Lecturi de weekend 49

                                                     

De Dragul  Elenei

Autor Elizabeth George  

Editura: Olimp
An de apariție: 1994.

Fără mari așteptări am luat în mână acestă carte într-un weekend ploios. Trebuia să fie o lectură polițistă ușoară , cu o intrigă ușor de urmărit, cu glume făcute de detectivii care merg pe urmele unui criminal necunoscut încă.

M-am înșelat, povestea polițistă e doar un pretext pentru o problematică foarte grea , cea a condiției de  femeie, fiică , mamă sau amantă într-o lume în care bărbatul este zeu , face ce vrea se joacă cum îi folosește lui. 

Un bărbat și patru femei: tatăl Elenei, profesor universitar, un ambițios mereu în căutarea fericirii , divorțat de mama Elenei , femeie pasională care a crescut-o singură , dar la vârsta studiilor o trimite la tatăl ei . Elena , tânără surdo - mută , a cărei părinți nu au acceptat niciodată handicapul ei, Justine, actuala soție a tatălui Elenei, femeie elegantă rezervată , mamă vitregă pentru Elena și Sarah o artistă talentată distrusă de faptul că a devenit amanta tatălui Elenei.

În poveste mai apar câteva tipologii de familii- familia în care mama cu trei copii mici e depașită de probleme iar tatăl nu înțelege de ce lucrurile nu mai sunt ca înainte când proaspăta lui soție arăta ca un trandafir, iar  el era centrul universului ei. Acest tată anunță că nu mai acceptă ca soția să își mai dorească altceva de la viață decât să crească copii și să aibă grijă de el. Vocația ei profesională  trebuie definitiv îngropată în scutece și jucării.

Mai este familia  mamă-fiică  rămase singure amândouă și puse în   fața  bolii neurologice degenerative a mamei . Hotărârile care trebuie luate sunt foarte grele și marchează personajele.

Cine e victima și cine criminalul nici măcar nu mai contează.Viețile tuturor sunt  marcate definitiv de nefericire și vinovăție. Orice hotărâre ai lua nu este cea corectă, vei fi judecat și condamnat....iar tradiția iudeo-creștină care   marchează societatea  nu ajută prea mult.