este titlul unui articol -
aici- semnat de d-na dr. Hermina Anghelescu, conferenţiar la Facultatea de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării de la Wayne State University, Detroit, Michigan. Interviul a fost acordat Agenţiei Agerpres, in ziarul “Lumina” din 17 Octombrie 2010.
In continuare mi-as permite sa –mi exprim cateva pareri personale legate de acest articol. În opinia domniei sale, în România, biblioteca este, în continuare, "
un loc savant, şi omul are complexe. Nu ştie că la bibliotecă se poate duce să găsească informaţie, de exemplu cum să scoată o pată de ketchup de pe pantalon"…D-na dr. Hermina Anghelescu este de părere că adolescenţii constituie un segment de populaţie pe care bibliotecile publice nu îl servesc mai deloc în România. Cu bunul simt de rigoare si fara nici o polemica gratuita imi permit sa o contrazic pe d-na Anghelescu pornind “din ograda proprie” , biblioteca in care ‘trudesc” 8 ore zilnic. Conform statisticii informatizate a bibliotecii noastre cel mai important segment il constituie publicul tanar. Cineva ar putea spune ca acesta vine in biblioteca obligat fiind, de lecturile cerute la scoala. Adevarat. Dar dincolo de asta exista si o munca, poate nevazuta, a colegilor mei care constant incearca sa le trezeasca interesul si pentru altceva decat lecturile obligatorii. Si de foarte multe ori reusesc. Acesti tineri incep sa vina cu cereri personale, legate de interese adiacente scolii, STIIND ca aici este locul unde le sunt satisfacute aceste nevoi. Si este cu adevarat un sentiment de placere cand ii vezi depasind granitele obligatorii , impuse de scoala. In acelasi timp eu consider ca noi toti ca si natie am invatat cate ceva in acesti ultimi douazeci de ani , legat de accesul la informatie. Poate ca unii nu stim ca in biblioteca putem afla cum se poate scoate o pata de ketchup de pe un pantalon; dar in mod sigur stim ca in biblioteca de azi se poate cauta si gasi INFORMATIE, dincolo de traditionala carte de fiecare zi.
In ceea ce priveste opinia ca omul care vine in biblioteca are complexe, imi permit absolut nemalitios, sa zambesc. Chiar daca le-ar avea, sa presupunem, ele dispar in clipa in care isi da seama ca are in fata pe cineva (bibliotecarul ) cu care poate comunica , care este acolo tocmai pentru a raspunde unor nevoi; nici intr-un caz ca sa-si manifeste un soi de “ superioritate intelectuala” vizavi de interlocutorul sau (cititorul). Este o conditie absolut de bun simt care face parte din “ abecedarul” meseriei de bibliotecar, iar eu personal sunt convinsa ca marea majoritate a celor care fac aceasta munca incearca sa se identifice cu acest scenariu. Loc de mai bine…intotdeauna exista.
“Bibliotecile publice americane au nişte site-uri foarte bine puse la punct, foarte bine dezvoltate, uşor de navigat, unde realmente găseşti informaţie, pe când site-urile multor biblioteci publice din România, chiar judeţene, lasă de dorit. Nu găseşti ce-ţi trebuie, nu toate bibliotecile publice au un catalog on-line, deci nu pot să ştiu ce este în colecţia bibliotecii, trebuie să iau autobuzul şi să mă duc acolo, eventual să-l întreb pe un bibliotecar care s-ar putea să mă conducă, să mă dirijeze către un catalog tradiţional, cu fişe. Asta este o mare diferenţă.”
Este o alta observatie facuta de d-na H. Anghelescu. IN OARECARE masura , adevarata. Spun oarecare, deoarece chiar in biblioteca noastra catalogul online nu cuprinde , INCA, decat undeva catre jumatatea fondului existent. Dar nu stam cu bratele incrucisate, este un proiect zilnic de prioritate, introducerea retroactiva a fondului de carte in acest catalog. In acelasi timp stiu ca majoritatea colegilor din bibliotecile judetene, din tara, fac acelasi lucru. Ne lovim de lipsa personalului , de faptul ca am fost nevoiti sa ne reprofilam…dar nu ne plangem, incercam sa rezolvam din mers unele inconveniente si sa ajungem prin puterile proprii acolo unde altii se gasesc demult. Suplinim aceste lipsuri prin oferirea de informatii la telefon sau prin mail atunci cand este cazul. Rabdare, deci, nu e vorba de rea vointa sau lipsa de interes, dimpotriva, invatam sa umblam, exact ca si copiii, ne mai poticnim, ne mai oprim cand ni se pare greu, gresim, dar toate fac parte din procesul cunoasterii si implicit al maturizarii. Spun asta si poate ma repet suparator, deoarece ne redefinim constant in ultimii douazeci si ceva de ani, intr-o lume care inca nu e
ea clar definita.
“S-a remarcat acum, de când cu criza economică, o creştere enormă a frecventării bibliotecii, mai ales datorită faptului că bibliotecile publice se pun în slujba celor care sunt în căutare de serviciu şi bibliotecarii îi asistă pe şomeri să-şi caute slujbe, să-şi facă un CV, să îl depună on-line, sunt oameni care nu ştiu să folosească internetul şi în America, deci o luăm de la zero cu acea alfabetizare informaţională de care discutam. Îl învaţă pe individ să-şi deschidă un cont de e-mail, să ştie cum să ataşeze un document şi să-l trimită, pentru că tot acest proces se face electronic", mai spune d-na dr. Hermina Anghelescu.”
Acelasi lucru il facem si noi .Gratie si d-lui Gates care a lansat proiectul “Biblionet”si in Romania si nu cred ca este biblioteca judeteana in tara ( foarte multe si din cele comunale) care sa nu stie despre ce vorbesc. Acest proiect a fost castigat de colegii mei din biblioteca si implementat datorita lor cu mult succes in cotidian. Nu este o reusita pe “hartie” , dimpotriva. In acelasi timp stiu ca sunt deja in tara un numar important de biblioteci ce valorifica la maxim oportunitatea care li s-a oferit. Este exploatata la maxim baza materiala primita , consultanta permanenta din partea IREX, dincolo de proiectul initial numit Biblionet. Un mare Bravo! tuturor. Deci , exista o diferenta.
Potrivit conferenţiarului, bibliotecarul trebuie să ţină pasul cu tehnologia şi cultura informaţională şi să "iasă din găoacea lui", pentru a ieşi în comunitate. "Ca publicul acesta de secol XXI să vină la noi, în bibliotecă, mai avem şi noi ceva de făcut.
Nimic mai adevarat. Domnia sa, spune un mare adevar aici. Avem in mod real, multe de facut si mai ales de schimbat, ca atitudine, mentalitate , profesionalism si ar fi o lista intreaga de deziderate care ar trebui atinse. Speranta mea si a colegilor mei este nu numai ca avem aceste deziderate dar ca vom reusi sa le facem sa fie vizibile si necesare in fapt, pentru cei in slujba caruia suntem : cititorii, cum general obisnuim sa spunem. Eu as prefera : “ pasagerii “ bibliotecii sau “prietenii” ei, tocmai pentru a redefini relatia pe care am dori sa o avem cu acestia. Cat despre locul bibliotecii in comunitate este o problema de care se preocupa constant, bibliotecile din intreaga lume.
Personal, aceste opinii exprimate pe marginea articolului d-nei dr. H. Anghelescu, se doresc a fi o pledoarie pentru conditia si dezideratele legate de “ meseria” de bibliotecar in Romania , anul de gratie 2011, de la sursa,din pozitia celui care face aceasta munca in fiecare zi si stie ca perceptia celorlalti despre biblioteca este departe de definitia data : ”un loc savant in care omul are complexe”. Loc de mai bine?...Intotdeauna. Conditia umana si dorinta de a evolua constant ne impune.
bibliotecar, Marcela Nasaudean
Ziua Culturii Maghiare (22 Ianuarie) a fost sărbătorită pe 21 ianuarie, cu elevii claselor a V-a C şi a VI-a E de la Şcoala Generală „Arany János”, însoţiţi de doamnele profesoare Doszlop Andrea şi Balázs Izolda. Activitatea a început cu explicarea termenului de cultură, s-a prezentat importanţa acestei zile. Cu această ocazie s-a avut în vedere împlinirea în acest an a 75 de ani de la naşterea scriitorului, povestitorului Lázár Ervin (1936 – 2006), laureat al premiului Kossuth. Elevii au prezentat câteva rezumate ale operelor şi la sfărşit au audiat o poveste descărcată de pe internet.
La organizarea programului dedicat Unirii Principatelor Române, colectivul bibliotecii a colaborat cu Şcoala Generală „Arany János” şi Clubul Copiilor, unde a avut loc activitatea.
