Discul Blu-ray

Unul din primele discuri Blu-ray, iarna 2006

Discul Blu-ray e ultimul tip de disc digital, apărut pe piaţa suporturilor digitale, disc ce poate înmagazina diferite tipuri de date în format electronic: fişiere în format tip Word sau Excel, fotografii, muzică, fişiere tip pdf, programe de calculator (numite generic soft) şi chiar filme de orice fel (realizate de amatori sau profesionişti). Acest nou tip de stocare optică a datelor digitale, a fost proiectat din start pentru a depăşi capacităţile „perimatului” DVD. Totuşi, el are aceleaşi dimensiuni fizice ca un CD sau DVD, adică 12 cm în diametru, 1,2 mm grosime. El a fost lansat pe piaţă pentru prima oară în iunie 2006, unde altundeva decât în Japonia (datorită implicării Sony în realizarea acestui nou tip de suport de stocare digitală sau optică a datelor). Discul Bu-ray poate înmagazina, stoca sau cuprinde (folosiţi care termen vă place) minimum 25 Gb (discul cu un singur strat) şi maximum 128 de Gb de date (discul cu patru straturi). Numele de Blu-ray (Blu e o prescurtare tipic americană de la cuvântul Blue, ce înseamnă albastru, iar Ray e rază; deci Blu-ray = Rază albastră) l-a primit acest disc de la tipul de laser, de culoare albastră (în realitate, culoarea laserului cu lungime de undă mai scurtă decât cel folosit la scrierea DVD-urilor, e violet, dar producătorii l-au botezat „albastru” din motive comerciale şi de marketing), ce e folosit la scrierea şi citirea acestui tip de disc optic. Datorită lungimii de undă mai scurte folosite la scrierea discului Blu-ray, acest disc poate stoca mai multă informaţie decât DVD-ul, în general fiind folosit în prezent pentru vânzările de filme cu o rezoluţie mai mare decât cele scrise pe DVD. De exemplu, în Japonia, începând din 2007, aproape toate filmele artistice, mai ales cele de la Hollywood, sunt vândute aproape exclusiv pe acest nou tip de suport digital, datorită calităţii net superioare a filmului redat pe discul Blu-ray. În Australia şi Marea Britanie, în iunie 2008, se vânduseră pe piaţă 2500 de titluri de filme redate pe disc Blu-ray, în Statele Unite şi Canada 3500, iar în Japonia, până în iulie 2010, peste 3300 (se pare că japonezii sunt mult mai cinefili decât europenii şi nord-americanii).

Densitatea informaţiei ce poate fi stocată pe un DVD e limitată de lungimea de undă a laserului cu care acesta e scris (650 de nanometri), de aceea începând din 2000 producătorii de electronice au realizat un nou tip de laser, cu lungime de undă mai scurtă, de 405 nanometri, lungime de undă apropiată de culoarea albastră, din spectrul vizual al celor şapte culori ce alcătuiesc lumina „albă”. Folosind noul tip de laser, Sony a pornit două proiecte diferite de realizare a noului tip de disc digital, unul în colaborare cu Philips (numit UDO = Ultra Density Optical) şi celălalt cu altă companie japoneză, Pioneer (numit DVR Blue). Tehnologia folosită la aceste prototipuri era similară, şi după doi ani de cercetări, pe 19 februarie 2002, s-a anunţat oficial numele discului ce va fi realizat prin noul proiect şi anume discul Blu-ray, în aceeaşi zi constituindu-se şi Fundaţia Discului Blu-ray (ce cuprindea iniţial nouă membri: Sony, Panasonic, Pioneer, Philips, Thomson, LG, Hitachi, Sharp şi Samsung). Primul Blu-ray player a fost vândut pe piaţă în 10 aprilie 2003, de Sony, bineînţeles în Japonia (Sony BDZ-S77), dar acest aparat era destul de scump (costa „modica” sumă de 3.800 de dolari americani), şi în plus, încă nu se produseseră nicăieri, discuri Blu-ray înregistrate cu filme sau muzică. Peste aproximativ doi ani, mai precis în 4 octombrie 2004, fundaţia s-a transformat în Asociaţia Discului Blu-ray, ce a primit cu această ocazie noi membri: Dell, Hewlett-Packard, Mitsubishi, TDK şi compania cinematografică 20th Century Fox. 

Blu-ray player Sony BDZ-S77

Comparatie intre felul cum functioneaza un DVD si un Blu-ray

În ianuarie 2005, compania japoneză TDK, a anunţat inventarea unui nou tip de polimer, foarte subţire, dar rezistent, ce va fi folosit la acoperirea suprafeţei exterioare a noului disc. De asemenea, datorită colaborării dintre aceste companii, sus-amintite, specificaţiile BD-ROM (adică Blu-ray read only memory = BD-ROM) ale noului tip de disc au fost finalizate deja la începutul anului 2006. Primele playere BD-ROM au fost vândute în iunie 2006, în Japonia (un exemplu e aparatul Sony BDP-S1), iar primele filme înregistrate şi vândute (în 20 iunie 2006, tot în Japonia) pe noul suport tehnic au fost: 50 First Dates, The Fifth Element, Hitch, House of Flying Daggers, Twister, Underworld: Evolution şi Terminator (filmul din 1984 fiind reeditat atunci în noul format). Toate aceste filme au fost „scrise” pe discuri Blu-ray de 25 de GB (discuri cu un singur strat înregistrabil), iar ulterior, începând din octombrie 2006 a început şi vânzarea filmelor înregistrate pe discuri Blu-ray de 50 de GB (discuri cu două straturi înregistrabile). Însă, în ceea ce priveşte vânzarea discurilor Blu-ray înregistrate cu muzică, s-a constatat o oarecare întârziere, primele astfel de discuri apărând pe piaţă doar în mai 2008. Primul drive de calculator ce putea scrie noile discuri a fost lansat pe piaţă tot de Sony, în 18 iulie 2006, se numea BWU-100A şi putea scrie informaţia atât pe discurile Blu-ray cu un singur strat, cât şi pe cele cu două straturi (ce au capacitatea de 50 de GB), putea folosi discuri ce pot fi scrise doar o dată (similare DVD-R), cât şi cele reînregistrabile (similare DVD-RW). Acest prim drive costa, preţ cu amănuntul, 699 de dolari americani.

Player Blu-ray Sony BDP-S1

Drive Sony BWU-100A

Deja în ianuarie 2007, vânzările de filme înregistrate pe Blu-ray le depăşiseră, ca volum şi încasări pe cele de pe DVD, iar în primele trei trimestre ale aceluiaşi an discurile Blu-ray s-au vândut în cantităţi duble faţă de DVD-uri. În 28 iunie 2007, 20th Century Fox a anunţat ca de atunci încolo şi ei îşi vor vinde filmele pe Blu-ray, iar din luna mai 2008 şi Warner Bros (altă mare companie cinematografică americană) a anunţat că-şi va vinde filmele (în S.U.A., Canada şi Japonia) exclusiv pe Blu-ray. Tot din luna mai 2008, alte două mari companii (Universal şi Paramount) au trecut şi ele la noul format de vânzare a filmelor, discul Blu-ray. Cu toate acestea, în Europa, o perioadă, s-au mai vândut şi filme pe DVD, dar de vreo doi ani încoace şi pe „bătrânul continent” s-a trecut încet, dar sigur, la noul format, actualmente şi-n supermarketurile, hypermarketurile din ţara noastră veţi găsi pe rafturi filme, în marea lor majoritate pe Blu-ray. De la lansarea lor, vânzările de filme pe Blu-ray au crescut foarte mult, doar în S.UA. şi Canada, de la aproximativ 1,2 milioane în 2006 la 350 de milioane în 2010. În 2012, se estimează că s-au vândut peste 400 de milioane de discuri Blu-ray doar pe continentul nord-american, pe plan mondial vânzările pe acest nou disc depăşind 650 de milioane de bucăţi. De asemenea, doar în S.U.A., se vânduseră deja până în 31 decembrie 2010, peste 28,5 milioane de Blu-ray playere şi console de Playstation ce folosesc de asemenea noile discuri. Marea majoritate a acestor Blu-ray playere, sunt fabricate bineînţeles, tot de marile companii japoneze de electronice: Hitachi, TDK, Panasonic, Sony, Pioneer, Sharp şi JVC. Din 2009, Sharp produce şi un televizor LCD HD (Liquid Cristal Display = Ecran cu Cristale Lichide în traducere liberă), mai scump ce-i drept, cu Blu-ray player încorporat.

Ca şi-n cazul DVD-urilor, şi Blu-ray-urile se fabrică în mai multe variante şi tipuri, şi anume două tipuri principale de mărime: unul normal de 12 cm diametru şi cel numit mini-Blu-ray de 8 cm diametru. Fiecare din aceste două tipuri are mai multe variante, discuri Blu-ray preînregistrate cu muzică şi filme, discuri înregistrabile doar o dată şi discuri reînregistrabile ce pot fi scrise şi şterse de aproximativ 1000 de ori (se pare că acest standard cu ştersul şi rescrisul a fost stabilit din motive de marketing).

Discul Mini-Blu-ray are 8 cm diametru şi poate stoca maximum 7,5 GB de date, iar variantele înregistrabilă (BD-R) şi reînregistrabilă (BD-RE) au fost „inventate” special pentru camerele video compacte şi alte aparate de înregistrare de dimensiuni mici, folosite mai ales de turişti şi neprofesionişti.

Disc Mini Blu-ray

Discul Blu-ray înregistrabil şi reînregistrabil are 12 cm diametru, şi poate stoca 25 de GB de date (disc cu un singur strat înregistrabil) sau 50 de GB (discul cu două straturi). Aceste discuri, goale, ce iniţial nu au nimic pe ele, sunt fabricate mai ales de: Verbatim (se găseşte şi-n România), Pioneer, Mitsubishi, Sony şi Maxell.

Blu-ray înregistrabil BD+R

Blu-ray reînregistrabil BD-RE

De asemenea, pe piaţa vestică mai există o variantă, numită BDXL (adică Blu-ray Extra-large) ce poate stoca 100 şi 128 de GB de date, disc ce are trei straturi ce pot fi scrise doar o dată. Varianta reînregistrabilă a acestui BDXL poate stoca „doar” 100 de GB. Acest tip, special de Blu-ray, a fost fabricat prima oară de Sharp, în iunie 2010. Anul acesta, Pioneer a realizat un nou disc experimental Blu-ray ce are o capacitate de 500 de GB, ce pot fi scrişi pe cele 20 de straturi ale noului disc, după ce în 2008, tot Pioneer realizase deja un disc de 400 de GB, ce are 16 straturi suprapuse. În momentul de faţă, companiile din Asociaţia Blu-ray discută despre realizarea unui disc de 1 TB (1 Terrabite = 1.000 GB) de date.

Blu-ray BDXL de 100 GB, triplu strat, produs de Sharp

Dacă la început discurile Blu-ray puteau fi redate doar de playerele Blu-ray, începând din 2008 ele pot fi redate şi de p.c.-uri şi laptopuri, cu condiţia ca acestea să aibă softul necesar pentru decodarea informaţiei de pe ele. De anul trecut, există şi variante gratuite de soft, aşa-numitele programe Blu-ray player ce pot fi instalate relativ uşor, mai ales pe calculatoarele ce folosesc sistemele de operare Windows 7 de la Microsoft şi MacIntosh de la Apple.

Pentru redactarea acestui mic articol m-am inspirat din următoarele surse:

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Blu-ray_Disc

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Blu-ray

3. http://www.blu-ray.com/info/

Pozele din articol, le-am găsit, bineînţeles cu ajutorul Google.

Bibliotecar, prof. Florin Miheş.