Viața, ca un război?! - continuare

 

 Răspuns, clarificări și precizări detaliate

Am plăcerea să vă salut și să vă mulțumesc pentru semnalarea interviului acordat doamnei Delia Pantea – bibliotecibihorene.ro. Nu cred ca se cade să-i fac eu o analiză, pot doar să vă spun 2-3 opinii personale, îmi scria un prieten, care trăiește acum undeva prin Franța.

Pentru că țin la opiniile distinsului meu amic, al cărui nume nu-l pot devoala, fără acordul său prealabil, voi prezenta chestiunile la care formulează opinii, cere clarificări și precizări, după cum le-a formulat în scris, ori, în subsidiar exprimă deschis opinia sa. Prea bine. Iată subliniate aceste opinii, aprecieri și păreri așa cum le-am receptat de la distanță.

⁃ Nu cred că războiul din Uk este între multinaționale și Rusia, ca dovadă că rușii nu au fost așteptați cu flori, ca eliberatori. Este vorba de dreptul popoarelor.

C. M. –Am să reamintesc faptul că în istoria popoarelor toate războaiele, dar absolut toate, au avut substrat economic. Nici actualul război din Uk. nu se abate de la regulă! Evident că, acele „multinaționale” invocate, n-au declarat pe față război rușilor, după cum mascat și ei vorbesc doar de o „misiune specială”. Dar, dacă privim cu atenție desfășurarea lucrurilor, vom constata contrariul. Poate oare complexul militar american – care furnizează la greu arsenal militar ucrainenilor – să nu facă profit din vânzarea de arme care „ucid vieți”? Apoi, sofisticatele arme inventate de gândirea militară – de-a lungul veacurilor - pentru a îndeplini „ordinele politice” - nu aveau substrat economic? Iată cum o aparență, sau după cum zicea Platon, „punerea problemei” poate duce la concluzii pripite, sau chiar concluzii greșite. Probabil vom stărui asupra substratului economic în alcătuirea planurilor teoretice și practice ale războaielor, așa cum Karl von Clausewitz le-a menționat în lucrarea sa Despre război.

Am uitat oare prea repede politica romană (a învingătorului) de cucerire de la început de mileniu al lui Hristos, simbolul numelui roman faţă de toate popoarele (Imperiu roman de Răsărit și Imperiul roman de Apus), prevalând în toate!

Am uitat de cel mai mare jaf din tezaurul de aur şi de genocidul comis asupra prizonierilor luaţi în sclavie la Roma (și aruncarea lor în sălbaticele serbări din 158 de zile)!? Am uitat de femeile şi copii în frunte cu fiica lui Decebal târâte în lanţul robiei! – dar câte sabine-zâne n-au luat apoi turcii, rușii, habsburgii, nemții…(ca să amintim de popoare „civilizate”)

Am uitat că pe faţa pământului palatele, bisericile ori cetăţile şi sanctuarele de tip dacic erau interzise, deși murus dacicus și folosirea liantului în construcții ei l-au descoperit, iar canalizarea și apeducte tot prin Munții Orăștiei au prima datare?. Sau cu formula „PI”(3,14) ei, strămoșii au arcuit și rotunjit perfect prima dată! Am uitat mai ales avertismentul lui George Călinescu: „Să nu uităm că pe Columna lui Traian, NOI, DACII, SUNTEM ÎN LANŢURI!”

Cât privește chestiunea primirii cu flori a „invadatorului”, reamintesc, că tot suntem în preajma unui însemnat moment din istoria românilor, intrarea generalului Traian Moșoiu în Oradea, 20 aprilie 1919, pentru a desăvârși unirea de la Aba Iulia, abia în Primăvara Întregirii, cum am numit-o. E bine să se știe că atunci Oradea era stăpânită și administrată de bolșevicii lui Bella Kun, avându-l ca primar pe ungurul Rimler Karoly, care a iești la uzinele de apă și a cerut generalului cruțarea orașului de război. Și a avut cuvântul său de Onoare, pentru că generalul a spus încă de la intrarea sa în Reghin, în noiembrie 1918, că vine în numele Regelui pentru a „slobozi poporul de sub asuprire”, iar prin steagurile sale aduce „libertate” și civilizație. Trupele sale au fost aclamate de români și unguri, care strigau, fiecare în limba sa, ”Eleien, Trăiască”!, așternând, cum constata în „Neamul românesc” Nicolae Iorga, „nu știu ce s-a făcut acolo, căci - între florile de la Oradea și cele de la Nice, nu-i nici o deosebire, - adevărata Unire atunci și acolo s-a făcut”!, ca să citez din memorie acele cumpătate și valoroase aprecieri.

Și asta n-a fost tot, cu toate că Marii aliați, prin Comisia Interaliată mai mult ne-au încurcat și la Budapesta (august-noiembrie 1919), când armata română a salvat apusul Europei de bolșevism (vezi lucrarea Ioan Țepelea, 1919 - Campania pentru liniște Europei), apoi prin 33 de scrisori oficialitățile ungare să mulțumească armatei române pentru purtarea sa de ocupant civilizat! (Vezi C.M.- Tezaur românesc, în Vestul românesc - 1995).

Și ca totul să fie mândru, cum le stă bine ungurilor, drept mulțumire i-au făcut generalului român o plachetă bătută în argint cu inscripție: „General Traian Moșoiu, Kisuyszalas-Kenderes-Fegyvernek-Szolnok – 1919”, bordată cu o frunză de stejar! Deci să privim și din altă perspectivă orice problemă. După cum știm „singura soluție” omoară orice fel de creație, iar concluzia –stopează gândul!

Despre dreptul popoarelor pot fi multe enunțuri și scrie eseuri ori dizertații academice. Cum ar fi dreptul la libertate, credință, limbă, neatârnare! Periodic, și lumea a cunoscut în ultimul veac două mari conflagrații mondiale, ambele închise cu împărțirea sferelor de influență din perspectivă politică, militară (vezi Yalta 1943) și mai ales, ECONOMICĂ! (planul Marshal, CAER). Cum s-au potolit armele pe 11 noiembrie 1918, respectiv 9 mai 1945?: prin armistiții, tratate și convenții de pace, în care DREPTUL a fost impus de învingători! Se pune întrebarea dacă învingătorii au eliminat cauzele războaielor? Sau dacă au împăcat cu adevărat popoarele?

Președintele american W. Wilson, după ce a fost refuzat de senatul american de a face un stat Izrael, pe teritoriul Basarabiei-Pocuția-Bucovina-Parte din Uk. de astăzi – refuz venit din pricina slabei dezvoltări și a resurselor scăzute ale locului, și pentru că nu avea cine să plătească investițiile marilor companii americane și a celor bancare europene – s-a recurs la compensări, pe care Lenin le-a admis, astfel că până la al doilea război purtat de Stalin – câmpurile petroliere rusești le-au exploatat americanii… Atunci, și sub presiunea opiniei publice, a lobiului făcut printre românii din America, plecați de silă din Austro-Ungaria pe la 1900, făcută de delegații ardeleni conduși de căpitanul Vasile Stroica, Dr. Vasile Lucaciu și Pr. Ioan Moța – și ei trecuți forțat în regat – președintele a transformat Voluntariatul Ardelenilor (care trecuse de 20.000 – și care cereau să lupte sub stindard românesc) în armată regulată americană. Atunci serviciul militar a devenit obligatoriu. Atunci generalul Pershing (singurul cu 4 stele de aur), cel mai faimos comandant al Forțelor Expediționare Americane (AEF) pe frontul de vest în timpul Primului Război Mondial, între 1917 și 1918 a înclinat soarta războiului.

Președintele W. Wilson, pentru a „slobozi popoarele din închisoarea monarhiei Austro-ungare” a făcut celebra declarație la „autodeterminare”, ca principiu pentru formarea noilor state din centrul Europei. Pacea de la Paris a consfințit respectivul principiu și fapt în sine. Acest principiu a fost enunțat „odată în viață”, pentru că altminteri se creează haos, căci nicăieri în lume nu există frontiere perfecte. Convenția drepturilor Omului de la Helsinki, din 1975, al cărei semnatară este și România, prevedea posibilitatea modificării frontierelor „pe cale pașnică”, adică prin referendumul organizat de popor! Unii au sentimentul că orice minoritate dintr-o țară, teritoriu, dacă e majoritară poate uza de această prevedere. Iar dacă o face musai să aibă în spate un protector. Dubla măsură aplicată popoarelor-națiuni este un standard discriminatoriu care irită. Ca subiect de reflexie am să aduc în discuție provincia Kosovo (nerecunoscută de România), dar care a fost ruptă din statul suveran Yugoslavia, și „tocată” sistematic pentru că un patriot președinte al acesteia s-a opus cu armele (catalogat criminal - Miloșevici) împotriva agresiunii țării sale. Întreb, de ce acțiunea americană nu a fost blamată, precum cea a Rusiei putiniste? Sursele originale folosite cu tentă propagandistică nu pot fi verificate. Dar dacă sunt emanate de la „centru” se rostogolesc, și nimeni nu mai verifica, ca la comandă toți blamează, și înfierează cu mânie pe „criminalul”. Măsurile economice impuse, bag de seamă că se întorc precum bumerangul împotriva celor mai mici și apropiați vecini beneficiari de gaz rusesc. Avantaj american, care livrează pe piața pe care o vor liberă de ruși. Sigur că pot fi folosite și alte chei de descifrare a intereselor, dar oricum nu văd să fie în favorul românilor, nici pe moment și nici mai încolo. Cutia pandorei se deschide periculos.

Istoria post-factum notează și semnalează, printr-o poziționare corectă a istoricului față de părțile beligerante, că realitatea diferă față de verdictele politice de conjunctură ale celor care promovează propaganda. Analiștii politici pun verdicte! Cum să încadrăm evenimentele – cu o asemănare izbitoare, și consecințe economice bine țintite - dacă nu le așezăm pe aceleași criterii? Desigur că putem vorbi despre principii de drept, după cum Societatea Națiunilor la care reprezentantul României – Nicolae Titulescu – a fost singurul care a prezidat de două ori, atunci când s-au definit: agresiunea și agresorul! Și tare îmi este teamă că vom opri gândirea într-o controversată concluzie!

• Factorii de progres au fost din totdeauna oamenii deștepți, cei întreprinzători și cei cu bani. Unde aceasta concentrare a fost mare s-au născut marile puteri. Acestea au făcut și fac istoria. Nu masa de prostime și forța de muncă, cu 2 clase și frică de umbra ei, nu micile și slabele popoare/țări.

C. M. – Fără nici o discuție, observația, în esență, conținut și detalii este corectă, dacă n-ar avea conotații subsidiare în aplicare. Adică, numai occidentalii de la (multinaționale) sunt deștepți și întreprinzători?! Verdict, promovat propagandistic, de 30 de ani cu celebra zicere a la Roman : „fiare vechi” ale economiei naționale. Da, așa s-a ajuns ca banale lozinci să lovească, să distrugă – ceea ce probabil trebuia retehnologizat, – domnule dar cu diamantul artificial românesc ce ați avut?, era prea dur! - să descurajeze și să promoveze toate șmecheriile venite de afară, ce venea de aiurea, al căror profituri au adus numai avantaje lor. Iar întreprinzătorii români să ajungă din nou „slugi” în țara lor.

Ca unul care am avut inițiative private, după trecerea în rezervă – căci din dragoste de Dumnezeu și Iubirea de Patrie nu te poți pensiona -, just puse teoretic de prietenul meu privitor la inițiativă și investire de capital, pot să depun mărturie că cetățeanul european român a fost prostit cu lozinci: productivitatea muncii, de i-au rupt pe „proștii cu câte 2 clase”, cum cu disprețuire îi apreciază prietenul meu, în mod nemeritat, pe cei ce n-au avut șansa să se nască la Schönbrun, sau Sigmaringen, ori…, dar care au tras tare la mașinile de cusut sau forjă, în trei schimburi, cu programe lon, până au găsit truditori mai ieftini, lăsând doar povara șomerilor pentru țară… Sau, cum să spun eu, cetățean de mâna a doua al Uniunii Europene, când văd că vaca fermierului francez primește 500 Euro/cap, iar Bălțata românească numai 100. Concurează drace pe aceeași piață comună! Purcelul olandez, etc, - pe care musai să-l cumperi de la ei, fiind omologat - are același preț pe care-l ia fermierul român după ce bagă în el încă 500 kg de porumb și 6 luni de muncă! Pesta porcină, gripă aviară, limba albastră, etc. ne-a distrus zootehnia românească. Langa, talanga, danga … Dar despre ce deșteptăciune vorbește oare prietenul meu? Tractorul românesc, cam al 4-lea în lume vândut, sigur nemodernizat, fără aer condiționat, servo, etc. a fost transformat în Cartier rezidențial al întreprinzătorilor… Înfrățirea Oradea, de mașini unelte cu programe numerică, vândută concurenței, a obținut mai mult pe fierul vechi – tăiat bucată cu bucată - decât valoare la care s-a vândut – astăzi centru Kaufland, ș.a. – care vând ce vine de afară, de o calitate, dar cu Codex alimentaria implementat experimental, la foștii muncitori, azi pensionari ce se târâie în sărăcia spre supermarket! Idem, cea mai veche și renumită fabrică de bere orădeană Dreher, astăzi centrul comercial Lotus!

Ei, strămoșii care au configurat continentul în zorile de început ale creștinismului Zamolxian, aveau dreptul și obligația ca din sudoarea muncii lor să ridice palate și la Sarmisegetuza, iar apoi aurul lor să umple vistieriile Romei, ori/și pe cele de la Viena, Budapesta, Paris,… și mai nou la…,

Casa Poporului, Canalul Dunărea Marea Neagră, Transfăgărășeanul, sau combinatele românești - de tot felul - au fost chipurile megalomane, energofagecombinatele românești, dar cimentul produs tot aici este vândut de francezi nu e la fel, ori alumina de la Slatina (dacă a fost șmenată de băieți politici deștepți - gen Stolojan-Băsescu) în favoarea unor „întreprinzători tari”, fie ei francezi, austrieci, germani ori ruși, ar fi altfel – deși aveam independența energetică - de ce prețul dă profit „băieților deștepți? – sau oricum ce mai contează, metodic tot ce se împotrivea privatizării lua importanta cale a legiferării – căpușate de șmecheri de pe aici (vezi Sidex Galați, platformele petroliere Petrom și Petro-Midia, exploatările de marmură, aur, sare, petrol, schele de foraj maritim sau prelucrare de lemn, pământ), ori de pe afară!, ca în final să cumpărăm cuie din Turcia, cherestea din Austria, energie și gaz din Ungaria, flori din Olanda, roșii din Turcia, semințe din Olanda! Și exemplele ar pute a continua, în beneficiul căror bancheri? De la o țară fără de datorii, cu excedent pe piețe de aiurea, cu drumari de autostrăzi prin deșert, cu muncitori pe platformele petroliere din lume, a ajuns Țara jefuită. Ăsta da, război economic eficient. Fără pierdere de vieți dar cu expoliere generalizată! Spre că n-am înțeles greșit. Parcul auto și imobiliar al Băncii Agricole, care deținea o piață de 25-30% a căpătat sigla Raiffeisen Bank, care împrumută cu dobânzi de 5-10 ori mai mult decât la ei acasă. Microîntreprinderea mea a fost impusă cu 3% pe venit. Banca cu 16% pe profit. Diferența constă în faptul că eu cu 3 angajați plăteam mai mult statului român decât banca care rulează miliarde anual și nu plătește nimic, pentru că repatriază prin consultanță tot/! Asta da afacere. Turcii odată vorbeau de „interesul și fesul”. Românilor ce le-a mai rămas? Pentru sine, fiecare răspunde cum dorește.

Așa că un popor, ca cel român - dar primordial - și al șaselea acum ca mărime din Europa dacă s-a ridicat prin liberala deviză: PRIN NOI ÎNȘINE! – ajungând după 1938 să aibă leul-aur, egal cu francul – doar în vremea împușcatului Nicolae Ceaușescu să fie egalat la PIB! – a exportat 5 milioane din cea mai tânără și policalificată forță de muncă după 1990 – între care intelectuali de marcă cu brevete de invenții, inovații, în cele mai avansate domenii ale științei, etc. Oficiul Român de Mărci și Invenții încă zace de brevete remarcabile – printre care și motoare alimentate cu apă - H₂O – sau, dar cine are interes să ia altceva de aici decât profit? …

Faci implozie când vezi cum au fost croite, pentru alții, „caiete de sarcini” pentru destinatari de autostrăzi, drumuri, importuri, toate pe bani publici pentru abonați. Aceștia sunt băieții deștepți, ori proștii supuși? Într-o epocă trecută, după care unii ar spune că sunt nostalgic, România ca mare producător de utilaje petrolifere fora cel mai adânc pe mapamond, iar astăzi dau la „ageamii” să foreze propriile zăcăminte pe redevențe de nimica. Da, asta place, așa s-a făcut și scris istoria! Da prietene, România a fost Mare, în vremea când Mica Antantă era o forță redutabilă în Europa Centrală, iar Titulescu conta în impunerea forței dreptului!

• Suntem într-o mare alianță politici-militară, economică și civilizațională: cea euroatlantica (NATO, UE, parteneri cu SUA). Așa a vrut și încă vrea poporul, marea masa de romani

C.M. – Corectă observația cu privire la Alianțe Statornicia angajamentelor a caracterizat politica românească de-a lungul istorie. Fidelitatea – mai mult al factorilor decizionali, decât al maselor – vezi poziția ierarhilor români față de monarhia habsburgică, sau a boierilor liberali din Regat față de străinătate, care oricum nu ținea loc de INTERES NAȚIONAL. Și pentru a-i elimina pe incomozi – vezi cazul Eminescu – când au folosit tot „arsenalul” pentru atingerea scopurilor. Recomand Cetatea Cavalerilor, supliment Eminescu 2021.

Opțiunea NATO, a fost o contră față de opresiunea comunistă și de Tratatul de la Varșovia. N-a comentat-o și n-a pus-o sub semn legislativ nimeni, ori poate îmi scapă mie?. Parteneriatul strategic cu SUA și cu NATO, e puțin șchiop, după părerea mea. Umbrela, despre care se aduce vorba atât de mediatic, uneori a ținut loc doar de aparență: în Afganistan SUA a fost în coaliție NATO, acolo fiind și români sacrificați, pe degeaba!. Zău, poate prietenul meu să convingă că acolo România, prin „Scorpioni” și alte denumiri drăcești afișate a avut interes național? Tabula rasa, arborată pe marile „batalioane” române a fost preferată, în locul dorobanților, roșiorilor, vânătorilor români de odinioară ce au căzut și s-au jertfit pentru Patria Română, aici la fruntariile din Est și Vest. Condamnați și catalogați „criminali de război”, pentru că și-a apărat țara, patriotul mareșal Ion Antonescu a fost interzis în țară (pentru că ceea ce se chema Muzeul Holocaustul din America, o cerea solidar), în timp ce Horthy Miclos – care a deportat cei mai mulți evrei spre soluția finală de la Auschwitz, tronează în vitrinele Humanitas din Oradea, de Ziua Culturii Române – 15 ianuarie. A înnebunit vitrina? Sau pupăm poala altcuiva acuma, sau suntem duși cu pluta de tot…

• Este vremea marilor limpeziri civilizaționale: Occidentul (Americanilor și Europa), sau Orientul (China, Rusia și, poate, India). Unde ne plasam? Eu mă plasez cu Occidentul.

C.M. – Apreciez ca justă observația prietenului meu. Lumea se vrea resetată, într-o viziune globalistă! Amintesc, în treacăt, faptul că mai cu un jumătate de veac în urmă lumea clama sfârșitul hidrocarburilor, și al sfârșitului lumii, al războaielor nucleare și etc. Cu o încercare experimentată – fără succes, după părerea mea – prin pandemia planetară, se vrea o nouă încercare.

Lumea românească s-a trezi oare, - precum acum aproape 170 de ani când a lansat Deșteaptă-te române, și când și-a revenit din frică! Mutarea în plan propagandistic, - prin infinitul program poto-shop – mai mult decât prin informații credibile derutează omenirea. Circoteca mediatică a așa-zisului război, purtat între „patrioții” ucraineni, instruiți de voluntari experți străini, aprovizionați cu arsenal american – prin interpușii apropiați cu frontiere vecine – și „criminalii ruși ai lui Putin”, nu este de natură a dezamorsa un conflict, ci dimpotrivă a „vinde cât de mult armament american”, chiar dacă acuzațiile nu pot fi nici crezute, nici verificate, nici dovedite, doar presupuse, iar pierderile contorizate ca statistici colaterale. Atunci s-a găsit soluția oficială a „limpezirii civilizaționale”. Eroare umană, care se repetă!

Civilizația de ceva milenii se tot clarifică, și devine și mai nebuloasă. Civilizația primordială, cu poporul pelasg, urmat de cultura lor Zamolxiană, a tot creat valori, pe care unii – cum au fost grecii, romanii, arabii, izraeliții, ș.a. după ce le-au furat și le-au și însușit ca fiind ale lor!. Scrierea și socotitul, respectiv literele și cifrele primordiale sunt cele înscrise pe Tăblițele de la Tărtăria, omologate de savanți străini, recunoscute chiar și la Roma, și totuși s-au atribuit(brevetat) Tablele lui Moise, scrise pe tăblițe de piatră, înainte ca ei (izraelienii) să cunoască scrisul, sau zgârâiturile sumerienilor înaintea existenței lor ca popor, ca și al arabilor, ori romanilor. Vechea civilizație monoteistă Zamolxiană, și pentagramei luminii, s-a „ciordit”, cum ar zice un contemporan, de la strămoșii noștri. Mai există în lume un singur exemplu când învinșilor - daci – să li se fi ridicat două monumente – unul la Roma – Columna – și altul Tropaeum Traiani, la Adamclisi, în Dobrogea? S-au uitat prea repede!

Istoria în derulare permite fiecăruia să se plaseze unde dorește, simte și gândește în funcție de propria gândire! Eu, cu idei puține dar statornice, nu-l hulesc pe bunicul ca să-l laud pe tata! – asta cu trimitere la stenograma Consiliului Local Oradea, din 5 noiembrie 2018 – când fără drept statuia lui Mihai Viteazul a fost demolată de primarul Ilie Bolojan, spre a fi aruncată la Apă-Canal…