 |
| Tornadă de categorie F5 |
Tornada e
o coloană de aer ce se roteşte cu o viteză foarte mare şi e în contact atât cu
suprafaţa pământului, cât şi cu un nor cumulonimbus,
sau mai rar cu baza unui nor cumulus.
Uneori, tornadele mai sunt numite şi twistere
sau cicloane, dar în meteorologie
cuvântul ciclon e folosit mai des pentru a numi orice front de presiune
atmosferică scăzută. Tornadele au multe forme şi mărimi, dar toate au o pâlnie
formată din vapori de apă, a cărei bază îngustă atinge pământul şi care deseori
e înconjurată de un nor de praf şi resturi, adunate de tornadă de pe traseul pe
care se deplasează. Majoritatea tornadelor au viteze ale vântului ce nu
depăşeşte 180 de km/h, diametrul de aproximativ
80 de metri (în partea inferioară a pâlniei) şi se deplasează cel mult 4-5 kilometri la nivelul solului înainte
de a se disipa. Dar, cele mai puternice pot depăşi viteze ale vântului de 480 km/h, având trei kilometri în diametru şi se pot deplasa aproximativ 100 de kilometri pe suprafaţa
pământului înainte de a se disipa.
Tornadele
au fost observate şi descrise de-a lungul timpului pe toate continentele, cu
excepţia Antarcticii. Totuşi,
majoritatea tornadelor ce apar pe parcursul unui an se manifestă mai ales în
regiunea numită sugestiv Aleea
Tornadelor, din Statele Unite ale Americii, deşi, mai rar ce-i drept ele se
pot forma în orice regiune din America de Nord. Ocazional tornadele pot apărea
şi-n centrul, sudul şi estul Asiei, nordul şi estul Americii de Sud, Africa
de Sud, nord-vestul şi sud-estul Europei (şi-n România), vestul şi sud-estul
Australiei şi-n Noua Zeelandă. Tornadele
pot fi detectate înainte şi-n timpul formării lor cu ajutorul radarelor de tip Doppler, prin recunoaşterea tiparului
vitezei şi reflectivităţii datelor furnizate de acest radar, mai ales prin
ecoul manifestat pe ecranul radarului de resturile mai mari ridicate de tornade
de pe sol, şi bineînţeles ele pot fi observate şi direct, vizual de aşa-zişii „vânători de tornade” amatori sau
profesionişti.
 |
| Arealul de răspândire a tornadelor pe Terra |
 |
| Radar Doppler mobil |
Tornadele
sunt descrise de meteorologi cu ajutorul unor scări, ce definesc puterea lor de
distrugere. Cele mai cunoscute sunt Fujita
şi TORRO. Pe scara Fujita cea mai
slabă categorie e F0 (adică Fujita
0), tornadele acestei categorii putând să afecteze copacii, dar fără a-i scoate
din rădăcină, şi neafectând nici o clădire sau structură umană importantă. Tornadele
de categorie F5 (Fujita 5), care e
cea mai puternică pe această scară, sunt cele care provoacă cele mai mari
daune, distrugând casele până la temelie (după trecerea unei astfel de tornade
unele oraşe mici din centrul S.U.A. sunt distruse aproape complet), şi putând chiar
deforma (dar nu distruge complet) blocurile de tip zgârie-nori (specifice
continentului nord-american). Pe scara TORRO cea mai slabă categorie e T0 şi cea mai puternică T11.
Etimologie
Cuvântul
tornadă e o formă alterată a termenului spaniol „tronada” ce înseamnă „furtună”.
Dar, acest cuvânt spaniol (adică tronada) provine din cuvântul de origine
latină „tonare”, ce înseamnă „a tuna” (pentru noi, cei de origine latină aceşti
termeni sunt mai uşor de înţeles decât pentru cei ce vorbesc engleza, germana
sau alte limbi germanice sau slave). Totuşi, se pare că tornadă a ajuns să se
formeze în zilele noastre (aproximativ în secolul 19) din combinaţia a două
cuvinte de origine spaniolă, tronada şi tornar (ce înseamnă a se învârti).
Norul-pâlnie
O
tornadă nu e neapărat vizibilă iniţial, totuşi, presiunea atmosferică scăzută
cauzată de vitezele mari ale vântului şi rotaţia verticală rapidă a norului de
furtună face ca vaporii de apă să se condenseze rapid în molecule de apă,
datorită răcirii adiabatice. Aceasta duce la formarea unui nor-pâlnie vizibil
sau a unei pâlnii de condensare cum mai e numită de meteorologi. Dar, şi între
meteorologi există diferenţe cu privire la definirea norului-pâlnie sau a
pâlniei de condensare. Potrivit Glosarului
de Meteorologie (folosit de
specialiştii americani), un nor-pâlnie e orice nor rotitor ce provine dintr-un
cumulus sau cumulonimbus. După alţi specialişti meteorologi un nor-pâlnie e
strict definit ca un nor ce se învârte, dar care nu are legătură cu vânturile
puternice de la suprafaţa solului; iar pâlnia de condensare e un termen mai
larg ce defineşte orice nor ce se învârte, format sub un nor de origine
cumuliformă. De multe ori tornadele se formează din nori-pâlnie ce nu au viteze
mari ale vântului la nivelul solului, şi nu toţi aceşti nori-pâlnie se
transformă întotdeauna în tornade. Majoritatea tornadelor produc vânturi
puternice la nivelul solului în timp ce norul-pâlnie încă nu a atins solul, de
aceea nu e uşor să deosebim de la distanţă o tornadă de un nor-pâlnie.
Familii şi epidemii de
tornade
Ocazional,
o singură furtună poate produce mai multe tornade, simultan sau succesiv. Tornadele
multiple produse de aceeaşi furtună sunt numite „familie de tornade”. Uneori,
mai multe tornade sunt produse de un supersistem ciclonic de presiune
atmosferică scăzută şi dacă nu există nici o pauză între aceste tornade fenomenul
e numit „epidemie de tornade”. Dacă, într-o anumită regiune epidemia de tornade
se menţine mai multe zile succesiv, aceasta se numeşte „epidemie extinsă de
tornade”.
Caracteristicile tornadei
Formă şi mărime
Majoritatea
tornadelor iau forma unei pâlnii înguste, de câteva sute de metri în diametru
şi sunt însoţite de un mic nor de resturi adunate de pe sol. Tornadele pot fi
ascunse complet de praf şi ploaie, de aceea acestea sunt foarte periculoase,
pentru că de multe ori ele nu sunt observate nici măcar de meteorologii cu
experienţă.
 |
| Pâlnia tornadei |
Tornadele
mici, relativ slabe ce apar deasupra uscatului, pot fi observate doar ca mici
vârtejuri de praf ce se învârt pe sol. Uneori, deşi pâlnia de condensare nu
atinge pământul, fenomenul e totuşi considerat a fi tornadă, dacă viteza
vântului de la nivelul solului depăşeşte 64
de km/h. Tornada cu profil aproape cilindric ce se manifestă la mici
altitudini se numeşte tornadă „burlan”
(aici burlan are sensul de conductă ce uneşte soba cu hornul). Tornadele mari cu
un singur vârtej puternic seamănă cu nişte pene înfipte în pământ, de aceea se
numesc „tornade pană” sau simplu „pene”. O astfel de „pană” poate fi atât
de lată încât de la distanţă ea apare ca o masă enormă de nori, ce sunt mult
mai laţi decât distanţa dintre nor şi suprafaţa solului. De aceea nici măcar
„vânătorii de tornade” experimentaţi nu pot deosebi de la distanţă mare o
tornadă de un nor ce se apropie foarte mult de sol.
Tornadele
odată ajunse să se disipeze au o formă de tub foarte subţire sau chiar de
frânghie, şi de multe ori chiar înainte să dispară se răsucesc spre pământ în
forme complexe. Când se transformă în frânghie pâlnia tornadei are o lungime
mult mai mare ducând la scăderea vitezei vântului acesteia şi în cele din urmă,
tornada se stinge.
 |
| Tornadă "pană" |
 |
| Tornadă "frânghie" |
În
Statele Unite, tornadele au o lăţime (la nivelul solului) medie de aproximativ 150 de metri şi se deplasează pe sol
cam 8 kilometri. Tornadele cele mai
slabe pot avea chiar 2 metri lăţime
şi evoluează doar câteva sute de metri,
în deplasarea lor haotică pe pământ. În schimb, cele mai puternice tornade,
cele în formă de pană pot avea o lăţime de la 1,6 kilometri în sus. Tornada care a lovit oraşul Hallam din Nebraska, în 22 mai 2004,
avea o lăţime la nivelul solului de 4
kilometri, iar alta ce a atins oraşul El
Reno, din Oklahoma, în 31 mai 2013 a avut lăţimea de 4,2
kilometri (aceasta e considerată de meteorologi cea mai mare tornadă de pe
teritoriul S.U.A. de când se fac măsurători meteo).
Ca
lungime a traseului străbătut vreodată de o tornadă, cea mai mare e considerată
tornada numită simbolic Tri-State Tornado
(pentru că a trecut prin trei state americane, Missouri, Illinois şi Indiana), din 18 martie 1925, ce s-a deplasat pe sol, în drumul ei distructiv,
aproximativ 352 de kilometri. Dar,
după reanalizarea în zilele noastre a traseului acestei tornade, s-a descoperit,
că de fapt ea se formase deja, cu 24 de
kilometri mai la vest decât s-a
crezut iniţial.
Colorit
Tornadele
pot avea o varietate mare de culori, în funcţie de mediul în care s-au format. Cele
care se formează în medii uscate (mai ales în deşert) sunt aproape invizibile,
putând fi observate doar după un mic vârtej de resturi aflate la baza pâlniei. Pâlniile
de condensare care adună puţine resturi de la nivelul solului sau uneori deloc,
pot fi de culoare albă sau gri. Când se deplasează deasupra unui
râu sau lac tornadele se colorează într-un alb
puternic sau chiar albastru. Tornadele
care se formează în preeria din S.U.A. sunt roşii datorită solului unde apar, iar cele ce trec pe deasupra
munţilor înzăpeziţi devin bineînţeles albe.
De
asemenea, condiţiile de iluminare afectează culoarea tornadei, de exemplu
tornada care are soarele în spatele ei pare de culoare mai închisă (chiar neagră sau violet), pe când cea luminată de soare pare a fi de culoare gri-deschis sau alb strălucitor.
 |
| Aceeaşi tornadă fotografiată cu soarele în spate şi luminată din faţă |
Tornadele ce se formează la apusul soarelui, pot
avea diferite culori, ce pot trece de la galben,
la portocaliu şi chiar la roz.
Dar,
pentru că m-am întins destul de mult azi cu descrierea acestui fenomen meteo,
voi reveni în altă zi cu partea finală a articolului.
Bibliotecar,
prof. Florin Miheş.
"Una dintre priorităţile mele ca ambasador al Statelor Unite ale Americii în România este să aprofundez înţelegerea dintre cele două ţări, societăţi şi popoare. Donând această colecţie modestă Bibliotecii Judeţene, sper că am făcut un pas în această direcţie (…). Sper că cei care vor citi aceste cărţi vor putea cunoaşte sufletul Americii", a afirmat Hans Klemm.
