Smulgătorul de inimi a fost o lectură care m-a îndemnat să mă gândesc la societatea în care trăim la condiționările sociale la care suntem supuși din primul moment al vieții noastre și până la moarte.
Cei mai mulți dintre noi trăim după codurile de conduită si maniere general acceptate .
De multe ori în sinea noastră ne revoltăm împotriva acestor condiționări și ne dorim să avem puterea să schimbăm ceva, să distrugem ceva, să strigăm că nu suntem de acord pentru că nu ne convine, nu întelegem sau nu avem chef să respectăm acele conduite.
Cei mai mulți dintre noi trăim după codurile de conduită si maniere general acceptate .
De multe ori în sinea noastră ne revoltăm împotriva acestor condiționări și ne dorim să avem puterea să schimbăm ceva, să distrugem ceva, să strigăm că nu suntem de acord pentru că nu ne convine, nu întelegem sau nu avem chef să respectăm acele conduite.
Autorul construiește în carte o comunitate care trăiește după reguli dictate de acele instincte cărora noi nu le dăm niciodată glas.
Iubirea maternă funcționează după perceptul - eu te-am făcut , am drepturi de viață și de moarte asupra ta. Orice fac cu copii mei e dreptul meu- de la ai linge în fund, să nu se zgârie cu hârtia igienică , la ai ține în cuști pentru ca să nu se rănească, și la ai hrăni cu ce vreau eu când vreau eu.
Pentru aceiași mamă soțul a fost doar un accesoriu pentru procreere, acum nu mai are nevoie de el .și îl alungă.
Sătenii își exprimă furia și disprețul față de bătrânii lor vânzându-i la piață și umilindu-i ca pe niște câini fără stăpân.
Preotul se bate cu enoriașii în biserică - ei sunt păcătoși nu merită ploaia . Enoriașii doboară amvonul - cererile lor de ploaie trebuie respectate. În altă secvență preotul face un spectacol de lupte - el contra diavolului, spectacol care degenerează într-o bătaie generală.
Săteanul frustrat că vaca nu a dat destul lapte o omoară, alții crucifică un cal care i-a supărat.
Asta îmi amintește de recenta cerere a cuiva din sud de a introduce o lege pentru tăierea corzilor vocale la câini ca să nu mai latre, pentru că lătratul deranjează.
Tot cartea mi-a amintit de lista de expresii românești care arată ce simte uneori omul simplu și cum gândește, în afara codurilor de conduită social acceptate.
Așa ajung la concluzia că prefer educația , prefer codurile de comportament asertive, că prefer civilizația primitivismului.
______________________________
Boris Vian (n. 10 martie 1920, Ville-d'Avray — d. 23 iunie 1959, Paris) a fost scriitor francez, poet, dramaturg, romancier, traducător, inginer, inventator, trompetist și comentator muzical. A publicat, de asemenea și sub pseudonimul Vernon Sullivan sau Bison Ravi,Baron Visi sau Brisavion (anagramele numelui său).
Boris Vian s-a născut , lângă Paris, într-o familie burgheză, ca fiu al lui Paul Vian, beneficiarul unei rente care reușea să asigure cu ușurință nevoile financiare ale întregii familii.
La 5 ani, Boris știe să scrie și să citească, la 8 ani i-a citit deja pe Corneille, Racine și Molière. La vârsta de 12 ani a contactat o febră reumatică urmată de tifos, boli care-i vor marca sănătatea pentru întreaga viață. La vârsta de 17 ani a învățat să cânte la trompetă. A studiat la Liceul Versailles și și-a luat diploma în inginerie civilă în 1942.
