are 43 de ani şi este un tată de familie fericit. Bărbatul nu mai poate decât clipi. Cu ochiul stang. Clipind din ochi pentru fiecare literă a alfabetului, Bauby scrie o carte, Scafandrul şi fluturele, frescă a trăirilor sale din trupul care nu-i mai este decât o închisoare.

"..Acum, cand sa fac saltul periculos in propriul meu trecut, simt ca ametesc. Nu stiu de la ce capat sa apuc orele acelea apasatoare si inutile, imposibil de adunat, intocmai ca bilutele de mercur dintr-un termometru frant in doua. Cuvintele se eschiveaza. Cum sa evoci supletea si caldura trupului tanar al brunetei inalte langa care te-ai trezit pentru ultima data, fara sa-i acorzi atentie, aproape morocanos? Totul era gri, pastos si resemnat: cerul, oamenii, orasul hartuit de mai multe zile de greva din transporturi. Alaturi de milioanele de parizieni, eu si Florence intram in malaxorul incalcit al zilei, cu privirile goale, cu fetele trase, ca niste zombi. Executam mecanic toate gesturile acelea care, astazi, mi se par miraculoase: sa te barbieresti, sa te-mbraci, sa-ti bei ciocolata..." (Jean-Dominique Bauby)

•   Isabel Allende- Paula   -  Bucureşti : Humanitas Fiction, 2007.

     locatie- F1, F6 , 3 SA

”Scriitoarea a avut o fiică, pe nume Paula, care a murit în 1992 de porfirie, după un an petrecut în comă pe patul de spital. Veghindu-şi fiica, Allende a pus pe hârtie tot ceea ce ar fi vrut să-i spuna Paulei când aceasta nu o mai putea asculta. Aceasta este povestea romanului cutremurător scris de Allende-mama la căpătâiul fiicei sale. Cartea devine astfel portretul emoţionant al unei femei sensibile şi puternice, care îşi sublimează suferinţa şi iubirea prin forţa magică a ficţiunii.”

   

Eric-Emmanuel Schmitt  -  Oscar si Tanti Roz - Bucureşti : Humanitas, 2006.

    locatie- 2 SA

                                              

Asadar, Oscar e un pusti de zece ani, cu minte clara, suflet patimas si trup sfarsit de leucemie. Are un cazier format din trei incendieri simultane, ale caror victime au fost pe rand... cainele, pisica si ulterior intreaga casa. E exasperat de lasitatea oamenilor mari, care nu sunt in stare sa-i spuna verde-n fata ca mai are cateva zile de trait. Prietena lui e Tanti Roz, o infirmiera batrana, de o bunatate aproape arhaica, e singura care ii spune adevarul micutului, daruindu-i si doua idei de geniu: sa-si traiasca fiecare din ultimele zile ca si cum ar fi zece ani (parcurgandu-si astfel viata pe-repede-inainte) si sa-i scrie cateva epistole lui Dumnezeu, in care inca nu crede.

• Ken Wilber -Gratie si forta-.  Editura: Elena Francisc, 2006- 

 locație -1 DG 1 SA  159.9.

Graţie şi forţă este una dintre cele mai tulburătoare cărţi pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viaţa şi moartea, lumina şi întunericul, binele şi răul, o poveste care trece dincolo de dualitate, pe tărâmurile în care Totul Este Unu, acolo unde nu mai există înţelesuri pentru că ele sunt cuprinse în singurul lucru care există, Totalitatea. Este o carte despre descoperirea că iubirea între doi oameni este aceeaşi iubire care a creat Universul, că nu există nici o deosebire esenţială între lacrimile suferinţei şi cele ale bucuriei, pentru că suferinţa şi bucuria sunt împletite în spirala ascensională care duce către marea deschidere a inimii către Iubire.

Ken Wilber este unul dintre cei mai faimoşi filosofi mistici şi teoreticieni ai conştiinţei din timpurile noastre. Întâlnirea între el şi Treya este una a iubirii mistice, ei se recunosc unul pe celălalt într-o clipă şi ştiu că în cartea acestei vieţi au de făcut un drum împreună. Dar nici unul dintre ei nu a bănuit cât de teribilă, de profundă şi de transformatoare avea să fie experienţa lor. La o săptămână după căsătorie, ei descoperă că Treya are cancer. Această carte cuprinde istoria zguduitoare a acestei iubiri, scrisă de Ken Wilber şi cuprinzând sute de pagini din jurnalul Treyei. Este o istorie care reprezintă natura eroică şi tragică a Umanităţii, luptându-se cu densitatea materiei şi a trupului în căutarea Spiritului, o căutare plină e lumină dar şi de suferinţă pe care Umanitatea şi-o asumă atunci când vine pe acest pământ,în perfectă cunoştinţă de cauză.

Este o carte ce radiază o energie sublimă.

• Cecilia Ahern  -  P.S. Te iubesc- Bucureşti : ALLFA, 2008.

Locatie- 1 F6, 2 SA

Bestseller în Marea Britanie, S.U.A., Germania şi Olanda (2004)

"Pastreaza amintirile noastre minunate, dar nu-ti fie teama sa-ti faci altele noi..."

Îndrăgostiţi din copilărie, îşi sorbeau cuvintele unul altuia, iar certurile lor se sfârşeau în hohote de râs. Când Gerry moare, Holly este distrusă: iubitul, cel mai bun prieten, sprijinul ei nu mai este. Dar Gerry a promis că îşi va veghea mereu dragostea. Şi se ţine de cuvânt: el îi lasă lui Holly un pachet cu scrisori care, deschise pe rând, în fiecare lună, vreme de un an, o vor învăţa cum să ia viaţa de la capăt. Pe măsură ce deschide fiecare scrisoare, Holly înţelege sensul schimbării şi al iubirii de celălalt.

Cu ajutorul prietenilor şi al zgomotoasei sale familii, ea învaţă din nou să râdă, să plângă, să cânte, să danseze – să fie mai curajoasă ca niciodată. 

•  Drum prin doliu . Anda Mogos- Bucuresti 2013

“Drum prin doliu te ajuta sa gasesti raspuns la astfel de intrebari si sa parcurgi acest drum intr-un mod cat mai sanatos, pentru a evita complicatiile ce pot sa cronicizeze durerea doliului. Citind Drum prin doliu vei intelege cum sa ajungi de la rana la cicatrice, si vei invata sa traiesti intr-o lume in care cel drag al tau a trecut din realitate in amintiri” ( autoarea)

•  Copilul- umbra. P.F.Thomese .Bucuresti:Humanitas,2008

Publicat in 2003, dupa moartea fiicei autorului, inclasabilul Schaduwkind (Copilul-umbra) -- meditatie, poem in proza, eseu -- s-a bucurat de un succes extraordinar in Olanda (70 000 de exemplare vandute), fiind tradus ulterior in peste cincisprezece tari. In 2007, Copilul-umbra a fost nominalizat pentru prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award.

"Cuvant lipsa: Unei femei care-si ingroapa sotul i se spune vaduva, unui barbat ramas fara sotie, vaduv. Un copil fara parinti e orfan. Dar cum se numesc tatal si mama unui copil care a murit?"

Desi porneste de la un eveniment real -- autorului ii moare fiica la doar cateva saptamani de la nastere --, Copilul-umbra (2003) nu e un text propriu-zis autobiografic: nu aflam mai nimic despre circumstantele mortii, despre spital, boala, incercarile medicilor de a o salva pe Isa. In mod curios, realitatea dura a acestei morti e trecuta sub tacere, iar paginile pe care le citim par sa vorbeasca despre altceva, tatonand un limbaj nou sau resuscitand o limba moarta. Atunci cand survine, textul "rupe" tacerea, intrerupe legatura organica -- ilizibila -- a tatalui cu micuta lui moarta. Intr-un fel, copilul-umbra e un copil "fara insusiri", o forma ce nu se poate fixa, un personaj pur, aflat in continua transformare: e "copilul batran" descris de Titus Livius, pruncul bolnav pe care parintii il duc de la Betleem in Egipt, copilul mort abandonat de Frederic Moreau in Educatia sentimentala, fiica lui Iair pe care a inviat-o Isus din morti, iubita din Cantarea Cantarilor... Departe de orice indiscretie si orice forma de intimism, P.F. Thomese cauta cuvintele si lucrurile care raman dupa disparitia fizica a fiintei dragi. Desi probeaza toate registrele tanguirii -- de la disperare, trecand prin spaima si mizantropie, pana la apatia din final --, Copilul-umbra depaseste starea de doliu (pe care Thomese o numea, intr-un interviu, "egocentrica"), descriind mai degraba stari poetice posibile si variabile in "spatiul literar".

• Viorica Hagianu - Destin scindat  

Este o poveste de dragoste, o călătorie psihologică a celui care se confruntă cu o astfel de pierdere şi cu procesul de doliu, precum şi o odă închinată puterii pasiunii umane, chiar şi atunci când nu  mai exista nimic senzorial care s-o susţină.

Fragment online  



 MITCH  ALBOM- Marţi cu Morrie –Bucuresti  Editura Humanitas, 2006,  

Locatie- 2 SA., 1DG 

 Despre viata , moarte si despre viata fata in fata cu moartea.

lectura online-
Selectie realizată de Marcela Năsaudean