Biblioteci bihorene : Cele mai frumoase 50 de biblioteci ale lumii (I)

6 februarie 2019

Cele mai frumoase 50 de biblioteci ale lumii (I)

Într-o zi, ca oricare alta, căutând ceva pe site-ul de ştiri al microsoft (adică www.msn.com) am dat peste un link interesant, ce m-a redirecţionat pe site-ul www.bestvalueschools.com, unde am găsit un articol ce ne arată cele mai frumoase 50 de biblioteci ale planetei noastre albastre, numită încă de pe vremea grecilor antici, Terra.

Bibliotecile, reprezintă cel mai complet şi incredibil tribut adus cunoaşterii umane, şi cu marea lor varietate de resurse sunt inestimabile pentru cei ce le calcă pragul în căutarea informaţiei de orice fel şi gen. În plus, dacă acest studiu e efectuat într-o clădire frumoasă şi din punct de vedere arhitectonic şi estetic, cititorul ce intră într-o astfel de clădire e stimulat, cumva, dublu, să-i calce pragul.

În continuare, vă voi prezenta, pe scurt ce-i drept, cele mai frumoase 50 de biblioteci ale lumii, în ordinea în care sunt descrise în articolul original din limba engleză.

Biblioteca Universităţii Macquarie din Sydney, Australia

Biblioteca Universităţii Macquarie, situată în nordul oraşului Sydney, foloseşte tehnică de modernă, de ultimă generaţie, pentru a aduce pe masa cititorului cartea dorită de acesta. Un sistem robotizat, de macarale automate (asemănător cu cel pe care l-am văzut la Biblioteca Naţională a Franţei, din Paris) aduce cărţile de pe rafturile unde sunt depozitate şi le livrează clientului ce aşteaptă să împrumute cartea sau s-o citească în sala de lectură. Această clădire a fost proiectată de firma australo-britanică de arhitectură Francis-Jones Morehen Thorp, biblioteca semănând cu pădurile de eucalipt ce înconjoară campusul acestei universităţi de la antipozi. Pe acoperişul clădirii sunt spaţii speciale de recreere unde a fost amenajată o grădină cu diferite plante ornamentale şi zone cu iarbă. Clădirea construită din materiale reciclate şi-a deschis porţile pentru clienţi în anul 2011, adăpostind în colecţiile sale peste 1,8 milioane de unităţi de bibliotecă (clasice şi digitale).

Biblioteca Universităţii Macquarie din Sydney

Biblioteca Naţională a Braziliei din Rio de Janeiro

Biblioteca Naţională a Braziliei, adăposteşte aproximativ 9 milioane de unităţi de bibliotecă, fiind considerată a şaptea bibliotecă din lume ca mărime. Această bibliotecă deţine una din cele mai valoroase colecţii de fotografii realizate în secolul al XIX-lea. Datorită importanţei lor istorice, cele peste 10.000 de fotografii din colecţie sunt protejate de programul UNESCO pentru conservarea memoriei lumii. Ideea construirii unei biblioteci naţionale în Brazilia a apărut prima oară în 1755, când din cauza unui cutremur puternic ce a distrus o parte a Bibliotecii Regale din Lisabona, o mare parte din colecţiile acesteia au fost trimise în Brazilia pentru a fi salvate. Biblioteca naţională, ca instituţie, a apărut în Brazilia în 1810, dar în clădirea actuală, ce e un melanj de stiluri (neoclasic şi Art Nouveau), ea funcţionează din 1910.

Biblioteca Naţională a Braziliei

Biblioteca Centrală a Universităţii Naţionale Autonome din Mexico City

Biblioteca Centrală constituie fără îndoială giuvaierul din coroana campusului Universităţii Naţionale Autonome din Mexico City. Inaugurată, pentru public în 1952, originala clădire a fost proiectată de arhitecţii mexicani Gustavo Saavedra şi Juan Martinez de Velasco, şi are în colecţiile sale aproximativ 400.000 de cărţi. Clădirea acestei biblioteci e renumită pentru pereţii exteriori, ce ilustrează cu ajutorul unui mozaic istoria ţării lui Pancho Villa. Acest mozaic, ce se întinde pe cele 10 etaje ale clădirii, a fost realizat de pictorul şi arhitectul mexican Juan OʼGorman. Pietrele colorate, necesare realizării mozaicului, au fost adunate de pictorul mexican din toate regiunile ţării sale.

Biblioteca Centrală UNAM din Mexico City

Vechea Bibliotecă a Colegiului Trinity din Dublin, Irlanda

Această veche bibliotecă a Colegiului Trinity ce aparţine Universităţii din Dublin, conţine unele din cele mai vechi cărţi din Europa, manuscrise religioase celebre, unele scrise în secolul IX (Cărţile lui Kells, ce cuprind cele patru Evanghelii în limba latină, aceste cărţi sunt manuscrise sub formă laminată realizate de călugării dintr-o mănăstire din Anglia sau Irlanda). Aşa-zisa Cameră Lungă, ce e de fapt sala de lectură a bibliotecii, conţine peste 200.000 de cărţi şi incunabule, şi a fost finalizată în jurul anului 1733, fiind proiectată de arhitectul şi inginerul irlandez Thomas Burgh. „Camera” are o lungime de 65 de metri, pereţii sunt decoraţi cu lambriuri şi pe cele două laturi sunt mai multe încăperi ce conţine practic rafturile cu cărţi ce se înalţă până la tavan. Sala aceasta are un tavan sub formă de boltă realizat tot din lemn, iar pe coridorul lung de 65 de metri, pe ambele laturi sunt amplasate busturile din marmură ale unor filosofi şi scriitori din întreaga lume, ce constituie în plus şi o atracţie turistică pentru cei ce vizitează capitala Irlandei.

Camera Lungă a Bibliotecii Colegiului Trinity din Dublin

Biblioteca Peckam din Londra, Regatul Unit

Districtul Peckam din Londra, a „primit” din partea statului britanic, în anul 2000, o nouă bibliotecă publică, ce a fost proiectată şi realizată de firma anglo-germană de arhitectură Alsop and Störmer (între timp firma a dispărut, separându-se în două firme distincte, una germană şi una engleză). Această clădire, cu aspect futurist sau cubist (spuneţi-i cum vreţi) construită în principal din cupru, sticlă şi oţel, a primit premiul RIBA Stirling pentru excelenţă în arhitectură tot în anul 2000. Membrii juriului au spus că, au premiat clădirea pentru că: „Această clădire te face să zâmbeşti, mai multe clădiri ar trebui să facă asta”.

Biblioteca Publică Peckam din Londra

Biblioteca George Peabody a Universităţii Johns Hopkins din Baltimore, Maryland, S.U.A.

Această bibliotecă a Universităţii Johns Hopkins, proiectată şi construită sub îndrumarea arhitectului american Edmund G. Lind, conţine peste 300.000 de cărţi şi a fost inaugurată în 1878. Aproape de la început, studenţii au numit această bibliotecă „Catedrala cărţilor”, principala sală fiind o combinaţie de stucaturi elaborate şi balcoane ornate cu decoraţii din fier forjat, tavanul în formă de cupolă fiind construit din sticlă ce asigură o bună iluminare naturală a sălii.

Interiorul Bibliotecii George Peabody din Baltimore

Biblioteca Publică din Birmingham, Marea Britanie

Noua bibliotecă publică din Birmingham nu e doar cea mai mare bibliotecă publică din Marea Britanie, ci şi cea mai mare clădire regională de acest tip din Europa. Stratul exterior al clădirii e realizat din inele interconectate făcute din aur, argint şi sticlă, această formă fiind proiectată de arhitecţii olandezi ai firmei Mecanoo, ilustrând trecutul cartierului bijutierilor din acest oraş englez. Biblioteca construită în stil postmodernist a fost inaugurată pentru public în 2013, are în interior 10 etaje realizate în jurul unor scări rulante construite din sticlă şi oţel, iar pe acoperişul clădirii e o grădină unde cititorii se pot relaxa (bineînţeles când nu plouă, că totuşi e în Anglia).

Biblioteca Publică din Birmingham

Biblioteca Regală Portugheză din Rio de Janeiro, Brazilia

Această bibliotecă din Rio de Janeiro se numeşte regală, pentru că mai demult şi Portugalia şi Brazilia erau monarhii, şi ea conţine cele mai multe cărţi de literatură portugheză în afara Portugaliei. Biblioteca deţine peste 350.000 de cărţi, unele fiind foarte rare şi chiar incunabule. Clădirea a fost inaugurată în 1887, fiind decorată în interior în stilul arhitectonic neomanuelin, principală sală fiind construită din elemente de fier forjat, lemn, iar cupola din tavanul ei e făcută din sticlă ce asigură o bună iluminare naturală.

Sala de lectură a Bibliotecii Regale din Rio de Janeiro

Biblioteca Universităţii Tehnice Brandenburg din Cottbus, Germania

Firma elveţiană de arhitectură Herzog & de Meuron a proiectat şi construit această bibliotecă cu formă ciudată, pereţii exterior fiind acoperiţi cu o multitudine de litere reprezentând toate literele din alfabetele şi limbile cunoscute pe Terra. Clădirea, deschisă publicului în 2004, găzduieşte peste 500.000 de cărţi aşezate pe rafturile amplasate în cele nouă etaje ale bibliotecii (şapte etaje deasupra solului şi două subterane).

Biblioteca Universităţii Tehnice Brandenburg

Biblioteca Naţională a Austriei din Viena

Palatul Hofburg din Viena (pe care l-am vizitat şi eu alături de mai mulţi colegi din biblioteca noastră), ce a fost până în 1918 reşedinţa oficială a împăraţilor austrieci, găzduieşte în prezent, pe lângă sediul preşedintelui republicii, Biblioteca Naţională a Austriei ce deţine în colecţiile sale 7,4 milioane unităţi de bibliotecă. Colecţia iniţială a bibliotecii, a fost realizată în secolul al XVIII-lea, când la iniţiativa împăraţilor acelei epoci s-a construit Biblioteca Curţii Imperiale, bibliotecă realizată în perioada 1723 – 1735. Construcţia bibliotecii imperiale a fost începută de arhitectul austriac Johann Bernhard Fisher von Erlach şi a fost terminată de fiul său Johann Emanuel Fisher von Erlach. Tavanul principalei săli a bibliotecii e ornat cu o frescă celebră creată de pictorul austriac Daniel Gran. Sala aceasta e decorată cu statuile principalilor împăraţi din casa de Habsburg, ce au fost realizate de sculptorul Paul Strudel.

Interior din Biblioteca Naţională a Austriei

Biblioteca şi Casa de Cultură din Vennesla, Norvegia

Această clădire din oraşul norvegian Vennesla, conţine nu doar o bibliotecă, ci şi spaţii destinate întâlnirilor de afaceri, spaţii administrative şi o cafenea. Clădirea a fost proiectată de firma norvegiană Helen & Hard ce a introdus pentru prima oară în realizarea designului unei biblioteci configuraţia inovatoare de "coastă". Douăzecişişapte de coaste fabricate din cherestea şi placaj sunt încorporate în structura clădirii, fiecare coastă găzduind rafturi pentru cărţi şi spaţii de lectură. Clădirea a fost finalizată în 2011 şi anul următor a primit premiul Statens Byggeskikkpris pentru cel mai frumos imobil public norvegian.

Casa de Cultură şi Biblioteca din Vennesla

Biblioteca Naţională Clementinum din Praga, Cehia

Biblioteca Clementinum e considerată "perla barocă a Pragăi" datorită interioarelor în stil baroc din această frumoasă şi veche clădire. Clădirea, construită în 1722, găzduieşte acum Biblioteca Naţională a Cehiei, a cărei principală sală e decorată pe tavan cu o frescă realizată de pictorul ceh Jan Hiebl. Fresca are ca principală temă cunoaşterea şi înţelepciunea umană. Iniţial, clădirea găzduia un colegiu iezuit, de atunci s-au păstrat foarte multe cărţi religioase tipărite de acest ordin călugăresc catolic. Datorită importanţei sale istorice, Biblioteca Clementinum a fost inclusă în patrimoniul cultural UNESCO în anul 2005.

Interior în stil baroc al Bibliotecii Clementinum din Praga

Biblioteca Universităţii din Aberdeen, Marea Britanie

Dungile de zebră, ce decorează exteriorul bibliotecii universitare din oraşul scoţian Aberdeen, au fost ideea firmei daneze de arhitectură Schmidt Hammer Lassen. Unul din principalii ei arhitecţi, Morten Schmidt spunea, cumva poetic, despre exteriorul clădirii: "va licări ziua şi va străluci uşor noaptea" şi că va fi ca un adevărat "far" pentru Aberdeen, datorită exteriorului din sticlă al bibliotecii. Biblioteca a fost inaugurată în 2011, şi doi ani mai târziu a primit Premiul Naţional al Institutului Arhitecţilor Britanici.

Biblioteca Universităţii scoţiene Aberdeen

Biblioteca Naţională a Franţei, Paris

Biblioteca Naţională a Franţei (pe care şi bibliotecarii orădeni au vizitat-o în 2008) are mai multe clădiri, situate, bineînţeles, în "oraşul luminilor", cea mai cunoscută fiind noua clădire modernă, inaugurată pentru public în 1996, în timpul preşedintelui François Mitterand (el a susţinut, din bani publici, mai multe proiecte culturale ce au înfrumuseţat capitala Franţei). Biblioteca naţională a Franţei (ce deţine în prezent peste 30 de milioane de unităţi de bibliotecă), ca instituţie, a apărut încă din secolul al XIV-lea, odată cu înfiinţarea bibliotecii regale, la Luvru, de către regele Carol al V-lea. De la Luvru, biblioteca a fost apoi mutată, în 1868, într-un clădire mai mare, situată pe strada Rue de Richelieu, clădire renovată şi îmfrumuseţată de arhitecţii francezi Henri Labrouste şi Jean-Louis Pascal. În acea clădire, sălile de lectură au o formă circulară, ce amintesc, pe undeva de stilul arhitectonic otoman. Una din rarele piese din colecţia acestei părţi a Bibliotecii Naţionale a Franţei e setul de şah ce i-a aparţinut iniţial regelui Carol cel Mare (fondatorul Imperiului Carolingian, ce a domnit în perioada 768 – 814).

Sala de lectură din vechiul sediu al BNF

Noul sediu al Bibliotecii Nationale a Frantei - situl Mitterand

Biblioteca Kanazawa Umimirai din Kanazawa, Japonia

Biblioteca publică din Kanazawa, a fost proiectată de firma japoneză de arhitectură Coelacanth K&H, şi are forma unei simple cutii cu laturile de 45 de metri şi înălţimea de 12 metri (în interior spaţiul e împărţit în trei etaje). Clădirea bibliotecii, inaugurată pentru public în anul 2011, e "ornată" la exterior cu un perete alb, ce are aproximativ 6.000 de găuri ce lasă să intre o lumină plăcută înnăuntru, de asemenea aceste găuri asigură o bună redistribuire a forţelor de forfecare în caz de cutremur (clădirea e totuşi situată în Japonia). Încălzirea şi aerul condiţionat e încorporat în podeaua fiecărui etaj, pentru a asigura un confort sporit cititorilor ce intră în această modernă bibliotecă. În 2012 biblioteca aceasta a primit premiul japonez Chubu pentru arhitectură.

Biblioteca Kanazawa - imagine nocturnă

Biblioteca Kanazawa - imagine diurnă

Depozit de carte al Bibliotecii Kanazawa

Sală de lectură a Bibliotecii Kanazawa

Biblioteca Geisel a Universităţii San Diego din California, S.U.A.

Biblioteca Geisel a fost denumită astfel în onoarea celebrului scriitor american Theodor Seuss Geisel (mai cunoscut publicului larg prin apelativul Dr. Seuss) şi a soţiei lui, Audrey. Clădirea de opt etaje, proiectată la sfârşitul anilor 1960 e opera arhitectului futurist american William Pereira. Deşi numeroase legende "urbane" susţin că această bibliotecă se scufundă, din cauza greutăţii sale, bibliotecarii ei spun că aceste legende n-au nici o bază reală.