ABBA (II)

Statutul de superstaruri 1976 – 1981

În martie 1976, Abba a lansat un nou album, dar nu de studio, ci de tip compilaţie numit Greatest Hits, ce reunea mai multe şlagăre ale formaţiei. Acest album a avut de la început un succes fulminant, ajungând direct pe locul 1 în topul clasamentului albumelor din Marea Britanie, şi a intrat în primele 50 în clasamentul vânzărilor de albume din S.U.A., reuşind să vândă pentru prima oară aici, peste un milion de albume. În plus, pe acest album a fost inclus şi un nou single, "Fernando", ce a ajuns pe locul 1 în clasamentele single-urilor în mai mult de 13 ţări, inclusiv Marea Britanie, Germania şi Australia, acest single vânzându-se în peste 10 milioane de copii pe piaţa mondială muzicală. În Australia, "Fernando" s-a menţinut pe primul loc în topuri 14 săptămâni la rând şi alte 40 de săptămâni pe diferite locuri, devenind unul din cele mai bine vândute single-uri din toate timpurile din Australia (la egalitate cu melodia "Hey, Jude" a formaţiei britanice Beatles). În S.U.A. "Fernando" a ajuns în primele 10 melodii ale clasamentului Cashbox Top 100 şi pe locul 13 în Billboard Hot 100 (clasament realizat tot pentru single-uri). De asemenea "Fernando" a ajuns pe locul 1 şi în clasamentul Billboard Adult Contemporary, devenind primul single Abba ce a ajuns vreodată numărul 1 într-un clasament muzical american.

Al patrulea album de studio al formaţiei Abba, lansat pe piaţa muzicală în 1976, numit "Arrival", a ajuns direct pe locul 1 în topul vânzărilor de pe piaţa din Europa şi Australia. Mai multe şlagăre, din acest album au ajuns din nou pe primele locuri din topurile muzicale. "Money, Money, Money" a ajuns pe locul 1 în Germania şi Australia, "Knowing Me, Knowing You" tot pe locul 1 în Marea Britanie şi Germania (al şaselea single consecutiv ajuns numărul 1 în topurile vest-germane), iar "Dancing Queen" (pe care şi eu îl ascult aproape zilnic) s-a menţinut pe locul 1 mai multe săptămâni la rând în Marea Britanie, Germania, Australia şi S.U.A.. Pentru aceste succese, anul următor, 1977, "Arrival" a fost nominalizat pentru ediţia inaugurală a premiilor muzicale BRIT Award la categoria "Cel mai bun album internaţional al anului". În acelaşi timp, popularitatea formaţiei în S.U.A. a rămas la un nivel destul de modest, doar single-ul "Dancing Queen" ajungând pe locul 1 în Billboard Hot 100, deşi alte trei single-uri de pe album au reuşit să se claseze pe locul 1 în alte clasamente Billboard. Cu toate acestea, albumul "Arrival" a fost primul album Abba ce a avut succes pe piaţa americană, reuşind să urce pe locul 20 în clasamentul Billboard 200 al vânzărilor de albume muzicale, primind pentru acest fapt primul Disc de aur acordat de Asociaţia industriei americane de muzică (denumită cum le place americanilor cu acronimul RIAA).

Anul următor, 1977, Abba l-a petrecut cântând într-un turneu prin Europa şi Australia. Turneul a început în ianuarie în Europa, primul concert fiind susţinut la Oslo pe 28 ianuarie, urmat de alte concerte în următoarele oraşe europene: Goteborg, Copenhaga, Berlin, Koln, Amsterdam, Anvers, Essen, Hanovra, Hamburg, Machester, Birmingham, Glasgow, iar ultimele două concerte (ambele cu sala complet plină) s-au desfăşurat în sala Royal Albert Hall din Londra. 

Royal Albert Hall din Londra

După terminarea acestei părţi a turneului, Abba s-a deplasat în Australia, unde a susţinut începând din 3 martie 1977 (primul concert din Sydney) 11 concerte, în faţa unei audienţe totale de 160.000 de oameni. La primul show australian, desfăşurat pe un stadion din Sydney, a plouat torenţial, dar niciunul din cei 20.000 de spectatori nu şi-a părăsit locul până la sfârşitul concertului. Au urmat trei concerte în Melbourne, la fiecare show participând 14.500 de spectatori, iar la unul din ele fiind prezent şi prim-ministrul australian Malcolm Fraser, împreună cu familia. La primul concert din Melbourne, pe lângă spectatorii plătitori, au mai asistat 16.000 de oameni, ce erau campaţi pe terenul de lângă stadionul unde se desfăşura concertul. După un singur concert desfăşurat în Adelaide (20.000 de spectatori, plus 10.000 în afara stadionului), Abba a încheiat turneul cu cinci concerte desfăşurate în oraşul de pe coasta vestică a Australiei, Perth. Acest turneu a fost imortalizat într-un documentar numit chiar Abba: Filmul, realizat de regizorul suedez Lasse Hallstrom. Documentarul a fost lansat pe piaţă în decembrie 1977, odată cu noul album de studio Abba, album numit chiar "ABBA: The Album". Din acest al cincilea album de studio, s-au remarcat de la început două single-uri: "The Name of the Game" şi "Take a Chance on Me", ce au ajuns direct pe locul 1 al clasamentelor muzicale din Marea Britanie, şi pe locurile 12, respectiv 3 în clasamentul Billboard Hot 100 din S.U.A.. Deşi single-ul "Take a Chance on Me" n-a ajuns pe locul 1 în clasamentele americane, el s-a dovedit a fi cel mai de succes cântec Abba, reuşind să aibă vânzări mai mari decât "Dancing Queen". Un alt cântec de mare succes de pe acest album e şi "Thank You for the Music", deşi melodia aceasta nu a fost lansată niciodată, pe piaţă, ca single de Abba, în timpul existenţei lor ca formaţie (trebuie să precizez faptul că multe formaţii de muzică uşoară ce scot pe piaţă noi albume muzicale, nu lansează neapărat şi toate melodiile de pe acel album ca single-uri, ce sunt promovate ulterior la radio şi televizor).

Al şaselea album de studio al formaţiei Abba, numit "Voulez-Vous", a fost lansat pe piaţă în aprilie 1979, ajungând pe primul loc al clasamentelor muzicale din Europa, Japonia şi Mexic, şi-n primele 10 în Canada şi Australia, iar în S.U.A. între primele 20. Nici unul din single-urile de pe acest album n-a ajuns pe locul 1 în clasamentele din Marea Britanie, dar "Chiquitita", "Does Your Mother Know", "Angeleyes" şi "I Have a Dream" au ajuns între primele 5 în clasamentul britanic al single-urilor. În Canada, "I Have a Dream" a ajuns pe locul 1 în clasamentul RPM Adult Contemporary (al doilea şlagăr Abba pe primul loc în acest clasament, după "Fernando"). De asemenea, tot în 1979, Abba a lansat pe piaţă şi al doilea album compilaţie, numit bineînţeles "Greatest Hits Vol. 2", ce conţine printre altele şi şlagărul "Gimme! Gimme! Gimme! (A Man After Midnight)" ce a ajuns între primele 3 şlagăre din topurile din Marea Britanie şi Germania federală.

Pe 13 septembrie 1979, Abba a susţinut primul concert, la Edmonton, în Canada, dintr-un turneu de 18 concerte angajate în America de Nord. Acest prim concert s-a desfăşurat în sala Northlands Coliseum, la spectacol asistând 14.000 de spectatori plătitori. În următoarele 4 săptămâni Abba a susţinut încă 13 concerte în S.U.A. şi 4 în Canada, ultimul concert, cel de încheiere a turneului, desfăşurându-se tot în Canada, la Toronto, în sala Maple Leaf Gardens, în faţa unui public de 18.000 de spectatori. Toate concertele desfăşurate în America de Nord au fost susţinute în săli de concert sau arene sportive, ce vânduseră complet biletele pentru spectacolele Abba. 

Maple Leaf Gardens din Toronto

Pe 19 octombrie 1979, Abba a trecut Atlanticul, în Europa de vest, unde a susţinut un turneu ce a totalizat 23 de concerte, desfăşurate tot pe sistemul sold-out (adică s-au vândut toate biletele din sălile de concert sau stadioanele unde a cântat Abba). Din aceste 23 de concerte, şase s-au desfăşurat pe Wembley Arena din Londra (această sală de concerte e situată lângă celebrul stadion Wembley reconstruit în 2007).

În luna martie, a anului următor, Abba a început un nou turneu, de succes, susţinut de data aceasta în Japonia. Din cele 11 concerte susţinute în Japonia, şase s-au desfăşurat în sala Budokan din Tokyo (această sală de sport fusese construită pentru a găzdui competiţiile de judo ale Olimpiadei de vară din 1964), ultimul concert japonez desfăşurat pe 27 martie 1980 fiind şi ultimul concert live susţinut de Abba în formaţie completă. 

Sala Wembley Arena din Londra

Sala Budokan din Tokyo

În vara anului 1980, Abba a lansat un nou single de succes, "The Winner Takes It All", ce a ajuns imediat pe locul 1 în clasamentul muzical britanic, dar doar pe locul 8 în Billboard Hot 100 din S.U.A.. În noiembrie 1980, Abba a lansat al şaptelea album de studio, numit "Super Trouper", album în cadrul căruia pentru prima oară, în anumite melodii, sunt folosite sintetizatoare pentru a reda anumite sunete muzicale. Acest album a stabilit un nou record pe piaţa muzicală britanică, britanicii rezervându-şi peste un milion de bucăţi din noul album, încă înainte cu două săptămâni de vânzarea propriu-zisă a albumului pe piaţă. Al doilea single al albumului, numit tot "Super Trouper" a ajuns de asemenea pe locul 1 în clasamentele muzicale din regatul lui Shakespeare. O altă melodie din "Super Trouper", relansată ca single în 1981, "Lay All Your Love on Me" (melodie relansată cu succes de formaţia engleză Erasure în 1992) a ajuns de asemenea pe locul 1 în clasamentul Billboard Hot Dance Club Play şi pe locul 7 în topul britanic al single-urilor. Tot în 1980, Abba a înregistrat un album de tip compilaţie, o versiune în limba spaniolă a celor mai cunoscute şlagăre cântate de suedezi, album numit Gracias Por La Musica. Acest album a fost lansat apoi, pe piaţă, în ţările vorbitoare de spaniolă, Japonia şi chiar Australia. Albumul s-a bucurat de mare succes atât în Spania, cât şi în America Latină, unde s-a vândut împreună cu versiunea spaniolă a şlagărului "Chiquitita" (iniţial acest şlagăr fusese cântat de Abba în 9 ianuarie 1979 la sediul UNICEF din New York, drepturile de autor pentru acest cântec fiind donate de grupul suedez organizaţiei internaţionale ce se ocupă de drepturile copiilor).

Ultimul album şi ultimele spectacole comune 1981 – 1982

La începutul anului 1981, cei doi compozitori ai Abba (adică "băieţii" Andersson şi Ulvaeus) au început să lucreze la versurile şi sunetele unor noi cântece ce se vor concretiza în ultimul album de studio, al optulea, al formaţiei. Lucrul propriu-zis în studio, pentru a înregistra acest album, au început prin martie şi s-au finalizat pe la sfârşitul lunii aprilie. Al optulea album, numit "The Visitors", a fost lansat ulterior pe piaţă, în mai 1981. De pe acest album, doar o singură melodie, a fost relansată ca single, pe piaţă, şi anume şlagărul "One of Us", ce a ajuns pe locul 1 al single-urilor în clasamentele din Germania, pe locul 1 în alte clasamente ale muzicii de dans din Marea Britanie şi pe locul 5 în clasamentul single-urilor din Africa de Sud. Deşi a ajuns pe primele locuri ale clasamentelor albumelor muzicale în mare parte din Europa, mai ales în Irlanda, Marea Britanie şi Germania, "The Visitors" a avut vânzări mai mici pe pieţele foste "loiale" din Franţa, Australia şi Japonia. O altă melodie de pe acest album, "When All Is Said and Done", a fost relansată ca single în America de Nord, Australia şi Noua Zeelandă, şi a devenit ultimul şlagăr Abba, ce a ajuns vreodată în clasamentul Top 40 al şlagărelor din S.U.A. (această melodie a fost lansată pe piaţa americană pe 31 decembrie 1981), de asemenea a ajuns pe locul 10 în clasamentul american Adult Contemporary şi locul 4 în clasamentul RPM Adult Contemporary din Canada. Versurile acestei melodii, ca şi cele din "The Winner Takes It All" şi "One of Us" descriu experienţa dureroasă a separării de partenerul de viaţă, mai ales că deja în ianuarie 1979 Bjorn Ulvaeus divorţase de Agnetha Faltskog, iar în februarie 1981 Benny Andersson şi Anni-Frid Lyngstad anunţaseră şi ei că divorţează. 

După aceste separări ale celor două cupluri din formaţie, relaţiile personale şi chiar profesionale dintre membrii Abba au început să se răcească progresiv, în primăvara anului 1982 când s-au reunit pentru compunerea unor noi melodii nu au reuşit să finalizeze nici o melodie. Peste două luni, în iunie 1982 s-au reîntors în studioul Polar din Stockholm (unde îşi înregistraseră ultimele cinci albume de studio) şi după lupte seculare au reuşit să înregistreze doar trei cântece: "You Owe Me One", "I Am the City" şi "Just Like That". Dar, pentru că băieţii ce compuseseră cântecele, nu erau mulţumiţi de calitatea melodiilor înregistrate, benzile de magnetofon cu aceste melodii au fost lăsate pe un raft din studio, la păstrare şi Abba a luat o pauză, plecând fiecare membru al formaţiei, în vacanţă. 

Clădirea în care a funcţionat studioul Polar din Stockholm

Când s-au reîntors din vacanţă, la începutul lunii august 1982 membrii Abba şi-au schimbat planul pentru restul anului şi s-au înţeles să lanseze un nou dublu-album de tip compilaţie ce ar fi trebuit să cuprindă cele mai importante single-uri pe care le lansaseră înainte pe piaţa muzicală, album numit "The Singles: The First Ten Years". Abba a reînceput să lucreze asiduu la înregistrarea unor noi melodii, şi în octombrie şi decembrie acelaşi an au lansat două noi single-uri: "The Day Before You Came"/"Cassandra" şi "Under Attack"/"You Owe Me One". Dar, nici unul din aceste două single-uri nu a reuşit să ajungă măcar în primele 20 de melodii ale clasamentelor din Marea Britanie, deşi cel de-al doilea s-a clasat între primele 5 în Germania, Olanda şi Belgia. Albumul în sine a reuşit să se claseze pe locul 1 doar în clasamentele din Marea Britanie şi Belgia, pe locul 5 în Germania şi Olanda, şi doar pe locul 20 în restul ţărilor vest-europene (în ţările est-europene nu se ştie pe ce loc s-au clasat vreodată, pentru că în acestea, fiind la putere regimuri politice comuniste, nu se făceau clasamente muzicale de nici un fel). Pentru a promova acest album de single-uri, Abba a plecat la Londra în prima săptămână din noiembrie 1982 şi au apărut la televiziune în emisiunile Saturday Superstore şi The Late, Late Breakfast Show. În a doua săptămână din noiembrie s-au deplasat în Germania de Vest şi au promovat albumul în emisiunea Show Express. Pe 19 noiembrie 1982, Abba a apărut pentru ultima oară, împreună, la o emisiune de televiziune din Suedia, şi pe 11 decembrie 1982 au transmis ultimul lor spectacol live în emisiunea The Late, Late Breakfast Show, a televiziunii britanice, show-ul lor având loc de fapt într-un studio din Stockholm, de unde a fost preluat prin legătură directă de televiziunea din ţara "perfidului Albion".

Deşi, membrii Abba nu au anunţat oficial niciodată destrămarea grupului, toţi experţii muzicii uşoare consideră data de 11 decembrie 1982 ca fiind ziua din care grupul suedez a încetat să mai fiinţeze. În 1983 şi 1984, deşi nu au mai lansat nici o melodie în care să apară toţi cei patru membri, ori de câte ori erau intervievaţi de vreun ziarist, toţi membrii, deja foşti Abba, spuneau că grupul nu s-a destrămat şi că lucrează la noi melodii ce vor fi curând lansate pe piaţă. Dar, din cauza certurilor dintre ei, în 1983 şi-au vândut şi acţiunile pe care le deţineau la studioul de înregistrări Polar din Stockholm. În plus, public, cei patru nu s-au mai reîntâlnit ulterior, decât în 4 iulie 2008, când au participat la premiera din Suedia a filmului de tip musical Mamma Mia! (în acest film melodiile Abba sunt interpretate de cunoscuţii actori Meryl Streep, Pierce Brosnan, Colin Firth, Stellan Skarsgard, Julie Walters, Dominic Cooper, Amanda Seyfried, Christine Baranski). Acest film, în care sunt interpretate aproape perfect 21 din melodiile cântate iniţial de Abba, a avut încasări de "doar" 615 milioane de dolari.  

Reunirea grupului şi noi proiecte 2018 – 2019

Deşi, deja în anul 2016 managerul britanic Simon Fuller (creatorul concursurilor de televiziune Pop Idol şi So You Think You Can Dance) a anunţat reunirea formaţiei Abba, doar în 2018 ei s-au reunit şi au început să lucreze la înregistrarea unor noi melodii. Astfel pe 27 aprilie 2018 membrii Abba au anunţat că au înregistrat deja două noi cântece: "I Still Have Faith in You" şi "Don't Shut Me Down". În septembrie 2018 Bjorn Ulvaeus a anunţat că cele două noi melodii vor fi lansate, oficial, ca single-uri în martie 2019. 

Simon Fuller

Ulterior, în luna ianuarie din acest an, a anunţat că cele două melodii încă nu sunt finisate, dar că deja ar fi înregistrat şi o a treia melodie, fără să precizeze titlul acesteia. În luna iunie, Ulvaeus a ieşit cu o nouă declaraţie, spunând că prima melodie şi videoclipul aferent vor fi lansate oficial pe piaţă, în noiembrie 2019. Într-un alt interviu din 22 septembrie 2019, Bjorn a spus că în 2020 vor fi lansate alte cinci noi melodii, ce au fost deja înregistrate, deci mai trebuie să aşteptăm puţin să vedem şi să auzim, of course, cum sună noile cântece Abba, ce ne-au încântat auzul de mai mult de 45 de ani încoace.

Pentru acest articol ce ilustrează activitatea formaţiei Abba, m-am inspirat din următoarele surse "secrete", de internet:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/ABBA

2. https://en.wikipedia.org/wiki/ABBA

3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Discografia_forma%C8%9Biei_ABBA

4. https://en.wikipedia.org/wiki/Benny_Andersson

5. https://en.wikipedia.org/wiki/Bj%C3%B6rn_Ulvaeus

6. https://en.wikipedia.org/wiki/Agnetha_F%C3%A4ltskog

7. https://en.wikipedia.org/wiki/Anni-Frid_Lyngstad

8. https://en.wikipedia.org/wiki/Royal_Albert_Hall

9. https://en.wikipedia.org/wiki/Maple_Leaf_Gardens

10. https://en.wikipedia.org/wiki/Wembley_Arena

11. https://en.wikipedia.org/wiki/Nippon_Budokan

12. https://en.wikipedia.org/wiki/Polar_Music

Prof., bibliotecar Florin Miheş.