Uraganul
e un ciclon sau furtună tropicală ce se formează în Oceanul Atlantic, de obicei vara sau toamna (bineînţeles e vorba de
vara şi toamna din emisfera nordică a
Terrei). Diferenţa dintre furtuna tropicală şi uragan e dată de viteza
vântului cu care acestea „suflă”: dacă avem o viteză a vântului de cel puţin 63 de km/h vorbim de furtună tropicală,
iar dacă vântul are cel puţin 119 km/h
deja e vorba de un uragan. Majoritatea furtunilor tropicale şi uraganelor din
Atlanticul de Nord (pe care le vom descrie în continuare în acest articol), se
formează în perioada cuprinsă între datele de 1 iunie şi 30 noiembrie,
în fiecare an. Bazinul Atlanticului de Nord e monitorizat de Centrul pentru Uragane al S.U.A., ce
emite rapoarte şi avertizări valabile pentru acest bazin oceanic, el fiind
definit de Organizaţia Meteorologică
Mondială ca unul din Centrele Meteorologice Regionale
Specializate ale planetei.
 |
| Traseul uraganelor din Atlanticul de Nord, în perioada 1851 - 2012 |
În
zilele noastre, furtunile tropicale şi uraganele sunt „botezate” după o listă
stabilită anterior (listă ce conţine în marea lor majoritate nume feminine). Numele
uraganelor ce au provocat daune majore şi numeroase victime umane pot fi
retrase de pe listă la cererea naţiunilor afectate de uragan, pentru a nu se
face confuzii la numirea unor uragane ulterioare. De aceea, de exemplu, nu va
mai exista niciun uragan numit Katrina,
pentru că acesta a lovit coasta sudică a S.U.A., la sfârşitul lunii august 2005, provocând daune de 108 miliarde de dolari (la cursul
dolarului din acel an) şi inundând foarte grav oraşul New Orleans, unde au murit aproximativ 1560 de persoane (majoritatea de culoare). În medie în Atlanticul
de Nord, se formează în fiecare an 11,3
furtuni tropicale, din care 6,2
devin uragane şi 2,3 uragane puternice (de categorie 3 sau peste, pe o scală de la 1 la 5). Vârful climatologic de
activitate al furtunilor tropicale şi uraganelor se manifestă în jurul datei de
11 septembrie, în fiecare an (n-are
nici o legătură cu atacurile teroriste din 11 septembrie 2001). În luna martie 2004, pentru prima oară s-a
înregistrat un uragan şi în Atlanticul
de Sud, numit Catarina, ce a
lovit coasta estică a Braziliei. De
aceea, începând din 2011, Centrul Brazilian de Hidrografie Navală
a început să folosească aceeaşi scală de definire a cicloanelor tropicale din Atlanticul de Nord şi pentru cel de Sud, furtunile tropicale ce depăşesc
o viteză a vântului de 65 de km/h
primind şi nume, exact ca cele din bazinul nordic al Atlanticului.
 |
| Imagine din satelit a uraganului Katrina |
Climatologia
ne ajută să definim proprietăţile generale ale unui sezon mediu şi să o folosim
ca o unealtă eficace în prognoza sezonului uraganelor. Majoritatea furtunilor
se formează în apele calde situate în zona intertropicală, adică între tropicul
de nord şi de sud (Tropicul Racului la nord şi Capricornului la
sud). Mai des, furtunile tropicale,
ce pot deveni ulterior şi uragane, se formează în Goful Mexic, Marea
Caraibelor şi uneori chiar în estul
îndepărtat al Oceanului Atlantic, în apropierea insulelor Capului Verde (situate la vest de Africa). Odată formate, aceste furtuni
îşi intensifică activitatea în momentul în care traversează Curentul Golfului de pe coasta de est a S.U.A., bineînţeles în zonele cu
ape mai calde de 26,5 grade Celsius.
În continuare, voi descrie activitatea uraganelor în principalele luni ale
anului, când ele se manifestă.
Iunie
Începutul
sezonului uraganelor e strâns legat de creşterea temperaturii apelor oceanului
(ce se manifestă în fiecare an în această lună), instabilitatea convectivă a
circulaţiei atmosferei şi alţi factori termodinamici. Deşi iunie e considerată
luna ce marchează debutul sezonului uraganelor, în medie doar o dată la 2 ani apare un ciclon tropical în Atlantic, majoritatea lor
formându-se în Golful Mexic şi pe coasta de est a S.U.A.. Din 1851 (de când există consemnări
meteorologice precise), 81 de
furtuni tropicale şi uragane s-au format în iunie. Din acestea, doar două s-au format aproape de Ecuator, la est de Antilele Mici (nişte insule situate în estul Mării Caraibelor). Din
1870, doar trei uragane puternice
s-au format în iunie, cel mai cunoscut fiind uraganul Audrey din 1957. Audrey
a avut o intensitate de gradul 4, el
fiind depăşit ulterior doar de uraganul Dennis
din 2005, în privinţa puterii
uraganelor formate în iunie. Furtuna ce s-a format în punctul cel mai depărtat
spre est, a fost furtuna tropicală Ana
din 1979, ea apărând prima oară pe
meridianul de 45 de grade longitudine vestică, undeva la nord-est de coasta Venezuelei.
 |
| Localizarea uraganelor lunii iunie |
Iulie
De
obicei, în iulie se formează o furtună tropicală în fiecare an. În perioada
dintre anii 1944 şi 1996, această furtună sau uragan s-a
format în general în jurul datei de 11
iulie. Ciclonul tropical din iulie, se formează în fiecare an în altă zonă:
în jurul insulelor Antilele Mici, în
nordul şi estul Golfului Mexic, în apropierea insulelor din nordul arhipelagului Bahamas şi pe coasta estică a S.U.A. în dreptul
statelor Virginia şi Caroline (de nord şi sud). Acest uragan
din iulie, de obicei traversează Marea
Caraibelor şi apoi îşi schimbă direcţia luând-o spre nord şi ulterior atinge coasta de est a S.U.A. sau spre nord-vest şi atunci intră în Golful Mexic atingând coasta sudică
a S.U.A., uneori mai rar, cea estică a Mexicului. Din 1851, 105 furtuni tropicale s-au format în iulie, iar din 1870 până în zilele noastre 10 din aceste furtuni s-au transformat
în uragane puternice (de categorie 3, 4 şi 5). Uraganul Emily, din 2005 a fost
cel mai puternic (categoria 5). Cel
mai la est uragan format în iulie a fost uraganul Bertha din 2008, ce a
apărut prima oară la longitudinea de 22,9
grade vest şi a durat 17 zile
(între 3 şi 21 iulie).
 |
| Localizarea uraganelor lunii iulie |
August
În
luna numită după primul împărat roman, se formează în medie 2,8 furtuni tropicale, dar uneori, în
anii cu activitate atmosferică mai intensă pot apărea chiar 4, din care cel puţin una se transformă în uragan.
 |
| Localizarea uraganelor lunii august |
Septembrie
În
septembrie se înregistrează, în fiecare an apogeul sezonului uraganelor, formându-se
în medie 3 furtuni tropicale, în
unii ani 2 din acestea
transformându-se în uragane puternice
(de categoria 3, cel puţin). Din
acestea două, ultimul se formează, în general în jurul datei de 28 septembrie. Dar, în general aceste
uragane din septembrie rar ating uscatul, de aceea nu provoacă prea multe daune
sau victime.
 |
| Localizarea uraganelor lunii septembrie |
Octombrie
În
octombrie, activitatea furtunilor tropicale începe să scadă din cauza răcirii
apelor oceanului, şi a creşterii vitezei vântului de forfecare, ce împiedică să
se formeze aceste cicloane. Totuşi, şi în octombrie, se formează în medie 2 furtuni tropicale, din care una devine uragan, iar în jumătate din
sezoane, amândouă se transformă în uragan (şi atunci unul e din acela
puternic). În octombrie, faţă de restul sezonului, furtunile şi uraganele se
formează mai la vest, în Marea Caraibelor şi Golful Mexic.
 |
| Localizarea uraganelor lunii octombrie |
Noiembrie
În
această ultimă lună a sezonului uraganelor, activitatea furtunilor tropicale
scade foarte mult, în medie o furtună tropicală se formează o dată la 2 ani. Şi mai rar, odată la 10 sau 20 de ani apare un
uragan puternic. Dintre acestea putem aminti următoarele uragane: Cuba din 1932 (cel mai puternic din noiembrie, fiind de categoria 5), Kate din 1985 (tot categoria 5), Lenny din 1999 şi Paloma din 2008 (ultimele două doar de categoria 4).
 |
| Localizarea uraganelor lunii noiembrie |
Extra-sezonul (decembrie
– mai)
Deşi
sezonul uraganelor se consideră că începe pe 1 iunie şi se termină în 30
noiembrie, au existat de-a lungul timpului şi furtuni tropicale în
extra-sezon. Din 1870, 32 de furtuni au apărut în extra-sezon,
din acestea 18 formându-se în luna mai, 9 în decembrie, 2 în aprilie
şi câte una în ianuarie, februarie şi martie.
Au existat 5 ani (1887, 1953, 2003, 2007 şi 2012), când
furtuni tropicale s-au format în Atlanticul
de Nord, atât în mai, cât şi în decembrie. În 1887, patru astfel de
furtuni s-au format în extra-sezon.
Patru
cicloane tropicale au existat de-a lungul timpului, în ianuarie, dar două din
ele se formaseră la sfârşitul lunii decembrie:
al doilea uragan Alice în 1954/1955 şi furtuna tropicală Zeta în 2005/2006. Celelalte două cicloane, ce s-au format integral în
ianuarie au fost un uragan de categorie 1 din 1938 şi uraganul Alex în
2016.
Dar,
din cauza condiţiilor atmosferice puţin prielnice, niciodată nu a existat în
extra-sezon un uragan puternic (categorie 3).
 |
| Probabilitea apariţiei furtunilor tropicale şi uraganelor, raportată la un secol |
Recorduri ale
uraganelor (1851 – 2012)
Uraganul
Katrina a fost cel mai distructiv (din punct de vedere al pagubelor materiale) şi unul din primele cinci (în ceea ce priveşte victimele umane cauzate) uragane ce a lovit vreodată S.U.A.. Fără a fi neapărat o
coincidenţă, Katrina s-a format în anul 2005,
an în care sezonul uraganelor a fost cel mai puternic, meteorologii consemnând
formarea în acel sezon a nu mai puţin de 28
de furtuni tropicale, din care 15
s-au transformat în uragane şi
ulterior 7 au devenit uragane puternice (dar, în afară de
Katrina restul nu au ajuns şi pe uscat, provocând daune minore).
Cel mai slab sezon
al uraganelor, din 1946 încoace, e
considerat anul 1983 când s-au
format doar două uragane, o furtună tropicală şi un uragan puternic.
Cel mai puternic uragan,
din punct de vedere al presiunii
atmosferice, ce s-a format în Atlanticul de Nord, a fost uraganul Wilma din 2005 (la formare avea o
presiune atmosferică de 882 de milibari).
Cel mai mare uragan,
în diametru, a fost uraganul Sandy din 2012. La transformarea sa din
furtună tropicală în uragan, el avea un diametru de 1.800 de kilometri.
Uraganul
cu cea mai lungă durată, de
manifestare, a fost uraganul San Ciriaco
din 1899, el „trăind” 27 de zile şi 18 ore.
Uraganul
ce s-a deplasat pe cea mai mare distanţă,
în timpul manifestării sale a fost uraganul Faith din 1966, ce a parcurs pe deasupra Oceanului Atlantic 11.020 de kilometri, el s-a format
lângă insulele Capului Verde, s-a
deplasat spre vest ajungând lângă insulele Bahamas,
apoi s-a întors spre nord, trecând
pe lângă coastele estice ale S.U.A. şi
Canadei, ulterior şi-a schimbat direcţia spre est, trecând pe lângă Islanda,
ca în cele din urmă să treacă peste nordul
Norvegiei, Suediei şi apoi Rusiei, unde s-a „stins” lângă insulele Franz Iosif (situate la 965 de kilometri spre sud, de Polul Nord).
 |
| Traseul uraganului Faith |
Cel
mai „ucigaş” uragan din istorie, a fost Marele
Uragan din 1780, el omorând peste 22.000
de oameni, iar cel care a omorât cei mai mulţi oameni din S.U.A. a fost uraganul Galveston
din 1900 (cel puţin 12.000 de cetăţeni americani).
La
elaborarea acestui articol am folosit următoarele surse de pe internet:
Bibliotecar,
prof. Florin Miheş.
