Sub genericul lui Socrate, „Există un singur bun: cunoașterea și un singur rău: ignoranța”, ziua de vineri, 11 septembrie, a fost una deosebită, pentru că publicul din Oradea s-a întâlnit cu cartea veche din bibliotecă. Începând cu ora 16.00, la Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor, a avut loc vernisajul expoziției de carte veche și rară, organizată cu prilejul Zilelor Europene ale Patrimoniului, eveniment susținut, la nivel național, de către Ministerul Culturii, prin Direcția Județeană pentru Cultură Bihor.
Tema din acest an, sintetizată în titlul „Carte, bibliotecă și școală în Salonta în secolele XVIII-XIX”, aruncă o privire în trecutul a nouă exemplare de carte veche străină, o poveste despre călătoria cărții vechi în vechiul comitat al Bihorului din secolele XVIII-XIX. Publicul prezent la eveniment a avut ocazia nu doar să vadă cărțile expuse, din „Colecțiile Speciale” ale bibliotecii, ci să și cunoască povestea fascinantă din „spatele” fiecăreia. Cele două vitrine în care sunt expuse volumele și cele șapte panouri tematice, în limbile română, maghiară și engleză, întâmpină, în balconul de la etajul unu al bibliotecii, pe toți cei însetați de cunoaștere.
Fie că vorbim despre domeniul teologiei biblice și patristice, a filologiei grecești și latine, a dreptului roman, a istoriei universale, economiei și administrației publice, povestea acestor cărți vechi are un numitor comun. Este vorba despre vechiul gimnaziu reformat din Salonta, cărțile din expoziție aflându-se în biblioteca acestei școli timp de peste 100 de ani. Această școală confesională își are începuturile în anul 1711, ca filială a Gimnaziului superior reformat din Debrețin, urmașul de astăzi fiind Liceul teoretic „Arany János” din Salonta.
Tipărite la Amsterdam, Hallle, Leipzig, Trnava, Veneția și Viena, aceste ediții rare sunt semnate de către clasici ai antichității latine (Lactanțiu, Virgiliu, Cicero), teologi protestanți (John Mill, Joachim Lange, Johann George Walch), teologi catolici (Cristoforus Wahl), juriști (Johann Samuel Strick, Joseph von Sonnenfels), filologi (Johann Mathias Gesner) și istorici (Ludwic Holberg). În privința perioadei de apariție, aceste volume, scrise în latină, greacă și germană, au fost tipărite în secolul al XVIII-lea, între anii 1711-1771.
Pornind de la cercetările efectuate în timpul prelucrării științifice, povestea exemplarelor de carte veche străină, pornește de la informațiile inedite descoperite în însemnările manuscrise: traseul de la proprietarii privați către biblioteca școlară a vechiului gimnaziu reformat din Salonta, numele proprietarilor, locul de achiziție, precum și valoarea pecuniară a cărților. Două familii maghiare sunt cele care, la jumătatea veacului al XIX-lea, au donat școlii aceste volume prețioase. Este vorba despre familia Rajla, originară din comitatul Arad, și familia Balogh, a fostului presbiter și apoi episcop reformat la Debrețin, Balogh Péter (1792-1870). Aceste volume au fost în posesia acestor familii timp de două sau chiar trei generații, fiind cumpărate într-un interval de timp destul de mare, anume între anii 1800-1846. Alte însemnări ne descoperă și alte amănunte: nume de la alți proprietari (Josephus Fabri, Ioannis Szabo, Caroli Zoldy, Samuel Erceli, Stephani Fazekas ș.a.), locul unde au fost achiziționate (Debrețin), prețul (49 florini) și uneori, chiar data când au fost cumpărate.
De reținut pentru posteritate este faptul că aceste două familii maghiare au avut un interes ridicat pentru cultură, atât pentru propria nevoie cât și pentru cea a societății în care trăiau. Astfel, din cele două biblioteci private, cărțile au ajuns într-o bibliotecă școlară - demers făcut benevol, nu sub presiune sau forțați de împrejurări - , ceea ce arată dorința proprietarilor de a contribui la bunăstarea spirituală și culturală a celorlalți.
Dr. Silviu Sana, cercetător științific gr. 2.
Foto: Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor
