Un scriitor talentat face ca orice subiect, oricat de anost, cum ar fi mersul la frizer sau ratacirea unei furnici prin iarba, sa devina interesant ...
Mesaj catre tineri. Redescoperiti literatura! de Alex Stefanescu
Grigore Popescu-Bajenaru (n. 13 decembrie 1907, Periș – d. 5 februarie 1986) a fost un scriitor roman. In anul 1983 apare la Editura Ion Creanga romanul Ispirescu Imparatul Basmelor.
Bazandu-se pe cateva referinte ale vremii, pe jurnalul folcloristului roman Petre Ispirescu, Bajenaru imagineaza o intalnire intre un Petre Ispirescu intre 40 si 50 de ani si J. Urban Jarnik, profesor de romanica la Universitatea din Viena.
Gretchen tot nu venea si atunci Hans a mai facut in jurul literelor un chenar, apoi a scos literele de acolo, urmand sa le arate iubitei lui pentru a dovedi cat de mult o asteptase, si le-a invelit intr-o bucata de pergament si le-a pus in buzunar.
Povestind mesterului cum si-a petrecut seara, a scos din buzunar bucatica de lemn.
Povestitorul si folcloristul roman Petre Ispirescu s-a nascut in ianuarie 1830 la Bucuresti. Nu a urmat cursurile unor scoli, educatia si-a primit-o de la mai multi dascali de pe langa unele biserici. A invatat cu dascalul de la Biserica Udricani si a urmat cateva clase la scoala dascalului S.Lupescu de la Biserica Olteni.
Majoritatea cunostintelor le dobandeste mai tarziu, studiind cartile de la tipografia condusa de Z. Carcalechi unde intra ucenic in anul 1844. Practicand aceasta meserie ani de zile se califica ca tipograf si ajunge sa conduca unele tipografii: Nationalul, Tipografia Statului, Tipografia Academiei Romane. Acest post ii asigura sansa de a-i cunoaste pe unii dintre cei mai de seama carturari: A.I. Odobescu, B.P. Hasdeu, J. Urban Jarnik.
Fiind autodidact, Ispirescu a devenit un bun cunoscator al literaturii romane si al folclorului romanesc. La indemnul lui Nicolae Filimon, scriitorul a publicat in 1862 primele sase basme culese de el.
In 1872 ii apare colectia ”Legende sau basmele romanilor. Ghicitori si proverburi”, urmata un an mai tarziu de “Snoave sau povesti populare” si de “Ispravele si viata lui Mihai Viteazul” in 1876. Ispirescu a mai scris versuri si proza memorialistica. Petre Ispirescu a murit pe 21 noiembrie 1887.
Moses Gaster publica un articol despre Ispirescu în "Literatur Blatt fur die Germanische und Rumanische Philologie". Îsi petrece nopţile copiind texte pentru J. Urban Jarnik care visa sa facă la Viena o Crestomatie romana de texte vechi si rare. Rezultatul muncii nu se lasa mult asteptat. Cu aceasta ocazie are primul contact cu Eminescu si cu Slavici si reuseste, in urma lecturilor destul de sistematice, sa dea viata vechilor texte ale literaturii romane.
Bazandu-se pe cateva referinte ale vremii, pe jurnalul folcloristului roman Petre Ispirescu, Bajenaru imagineaza o intalnire intre un Petre Ispirescu intre 40 si 50 de ani si J. Urban Jarnik, profesor de romanica la Universitatea din Viena.
Cartea poate fi considerata o biografie romantata a folcloristului nostru.
Bajenaru arunca praf magic peste text si totul devine basm.
La pagina 80 avem legenda inventarii tiparului, pe care vreau sa o redau pe scurt.
Gutenberg avea un tanar ucenic pe care povestitorul il boteaza Hans. Acest tanar avea intr-o seara in parc o intalnire cu Gretchen. Cum fata intarzia, Hans plictisit scoase un cutitas si incepu sa cresteze initialele lor in coaja unui paltin langa care astepta.
"Daca nu vine Gretchen pana termin eu de sculptat initialele numelor noastre in coaja acestui copac, plec... si nu mai vreau sa stiu de ea niciodata. "Vorbe goale pe care le spun toti indragostitii la suparare. Si incepu sa sculpteze...intai litera H si apoi litera G, scotandu-le in relief si curatind, deci, lemnul in jurul lor.
Gretchen tot nu venea si atunci Hans a mai facut in jurul literelor un chenar, apoi a scos literele de acolo, urmand sa le arate iubitei lui pentru a dovedi cat de mult o asteptase, si le-a invelit intr-o bucata de pergament si le-a pus in buzunar.
Povestind mesterului cum si-a petrecut seara, a scos din buzunar bucatica de lemn.
Gutenberg, cand privi, tresari infiorat ca de-o minune, intinse mainile ce-i tremurau de emotie, si nu invrednici cu o privirie bucatica de lemn pe care i-o arata Hans, ci lua pergamentul si-l duse la lumina lumanarii. Pe hartie, cele doua litere si chenarul isi lasasera contururile cu o culoare castanie care era seva copacului.
Acesta fu scanteia minunata care-i dadu lui Gutenberg ideea literelor mobile de lemn.
Si aceasta este deosebirea dintre omul de geniu si omul de rand.
______________________________
Povestitorul si folcloristul roman Petre Ispirescu s-a nascut in ianuarie 1830 la Bucuresti. Nu a urmat cursurile unor scoli, educatia si-a primit-o de la mai multi dascali de pe langa unele biserici. A invatat cu dascalul de la Biserica Udricani si a urmat cateva clase la scoala dascalului S.Lupescu de la Biserica Olteni.
Majoritatea cunostintelor le dobandeste mai tarziu, studiind cartile de la tipografia condusa de Z. Carcalechi unde intra ucenic in anul 1844. Practicand aceasta meserie ani de zile se califica ca tipograf si ajunge sa conduca unele tipografii: Nationalul, Tipografia Statului, Tipografia Academiei Romane. Acest post ii asigura sansa de a-i cunoaste pe unii dintre cei mai de seama carturari: A.I. Odobescu, B.P. Hasdeu, J. Urban Jarnik.
Fiind autodidact, Ispirescu a devenit un bun cunoscator al literaturii romane si al folclorului romanesc. La indemnul lui Nicolae Filimon, scriitorul a publicat in 1862 primele sase basme culese de el.
In 1872 ii apare colectia ”Legende sau basmele romanilor. Ghicitori si proverburi”, urmata un an mai tarziu de “Snoave sau povesti populare” si de “Ispravele si viata lui Mihai Viteazul” in 1876. Ispirescu a mai scris versuri si proza memorialistica. Petre Ispirescu a murit pe 21 noiembrie 1887.
__________________________
Moses Gaster publica un articol despre Ispirescu în "Literatur Blatt fur die Germanische und Rumanische Philologie". Îsi petrece nopţile copiind texte pentru J. Urban Jarnik care visa sa facă la Viena o Crestomatie romana de texte vechi si rare. Rezultatul muncii nu se lasa mult asteptat. Cu aceasta ocazie are primul contact cu Eminescu si cu Slavici si reuseste, in urma lecturilor destul de sistematice, sa dea viata vechilor texte ale literaturii romane.
http://www.petreispirescu.ro/opere.php#.Wx-wOUiFPcv
