IBLIOTEC


 AUTOMATIZATe , BIBLIOTECi DIGITALe, BIBLIOTECi VIRTUALe, BIBLIOTECi HIBRIDe. DELIMITaRI CONCEPTUALE 

 

 Unul dintre aceste concepte, cu o frecvență din ce în ce mai mare în limbajul de specialitate românesc, este acela de

 biblioteci digitale (en. digital library), care circulă în paralel cu corespondentul său intrat în limbă pe filieră franceză - biblioteca numerica (fr. bibliotheque numérique) și cu variantele bibliotecă virtuală și bibliotecă electronică. 

 

 Referirile la ea s-au fcut, îns, fr a se încerca o delimitare riguroas a sensurilor, unii autori vzând în biblioteca digital o bibliotec tradiional care furnizeaz accesul la informații și documente pe suport digital, iar alții utilizând acest termen pentru a denumi „biblioteca fără ziduri”, depozitul de informații și documente stocate exclusiv pe suport digital, accesibil prin intermediul rețelelor electronice.

 Această incertitudine terminologică nu este, însă, întâlnită numai în literatura biblioteconomică românească, unii autori străini, precum William Saffady, înțelegând prin bibliotec digital atât „o colecie de informaii procesabile de ctre calculator sau un depozit pentru aceste informaii” (1), cât i „o bibliotec care îi pstreaz întreaga colecie sau o parte substanial a ei într-o form procesabil de ctre calculator, ca o alternativ, ca un supliment sau un complement pentru materialele tradiionale imprimate i microfilmate care domin în prezent coleciile de bibliotec” (2).

 Dicionarul explicativ de biblioteconomie i tiina informrii ofer definiii diferite pentru biblioteca digital i biblioteca virtual. Biblioteca digital este considerat o „bibliotec care din punctul de vedere al coninutului este asemntoare bibliotecii cu publicaii pe hârtie, dar în care documentele au fost stocate în format digital putând fi accesate prin reea de la distan” (3), în vreme ce pentru biblioteca virtual sunt oferite trei accepiuni: „bibliotec care îi are resursele în documente existente în format electronic [...]”, „mediu coordonat de materiale multimedia în format digital, astfel structurat încât s permit accesul rapid al utilizatorilor la aceste materiale, i echipat cu instrumente de navigare în reeaua global” i „termen generic pentru desemnarea bibliotecii pe suport electronic” (4). 

La rândul su, Dicionarul online de biblioteconomie i tiina informrii definete biblioteca digital drept „o bibliotec în care o proporie semnificativ a resurselor este disponibil în format citibil de ctre main [...]” (5). Biblioteca virtual este considerat “o <bibliotec fr ziduri>, în care coleciile nu sunt accesibile pe hârtie, microformate sau în orice alt form tangibil, ci în
format digital. 

Asemenea biblioteci există pe o scară foarte mică, însă în multe biblioteci tradiționale cataloagele și indexurile sunt disponibile online, iar textul integral al anumitor publicaii periodice i lucrri de referine este, de asemenea, disponibil în format electronic. 

Anumite biblioteci se autointituleaz <virtuale> deoarece ofer servicii online” (6).

 În continuare, o precizare: „Termenul <bibliotec digital> este mult mai adecvat, deoarece termenul <virtual> (împrumutat din <realitate virtual>) sugereaz c experiena utilizrii unei asemenea biblioteci nu este acelai lucru cu aceea <real>, când, de fapt, experiena citirii sau vizualizrii unui document pe un ecran de calculator poate fi diferit din punct de vedere calitativ de citirea aceleiai publicaii în form tiprit, dar coninutul informaional este acelai, indiferent de format” (7).

 Pe aceeai linie se situeaz autorii unei comunicri tiinifice în care sunt prezentate aciunile i proiectele derulate de Biblioteca Public de Informare din Paris în vederea integrrii resurselor pe suport digital, când afirm c ar fi absurd s pretind c resursele electronice pe care biblioteca le pune la dispoziie o transform într-o bibliotec virtual, cel puin în sensul în care se vorbete, de obicei, de “realitate virtual”: “Preferm conceptului de bibliotec virtual, care se reclam prea exclusiv de la ideologia tehnologic, un program de bibliotec online i de ofert la distan care plaseaz utilizatorul i practicile sale în inima problematicii bibliotecii” (8). 

În ultimii ani, specialitii au contientizat necesitatea impunerii unor concepte care s diferenieze structurile „virtuale”, care pun la dispoziie exclusiv colecii de informaii pe suport digital, accesibile de la distan, de bibliotecile tradiionale care pun la dispoziie accesul la asemenea colecii, precum i la alte resurse i servicii care utilizeaz mediul digital. 

Astfel, Sutton opereaz necesare distincii între biblioteca automatizat, biblioteca hibrid i biblioteca digital (9). El consider c biblioteca automatizat este biblioteca în care poate fi întâlnit un amestec de resurse pe suport hârtie (documente tradiionale), resurse pe suport digital (ex. CD-ROM) i metainformaii care trimit la medii non-digitale (ex. informaiile bibliografice dintr-un catalog online). Într-o bibliotec hibrid, sursele primare tiprite coexist cu cele digitale, iar sursele digitale de metainformaii sunt folosite în paralel cu cele tiprite; acest tip de bibliotec permite accesul la distan la un subset al coleciei digitale a bibliotecii (ex. colecii digitizate) sau la resurse digitale externe (ex. surse de informare disponibile în Internet) (10)

. Biblioteca digital este definit drept “o entitate logic. Este biblioteca fr ziduri - biblioteca nu colecioneaz entiti tangibile, purttoare de informaii, dar furnizeaz în schimb un acces mediat, lipsit de constrângeri geografice, la informaii distribuite prezente în reea” (11). Conform acestei tipologii propuse de Sutton, prin bibliotec digital se înelege doar o structur nelocalizat fizic, care furnizeaz servicii specifice folosind tehnologiile informaiei i comunicrii i apelând în exclusivitate la informaiile disponibile în reea, 

în vreme ce bibliotecile tradiionale care integreaz utilizarea reelei i a surselor de informare disponibile în Internet în serviciile proprii se încadreaz, în funcie de nivelul la care se realizeaz aceast integrare, fie în categoria bibliotecilor automatizate, fie în cea a bibliotecilor hibride, structuri intermediare între biblioteca tradiional i cea digital.

 Aceast abordare difer în mod fundamental de viziunile „generoase”, dar mai puin riguroase tiinific, ale unor autori care consider c orice bibliotec tradiional din orice tip de organizaie care trece de la furnizarea de descrieri bibliografice la furnizarea online de coninut pentru utilizatorii si a început s-i construiasc o bibliotec digital (12); 

este, de altfel, tendina care poate fi sesizat i în literatura noastr de specialitate, unde abund exemplele de biblioteci care, chiar din momentul apariiei în bibliotec a primului calculator, afirm c au fcut un pas important ctre a deveni o bibliotec digital sau, de ce nu, una virtual, cu tot arsenalul gongoric care însoete, de cele mai multe ori, consideraiile de acest gen. Incursiunea prin hiul încercrilor de a defini concepte nou intrate în atenia specialitilor în biblioteconomie reprezint un demers arid, dar necesar, dac se dorete utilizarea adecvat i nu aproximativ a acestora