“LA CUMPANA DINTRE VrEMI”
Volumul autoarei Mihaela Maria
Dindelegan, intitulat foarte sugestiv
“LA CUMPĂNA DINTRE VREMI “ne induce
curiozitatea de a dezlega inţelesul cuvintelor care compun titul
De ce titlul “cumpăna dintre vremi”?
Credeţi că autoarea s-a găndit la cumpăna
care desparte anii calendaristici, cănd , braţul lăsat in jos reprezintă anul
ce a trecut şi braţul care se ridica incet , incet cu scugerea zilelor este
anul nou, către care ne-am deschis uşa sufeltului cu multe speranţe.?
Nu ştiu, dar este deosebit de incitantă
aflarea răspunsului,
Acum cănd iarna îşi
etalează minunatele frumuseţi, realizate
de fiorul gerului, ger care modelează si
sculptează involuntar lucrări de adevarată artă specifică anotimpului alb?
Oare este considerat
de autoare ca o cumpănă intre anotimpuri ?
Nu ştiu, dar este deosebit de incitantă aflarea răspunsului,
Oare autoarea a inţeles faptul că in
cumpăna dintre ani sunt cele mai frumoase, cele mai autentice datini,
obiceuri cuprinse in poezia folclorică ,
in căntecele populare, in colindele Crăciunului , în urările Anului Nou si al Bobotezei?
Nu ştiu, dar este deosebit de incitantă
aflarea răspunsului,
Inainte de a afla răspunsul la
întrebările care definesc conţinutul volumului de versuri , trebuie să
subliniez faptul că toate poeziile sunt
construite intr-o formă populară de exprinare, termini specifici
vocabularului ţăranului romăn, cu un ritm al rimelor care se repetă si care defapt
este lait motivul temei poeziei.
Aceste poezii sunt autentificarea
diversificată a tematicii folclorului nostru strămosesc şi este spiritul
popular încadrat in cultura populară a neamului romănesc
Nu
pot răspunde la întrebări , încă, dar trebuie să dezleg misterul cu care
autoarea Mihaela Maria Dindelegan este înzestrată cu harul impresionant
de a cultiva prin concepţie si materializare, domeniul culturii populare ,
vocaţie care este dăruită numai celor ce iubesc folclorul authentic, folclorul
care scoate in evidenţă viaţa , aspiraţiile, frămăntările, iubirile,
despărţirile, trădările din dragoste si tot ceace caracterizează viaţa de la
ţară.
Dorinţa
acerbă a autoarei de a lăsa o urma adăncă de creaţie, a fost susţinută de o
constatare, că însaşi existenta noastră naţionala provine din mediul rural aşa cum a
subliniat poetul Lucian Blaga prin cuvintele” Veşnicia s-a născut la sat”
Autoarea Mihaela Maria Dindelegan a conştientizat neccesitatea conservării şi
păstrării, măcar şi prin scris a culturii tradiţionale ţărăneşti . Aceasta pentru a lăsa moştenire generaţiilor tinere
adevărata tradiţie, adevărata cultură ţărănescă.
Volumul autoarei, conţine 150 de
poezii in versuri, abordănd forma populară şi ca o noutate inedită – versurile te
conduc spre dorinţa de a le cănta , de a le asimila , prin ritmul lor, unor
melodii populare cunoscute.
Pot să pun incă
o intrebare, adică : oare poeziile sunt
dedicate unei interprete de muzică popluară, dispusă să le compună melodia şi
să aşterne pe portative notele care să le facă nemuritoare?
Nu ştiu, dar este deosebit de incitantă
aflarea răspunsului,
Poeziile cuprinse in volumul “LA CUMPANA DINTRE VREMI” sunt de o
diversitate tematică debordantă, Mihaela Maria Dindelegan, fiind o autoare inegalabilă prin imensitatea creaţiei ca volume lansate,
idei prelucate in versuri, domenii tratate si mai ales stări sufleteşti,
sentimente şi trăiri care colcotesc şi apoi
erup din vulcanul inimii, inimă care pulseză neîncetat pentru a scoate
in evideţă bunătatea si gingăşia acestei fiinţe
Poezia este leagănul dragostei, este
izvoul sentimentelor exprimate in cele mai alese cuvinte, este trecerea la o stare
de visare cu ochii deschişi , la o meditaţie profundă, pentru a înţelege
sentimentele găndurilor, care vor fi izvorul nesecat de versuri, ce vor exprima
cu duiosie şuvoiul tumultuos al sufletului poetei, cuvinte puse in strofe in
volumul “LA CUMPANA DINTRE VREMI”
DA , DARGOSTEA , IUBIREA sunt cuvintele cheie a volumului de poezie
populară.
Dar, oare
ce poate fi mai frumos şi mai onorabil în relaţia dintre oameni, între un bărbat
tănăr chipeş şi o ţărncuţă “măndra cum
nu este alta in sat “ decăt dragostea si
iubirea
Poeziile de dragoste , declaraţiile de
dragoste împărtăşite şi in multe cazuri neîmpărtăşite, sunt cele mai frecvente teme
Astfel : “LA CUMPĂNA DINTRE VREMI”
La cumpăna dintre vremi
Tu şezi bade si mă chemi
Să iţi
fiu de-acum mireasă
Că ţi-e
inima voioasă
Iţi dau măna mea pe veci
Ca al tău braţ să iţi petreci
După
mijlocu-mi de fată
Să mă străngi în braţe toată
Nu vrem alţi însoţitori,
Nici lumină, cer sau nori,
Căci în ochi avem întreagă
O iubire ce ne leagă
In poeziile lansate vom găsi foarte des cuvăntul
bade , pentrucă acest bade este personajul care ofera iubire,
cere dragoste, aşterne florile în calea iubitei şi înalţă spre cerul albastru
dorinţa ca cel atotputernic să mijlocească unirea celor îndrăgostiţi.
AM O MĂNDRĂ
Am o măndră şi o iubesc
După ea mă prăpădesc
De cănd ochii-i i-am aflat
Eu de soare am uitat
AM UN BADE DRAG ÎN SAT
Am un bade drag în sat
Şi cu el m-am cununat
Am un bade drag in casă
Că am ales să-I fiu mireasă
LA LUMINA OCHILOR
Nu fii bade supărat
Că eu ochii nu mi-am dat
Nici la soare , nici la lună
Nici la lumea cea nebună
I-am păstrat doar pentru tine
Ca
să vezi lumină-n mine
Şi să poţi veni cu dor
La
lumina ochilor
Dintre cele 150 de poezii care se
lansează, cele mai multe folosec cuvăntul DOR, inegalabil ca expresie a unui
sentiment anume şi de negăsit in vocabularul altor ţări pentru a
fi tradus exact
Nu pot să inşir toate poeziile care exprimă
acesta trăire sufletească puternică, infiripată intre doi oameni care îşi
manifestă dorinţa de a sta mereu unul
lăngă altul, de a scurta depărtările şi de a transmite sentimentele prin
gănduri platonice, pot însă oferi căteva exemple
DOR CU DOR
Sămburel din valea seacă
Spune-I dorului să treacă
Să nu vină pe la mine
Că eu nu mă mai simt bine
El mă poartă după sine
Peste văi si prin ruine
Prin munţi negri şi prin ape
Ca s-ajung de badea-aproape
Iar eu doru-ţi port in pace
Ca să ascult de el îmi place
Dor cu dor cănd se –întălniră
Viaţa noastră o uniră
LA FĂNTĂNA CU MULT DOR
La făntăna cu mult dor
Şade orice călător
Şi din ea vrea să se adape
Cu cele mai bune ape
DU-TE DOR
Du-te dor , la măndra-n cale
Şi spune-i să n-aibă jale
Că la ea cănd voi veni
Şesul tot va inflori
Şi de-a fost iarba uscată
Verde se va face-ndata
Eu o ud cu lacrima
Cănd de dor plăng după ea
Componentele astrale respectiv soarele,
luna şi stelele sunt folosite în majoritatea poeziilor pentru a da farmecul
dimensiunilor infinite, care asigură măreţia şi eternitatea sentimentelor puse
in versuri.
Poezia DĂ-MI LUMINĂ DE LA STELE
Dă-mi lumină de la stele
Să mă-îmbrac , iubito-n ele
Dă-mi şi razele de soare
Ca să-mi fie şi mai mare
ODATĂ ÎN VIAŢĂ
Căntă-mi lună, căntă-mi soare
Căntă-mi tu privighetoare
Ceruri toate să-mi căntaţi
Şi la mine vă uitaţi
Că-s mireasă-o dată-n viaţă
Şi nici cămpul cu verdeaţă
Nu-i ca mine de frumoasă
Poeta cuprinde in multe din poeziile
populare si fazele unor dimineţi
luminate, in care roua de diamant,
aşternută pe covorul verde al pajiştilor oferă un ambient special
indrăgostiţilor , la fel ca şi soarele trufaş şi gelos care se indreaptă spre apus pentru a da liniştea
odihnei in care găndurile sboară şi dorurile de intretaie in văzduhul
crepuscular
CĂND VINE INSERAREA
Ies cănd vine inserarea
Şi te caut , măndra mea
Că mie dor de sărutarea
Ce-mpreună ne ţinea
În unire pe-amăndoi
Eu alerg, tu ai plecat
Dar în inimă tot doi
Încontinuu ne-am aflat
Vă ofer prilejul de a lectura
aceste poezii minunate ve-ţi avea revelaţia unor trăiri recente sau poate de
mult uitate, dar scose dintr-un colţ, tainic
al inimii care incă nu a imbătrănit
Sunt
unele poezii care descriu dureri, frustrări, decepţii si minciuni denigratoare,
minciuni ademenitoare, toate sunt elemente
de comportament regăsite in viaţa cotidiană pentru că oameni au şi o latură obscură
în ţinuta lor.
Poezia
PARE OMUL CĂ E BUN
Pare omul că e bun
Cănd îl vezi trecănd pe drum
De departe îl zăreşti
Cănd cu el te întălneşti
Şi l-ai duce –n casa ta
Vrănd cu el de vorbă-a sta
L-ai lua şi de bărbat
Căci frumos s-a arătat
Dar, doar el s-a prefăcut
Pănă-n casă s-a văzut
Şi în drac s-a transformat
Cănd aproape l-ai luat
URĂTUL
Cu urătul să nu vrei
Apă din pahar să bei
Că el apa ţi-a lua
Şi apoi vină ţi-a băga
USCĂ- TE FEMEIE REA
Uscă-te femeie rea
Cum se uscă-o cucuvea
Cănd
de soare e privită
Şi de noapte neocrotită
Minunată este înţelepciunea populară
redata in poeziile volumului
“LA CUMPĂNA DINTRE VREMI “ dar nu se pot
prezenta toate poeziile.
Versurile toate conţin si exprimă un sămbure
de adevăr al înţelepciunii regăsită pas cu pas in viaţă, si preluată
exceptional de concret şi competent de
MIhaela Maria Dindelegan, versuri ale căror cuvinte înmănunchiate sunt
pătrunzatoare prin învăţăturile pe care
le redau , adevarate lecţii de viaţă
Felicitări
şi Vă multumim pentru că avem onoarea de
a participa la acest eveniment încărcat de vibraţia unei explozii de sentimente si trăiri, care ilustreză capacitatea creatoare, prolificitatea volmelor lansate si definesc creaţia poetica a a
dumneavoastră şi în imensa creaţie a poeziei poplulare.
Felicitari doamna MARIA MIHAELA DINDELEGAN
INTOCMIT
Ing. MIORIŢA
SĂTEANU
Cetatean de onoare al Municipiului Oradea