Biblitoeca Naíonală a României ne-a invitat în data de 29 noiembrie la atelierul conferință de la 17:30 să discutăm și să ne gândim împreună despre existența și imaginea bibliotecii peste 100 de ani
O mică înregistrare puteti vedea mai jos de la minutul 23 la minutul 37.
Expoziția ”În căutarea bibliotecilor de mâine” se mută la Biblioteca Națională a României pentru dezbateri și discuții.
Cuvinte ca hibrid , multifuncțional, hub de cetățenie activă, spații catalizatoare, hub-uri de inovare, resurse , soluții holistice, relevanța, era digitală, reinventare , mobilier modular din deșeuri , instalații experimentale , cuvinte cu greutate în scrierea de proiecte dar fără acoperire în realitatea cotidiană au fost dedicate de astă dată bibliotecilor.
Faptul este inscontestabil, cum ne prezintă un articole din 2022
Din 1990 și până astăzi, deci în ultimii 32 de ani, au dispărut 8207 de biblioteci din România. Cu excepția anilor 1995 și 1996, când s-au înființat 277 de noi biblioteci, pe teritoriul României s-au închis an de an câteva cel puțin câteva sute de astfel de instituții pentru educație. INS indică faptul că în 2022 , în România, mai sunt doar 8458 de biblioteci naționale, universitare, specializate, școlare, publice sau private. În 1990 erau 16.665 de biblioteci.
În afara acelor cuvinte bombastice, pe românește pot spune că cauza pierderii bibliotecilor a fost- colecția de carte neactualizate,cu cărti încă din 1950 în raft, părăsită în clădiri care se demolau și personalul deprofesionalizat total , disprețuit de comunitate sau neplătit. Cea mai mare lovitură a dat-o bibliotecilor, descentralizarea , trecerea în administrația locală, la cheremul unor aleși neduși la bibliotecă, pentru care biblioteca nu este și nu va fi o prioritate, iar pregătirea unui bibliotecar o chestie inutilă.
Nici acum în 2024 nu poți aduce înaltă tehnologie în clădiri găurite cu personal care nu știe nici să-și folosească mailul. Deoarece din cele 8858 de biblioteci declarate funcționale, 5000 sunt în mediul rural, toate cuvintele de mai sus sunt inutile.
Se mai vorbește de voluntariat în bibliotecă. Un voluntar e o persoană bine intenționată care în limita timpului disponibil se străduiește să gestioneze o bibliotecă. Nu va citi și nu va respecta proceduri de lucru, nici nu îl interesează . El va deschide o sală și va inventa moduri de aranjare a cărților în așa fel încât să fie regăsite.
Nu va menține gestiunea, evidența împrumuturilor sau împărțirea domenială a cărților. Va fi o colecție de donații amestecate .
Ca orice meserie și cea de bibliotecar se învață. Poate nu e așa de complicată ca neurochirurgia dar există și aici niște reguli care este bine să fie respectate pentru a nu fi puși în fața faptului de a o inventa odată cu fiecare angajat ignorant.
În anii 1960 , erau bibliotecile de casă, alimentate de o bibliotecă centrală, pentru a face ca colecția să ajungă la mai mută lume.
Cum văd eu biblioteca peste 100 de ani în cel mai luminos scenariu?
