Crestem in culturi si traditii specifice.
De mici ni se spune : ”Asa e bine , asa nu.” ”Asta trebuie facut asta nu.”” Astia sunt prietenii astia dusmanii.”
Pana la momentul în care putem gandi cu propriul nostru cap, avem deja o lista de judecati de valoare de care nu ne putem indeparta, si pe care nu le punem la indoiala. Traim conform cu acestea si orice iese din tiparul acceptat in grupul nostru ne este străin, catalogat periculos, sau poate mai mult, nedemn de existență. Legile grupului chiar daca sunt foarte proaste sunt tot ceea ce stim, si ne este frica sa iesim din tipar, dacă o facem vom fi excomunicati, proscrisi, pe veci condamnati să ducem o viata in solitudine cu o mare probabilitate de a nu mai fi acceptati de nici un alt grup.
Cam asta e esența poveștii adevărate pe care o spune Ayaan Hirsi Ali in Necredincioasa. Cartea a fost publicată în România în 2011 la editura RAO .
Născută în lumea arabă, într-o familie cu un nivel de educație peste medie, până la zece ani trăiește în trei regimuri politice diferite, toate trei eșecuri totale, cum estimează ea la maturitate : stat polițienesc în Etiopia, legea islamică în Arabia Saudită, și legile clanului în Somalia.
A fost educata in legea islamică, dar a fugit din Africa în Europa, in Olanda pentru a scăpa de o căsătorie aranjată. Aici începe de la zero cu statutul de refugiat și se apucă să facă școlile necesare pentru a putea urma o universitate, cea de științe politice.
Ajunge în parlamentul olandez, de unde vocea ei începe să deranjeze foarte multă lume, atât din ilslam cât și din Europa.
Ca supraviețuitoare a islamului, a războaielor civile, a mutilării genitale, a bătăilor la care era supusă în familie, ajunge o promotoare a drepturilor femeii și împreuna cu regizorul Theo van Gogh face videoclipul
Submission, care supăra atât de tare încât regizorul este asasinat pe stradă.
Dăcă vă interesează tematica multiculturalismului, a integrării , a religiei, trebuie să citiți acestă carte scrisă de un trăitor într-o lume pe care noi o vedem doar prin voaluri de idei preconcepute.
”Mesajul acestei cărți , dacă trebuie să aibă un mesaj , este acela că noi , cei din Occident , am greși dacă am prelungi durerea tranziției în mod inutil, ridicând culturi pline de bigotism și ură față de femei la statutul de moduri de viață alternative și respectabile.”
”Când oamnii spun că valorile Islamului sunt compasiunea , toleranța și libertatea , eu privesc realitatea , mă uit la culturile și guvernele reale și văd că pur și simplu nu este așa.Oamenii din Occident cred genul acesta de lucruri , pentru că ei au fost învățați să nu examineze religiile și culturile minorităților prea critic, de teamă să nu fie considerați rasiști...”
