Momente de grație în literatură

In această viață , prima dată am fost sedusă de o carte. Aveam 10 ani, așteptasem vacanța să regăsesc volumul în biblioteca bunicilor, și am prins un moment în care nimeni nu avea sa-mi dea nici o treabă de făcut. Am alunecat ca Alice in oglindă trecând de partea cealaltă, a narațiunii, uitând lumea care se agita pentru ceva, pentru orice, în jur.

Acest prim episod de seducție și-a pus amprenta asupra întregii mele vieții. Nu era o carte despre Feți Frumosi si Elene Cosanzene, era o carte despre supraviețuire, despre lupta pentru  idealuri, despre prietenie , despre onestitate și curaj . 


Am inceput sa caut in viata reală imaginile pe care le întâlneam în cărți. Și uneori , foarte rar, să le și găsesc. Într-o privire pot citi uneori universuri peste universuri, să înțeleg că la un anumit nivel toți vibrăm în aceiași frumusețe unică și eternă.


Marile povești de dragoste nu se prea regăsesc în cotidian , decât pe fragmente.Spre exemplu

 Margaret Mitchell cu PE ARIPILE VANTULUI  m-a asigurat că ”și mâine este o zi” nu spune până la ce vârstă, vom vedea...

Jane Austen cu MANDRIE SI PREJUDECATA   este  un pic prea oficială, englezească, nepotrivită cu stilul nostru balcanic, mai aventuros, dar totuși plină de umor.
Lev Tolstoi, in ANNA KARENINA , e un model mult  prea patetic și nepractic, nu este deloc recomandată acestă abordare dramatică.

Charlotte Bronte cu JANE EYRE,e cea mai   apropiată de realitățile vieții, transcende anii păstrându-și prospețimea, descriind iubirea aceea care durează și în care fiecare  dintre parteneri își păstrează și își regăsește identitatea.

Michael Ondaatje în PACIENTUL ENGLEZ prezintă o tulburătoare poveste de dragoste, cu sfârșit tragic. 

Te întrebi dacă nu cumva destinul  rezervat marilor iubiri este tragic și atunci preferi confortul burghez al modelelor englezești.

Pasărea Spin de  Coleen McCullough, Lorelei  de Ionel Teodoreanu, Adam și Eva de Liviu Rebreanu, Memoriile unei gheișe de Arthur Golden, Love Story de Erich Segal, și multe multe altele  mai noi sau mai vechi, mai profunde sau mai superficiale stau în rafturile bibliotecii,  așteptând sufletele romantice să plângă sau să se emoționeze adânc alături de ele. 

Literatura de specialitate a studiat fenomenul seducției din toate punctele de vedere posibile, sunt intr-un blog de bibliotecă nu pot să nu  parcurg  și aceste surse de informații, “Cele cinci limbaje ale iubirii” de Gary Chapman, ne povestește că nu poate exista comunicare între cei care nu vorbesc același limbaj și nu fac compromisuri în acordarea continuă cu limbajul celuilalt.

Mai sunt  multe cărți despre tehnicile de seducție, scrise pe hârtie, sau recomandate online.

Problema este că atunci când apare acel coup de foudre nu mai stă nimeni să se gândească ce parfum a folosit de dimineață , sau ce scenariu și-a imaginat vreodată.

Devii instantaneu un fel de zombi plutitor, care crede  că are superputeri, care uită lucrurile  mărunte pe care le are de făcut în fiecare zi. De ce in acea zi esti mai sensibil și te lași sedus de un zâmbet sau de o vorbă? Nimeni nu poate ști ce energii ale universului ne fac  in acele momente mai permeabili. Din fericire sau din păcate aceste super stări de plutire nu durează foarte mult. Trăim într-o lume complexă, care nu ne prea lasă loc de reflexie și visare, putem doar tezauriza cu drag, fiecare, momentele lui de grație.

Acest articol a fost scris pentru Super blog 2013.