Carbon modificat, apărută la editura Tritonic , București în anul 2008.
Carte a genului SF, face parte din seria Takeshi Kovacs care încearcă să îmbine genul sf cu cel polițist.
Citind cartea m-am simțit ca într-un joc video prost. Personajele se bat și iar se bat, zi și noapte fără oprire. Din când în când un personaj e ucis cu cruzime, dar după două pagini revine, pentru că desigur suntem în era Carbonului modificat- omul cu structura și personalitatea lui este de fapt stocat pe o plăcuță integrată, cip, și dacă nu omori personajul ucigând plăcuța , acesta e repusă într-un alt corp scos dintr-un depozit de trupuri.... și iar dăi și luptă. Plăcuța reîncărcată mai poate primi diverse ciber-abilități , iar ce ai fost înainte de ultima moarte se acoperă de o ceață binefăcătoare, iar tu personaj poți trăi sute de ani.
În cele 600 de pagini am găsit totuși câteva sclipiri de înțelepciune SF, care m-au ajutat să rezist lecturii . Citez:
”..dacă vreun idiot de politician , vre-un judecător de-al puterii, încearcă să pună în aplicare politici care v-ar face rău sau care vă interesează, luați-o personal. Înfuriați-vă....Numai cei mici suferă în mâinile justiției; creaturile puterii se strecoară sub ea făcând cu ochiul și rânjind. Dacă aveți dreptate va trebui să o smulgeți de al ei....”
Și mai este o referire la contextul general al lumii în care se desfășoară acțiunea dar care cu un pic de umor poate fi translatată și pentru noi cititorii de cărți sau trăitorii în lumea carbonului nemodificat :
”În Corpul Mesagerilor iei ceea ce ți se oferă...Și uneori asta trebuie să fie de ajuns .”
”Ceea ce ți se oferă.Uneori. De ajuns.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care este parerea ta?