Gâsca şi englezii, hoţia şi francezii

În afara salvării Romei antice de iminenta ocupaţie de către ceva triburi puţin educate de gali, gâsca mai e legată şi de un eveniment istoric din secolul al XVI-lea: salvarea Angliei. În 1588 Spania declară război Angliei şi trimite o flotă uriaşă pentru acea vreme să invadeze "perfidul Albion" (130 de galere pe care erau îmbarcate 2500 de tunuri, 20000 de soldaţi, 8000 de marinari şi 2100 de vâslaşi). Deşi flota engleză era mai mică, supuşii reginei Elisabeta I reuşesc să-i învingă pe spanioli în două bătălii (Gravelines şi Calais), forţâindu-i pe iberici să se retragă în Spania şi să se recunoască învinşi. Când a primit vestea înfrângerii "Invincibilei Armade", regina Elisabeta I a Angliei era la masă şi mânca friptură de gâscă. De atunci, în onoarea acestei victorii nesperate, în fiecare an de Crăciun, orice familie engleză ce se respectă mănâncâ friptură de gâscă.
În anul 1576, în timpul războaielor civile ce răvăşeau Franţa, locuitorii oraşului Villefranche-Perigord au plănuit să jefuiască oraşul vecin, Monpazier. Atacul a fost dat noaptea şi a reuşit la perfecţie, pentru că nu au găsit nici un fel de pază în oraşul vecin. Nedumerirea lor s-a lămurit abia dimineaţă, când la întoarcerea acasă s-au întâlnit pe drum cu vecinii lor care, pe alt drum intraseră în Villefranche în acelaşi timp cu ei şi făcuseră acelaşi lucru. Dându-şi seama de ridicolul situaţiei, hoţii de ocazie s-au împăcat şi şi-au restituit reciproc prada nocturnă.