-Rezumat-
Iacob Lazăr s-a născut în data de 28
martie 1884, în localitatea Peştiş, judeţul Bihor. Acesta a fost doctor in
teologie, profesor de Drept bisericesc la Academia Teologică ortodoxă din Arad
(1908-1922), profesor de Drept bisericesc
la Facultatea de Drept din Cluj (1934-1938), profesor titular la Facultatea de
drept Oradea (1921-1922), membru în Consiliul Eparhial şi Adunarea Eparhială din
Oradea şi în Congresul Mitropoliei Sibiu, preşedintele Comisiei Căminurilor
(1934-1935). A fost membru în Senatul Universităţii bucureştene în perioada
orădeană şi în Senatul Universităţii clujene,
în timpul rectoratului prof. univ. Ştefănescu Goangă de la Cluj.
Fost deputat, senator şi
preşedinte al Casei Naţionale din Bihor, în ultima dintre aceste instituţii
aducându-şi un aport important din punct de vedere cultural şi social pentru
municipiul Oradea.
De asemenea, Lazăr Iacob a fost director al Căminului Studenţilor
în Drept din Oradea în perioada 1927-1934, decan al Faculăţii de Drept din
Oradea în intervalul 1925-1927 avându-l ca prodecan pe prof. univ. Iuliu
Hovanyi. După anul 1927, în timpul decanatului prof. univ. Bogdan Ionescu, va
îndeplini funcţia de prodecan la aceeaşi instituţie de învăţământ superior.
De pe poziţia de manager s-a implicat
în activităţi cu caracter cultural-naţional, social, administrativ şi
profesional. Şi-a susţinâut permanent
colegii şi studenţii, pentru cei din urmă obţinând construcţia unui cămin
necesar studenţilor veniţi din alte părţi ale judeţului sau ţării.
În decursul vieţii sale a fost decorat
de două ori pentru întreaga sa activitate. Astfel, anul 1921 a primit Coroana României având gradul de ofiţer, pentru ca în anul 1930 să
primească Steaua României în grad de
ofiţer.
În intervalul 1932-1934, când
Facultatea de Drept din Oradea a fost subordonată Universităţii din Bucureşti,
alături de profesorul şi decanul Constantin Petrescu-Ercea a fost delegat în
Senatul Universităţii bucureştene.
Printre volumele publicate de
prof.univ.dr Lazăr Iacob se numără:
· Cultul
catolic în România
(1933);
· Biserica
dominantă şi egala îndreptăţire a cultelor (1936);
· Politica
scaunului papal. Capitol introductiv la istoria concordatelor postbelice (1936);
· Natura
juridică a patronatului suprem şi drepturile suverane ale statului român, Cluj, 1938.
Specializarea sa a fost Dreptul bisericesc, însă, în decursul
timpului a predat şi alte materii. Astfel, în anul 1927-1928, semestrul I cât şi II, în Absolutorul nr. 1712/1931-1932, Lazăr Iacob
apare, alături de prof. Dumitru Mototolescu ca predând, pe lângă cursul de Drept bisericesc şi 3 ore/s de Istoria dreptului român.
Activitatea şi importanţa pe care a
jucat-o prof. univ. Lazăr Iacob la Casa Naţională a judeţului Bihor, în
calitatea sa de preşedinte, a fost prezentată şi de unele dintre cele mai
importante personalităţi ale culturii orădene, în anul 1934 când a fost nevoit
să părăsească Oradea ca urmare a contopirii facultăţii orădene cu Facultatea de
Drept din Cluj..
Astfel, în articolul intitulat „Manifestaţia de duminică”, P.S.S. Andrei
Crişanul spunea despre Lazăr Iacob
următoarele: „Întors acum 13 ani din Arad după un vrednic apostolat la
Institutul teologic, dl. Lazăr Iacob a devenit un factor determinant în viaţa
românească a Bihorului (...). Român adevărat, caracter neprihănit care ne face
cinste tuturor, dl. Lazăr Iacob poate fi pus oriunde la locul de cinste căci pretutindeni este vrednic” („Gazeta
de Vest”, Oradea, an VI, nr.1330/17 octombrie 1934, p. 3).
Prin materia pe care a predat-o şi
prin specializarea urmată, prof. Lazăr Iacob a adus mult mai aproape şcoala de
Biserică şi pe tineri de modelul pedagogului perfect Iisus.
Sebastian Ghiurcuța
Articol integral pe situl de istorie locala
