Ca multi scriitori vizionari , Huxley descrie în romanul apărut în 1931 o lume în care se folosesc curent multe din tehnologiile care acum sunt pe prima pagină a revistelor științifice : fertilizarea in vitro, maternitate surogat, droguri psihotropice, inginerie genetică în crearea copiilor.
Sistemul social descris se bazează pe dictatura fericirii şi a comodităţii . Fiecare individ este condiţionat de la cele mai mici vârste, ”încă din eprubetă” , prin repetarea continuă de lozinci pozitive, cu mesaje care să reglementeze toate aspectele vieții. Caste inferioare, epsilon, sau superioare , alfa , sunt fericite cu ceea ce li s-a indus. Folosirea curentă a drogului soma şterge orice tristețe, durere sau dorință de a trăi altceva decât ceea ce se oferă. O societate de consum , în care unica valoare este fericirea.
Toată acestă armonie este stricată de John Sălbaticul, născut accidental dintr-o femeie civilizată și crescut într-o „rezervaţie” între indieni; deoarece pe planetă mai există regiuni izolate, în care viața se defășoară după legi tribale. Acest Sălbatic a învăţat să citească din unca carte din rezervație a unui autor, Shakespeare, care îi formează alte percepții dându-i posibilitatea de a experimenta trăiri sufletești profunde. Confruntarea dintre John și conducătorul societății este edificatoare. Acesta din urmă confirmă confiscarea culturii și civilizației stravechi- cărțile toate sunt închise, accesibile doar lui. Cultura/ distracția pentru restul lumii este reprezentată doar prin filme cu sex și violență și la lozincile fericirii.
Finalul este tragic pentru cel care nu se poate integra.
