Ieri a avut loc o întâlnire specială a Clubului de Poezie. Ne-am adunat nerăbdători să cinstim memoria lui Ion Luca Caragiale. A fost emoționant cum invitații noștri s-au pregătit cu studii despre viața și activitatea lui Caragiale și și-au făcut conștiincioși notițe și însemnări pentru a fi împărtășite cu ceilalți. Printre participanți se numără: d-na Săteanu, d-na Șușu, d-na Vesa, dl. Popița, dl. Onciu, dar și câțiva membri noi care au auzit despre activitățile noastre și ni s-au alăturat. Ne bucurăm și le urăm bun venit.
D-l Heteș ne-a citit o poezie din creația proprie „Cum nu vii tu Caragiale”, iar d-na Vesa a venit cu un număr din „România literară” apărut la 125 de ani de la nașterea lui Caragiale. Am citit câteva fragmente din articolul despre condiția intelectuală a literaturii.
Partea a doua a întâlnirii a fost dedicată memoriei lui Grigore Vieru la 10 ani de la trecerea în neființă. Poezia patriotică a impresionat publicul nostru, dar și câteva poezii de dragoste sau cele dedicate mamei și femeii. E uimitor cum niște versuri aparent simple, pot produce asemenea avalanșe de emoții. Poate versurile de mai jos pot veni ca o explicație.
- A, iubite, a,
Mai spune-mi ceva,
Că mi-i drag să-mi spui
Ce nu știu, drag pui,
Că mi-i drag să-ascult
De dragoste mult,
Haide, spune-mi cum se
Iubesc păsările.
- O, iubito, o,
Cred că tot ca noi:
Copacii bătrâni
Acasă rămân
Ca niște bunici
Cu puii cei mici
Care-n brațe-i leagănă
Până-i frunza galbenă.
Pe-urmă bat vântoasele,
Și nu-i nici o pasăre,
Pe-urmă le cad foile,
Se-nvelesc cu ploile.
Pe urmă îi dor crengile
Și n-au ce să legene.
