Cuvântul

Irving Wallace

Coperta ediţiei româneşti a romanului Cuvântul

Pe parcursul a două week-end-uri, de la sfârşitul lui iulie şi începutul lui august (anul curent), am citit „micuţa” carte (în ediţia românească de vreo 700 de pagini) Cuvântul, scrisă de Irving Wallace, apărută prima oară în S.U.A. în 1972.

Irving Wallace s-a născut în Chicago la 19 martie 1916 şi a murit la 29 iunie 1990 în Los Angeles (din cauza unui cancer de pancreas). Autorul s-a născut într-o familie de evrei ce fugiseră din Rusia, încă înainte de „marea revoluţie socialistă din octombrie”, revoluţie ce de fapt avusese loc în 7 noiembrie 1917. Numele adevărat al familiei era Wallechinsky, dar autorul a „devenit” Wallace din cauza unui funcţionar zelos de la starea civilă, ce l-a „naturalizat” rapid din condei. După ce s-a întors din al doilea război mondial, la care a participat ca soldat activ, scriitorul a început să publice unele povestiri în mai multe reviste literare americane (pasiunea scrisului se pare că era mai veche la Wallace, pentru că scrisese deja mai multe povestiri încă de când era adolescent, în anii ’30). Dar, adevărata lui carieră publicistică a început de prin 1950 când a devenit scenarist pentru Hollywood, colaborând la scenariile unor filme celebre precum: The West Point Story (1950), Split Second (1953), Meet me at the fair (1953) şi The Big Circus (1959). Dar, nemulţumit de succesul relativ obţinut cu aceste filme, Irving Wallace s-a dedicat exclusiv carierei literare, prima carte de non-ficţiune (adică bazată pe fapte reale) fiindu-i publicată în 1955, cu titlul The Fabulous Originals, iar prima carte de ficţiune în 1959, cu titlul The Sins of Philip Fleming. În total, de-a lungul vieţii, Irving Wallace a scris şi publicat 33 de romane de ficţiune şi non-ficţiune (încă patru realizate în colaborare cu fiul şi fiica lui fiind publicate postum). Pentru că romanele lui nu se adresează unui public sofisticat şi exculusivist (ele nu sunt nici psihologice şi nici nu necesită o cultură foarte vastă) criticii literari, chiar cei americani l-au considerat a fi un scriitor „blue collar”, adică acel tip de scriitor care scrie romane uşor de digerat şi care pot fi citite mai ales de persoanele fără studii de orice fel, adică de cei ce efectuează mai mult munci fizice (numiţi muncitori şi ţărani de propaganda marxistă).

Romanul Cuvântul, apărut în S.U.A. în 1972 şi în România în 2008 (Editura Leda, Bucureşti), are ca personaj principal un patron de agenţie de publicitate din New York, Steven Randall, ce e angajat de o alianţă de publicişti creştini europeni şi americani, numită Noul Testament Internaţional, pentru a publica şi face cunoscută lumii o nouă variantă a Bibliei. Acţiunea din această carte se desfăşoară la sfârşitul anilor ’60 când deja majoritatea populaţiei ţărilor dezvoltate s-a îndepărtat şi chiar izolat de creştinism. Prin publicarea acestei noi variante, editorii religioşi speră să-i facă pe oameni să se reîntoarcă la religie, la biserică, într-un cuvânt să se producă o renaştere creştină a Europei şi a civilizaţiei occidentale în general. Noua variantă de Biblie, pe care editorii o ţin secretă de şase ani, se bazează pe o descoperire arheologică făcută de un profesor de istorie italian, Agusto Monti, ce găsise în timpul unor săpături făcute la Ostia Antica(vechiul port al Romei antice de la Mediterană) două documente importante pentru creştinism: un raport despre condamnarea şi executarea lui Isus (scris de un centurion roman pe nume Petronius), şi o evanghelie scrisă în secolul I d.Ch. de fratele vitreg al lui Isus, pe nume Iacob. În acest proiect, sunt implicaţi editori biblici americani, francezi, germani şi lingvişti, istorici şi cercetători englezi, francezi, olandezi şi italieni. În această evanghelie, a lui Iacob, se spune de fapt că, Isus n-a murit pe cruce pe muntele Golgota, el ar fi supravieţuit supliciului şi cu ajutorul apostolilor şi discipolilor ar fi plecat în secret din Palestina la Roma, unde ar fi murit mult mai târziu, prin anul 53 d.Ch,  reuşind să propovăduiască noua religie sub un nume fals. Autorităţile romane nu l-au mai căutat pentru că îl credeau mort după crucificarea de pe muntele Golgota.

Steven Randall, descoperă însă, destul de repede, că există unele probleme şi inadvertenţe în această nouă evanghelie a lui Iacob, zis şi Cel Drept, în plus acest proiect al noii evanghelii are deja şi mulţi duşmani care vor să pună mâna pe textul noii Biblii încă înainte de a fi publicată. Pentru a lămuri aceste inadvertenţe, Randall se întâlneşte cu mai mulţi istorici şi cercetători ai Bibliei, într-un periplu palpitant, uneori plin de adrenalină, ce-l poartă prin diferite oraşe europene (plecat din New York, trece pe la Londra, apoi ajunge la Amsterdam, de unde pleacă la Paris, ajunge apoi în Mainz, revine la Paris,  pleacă la Roma, de aici ajunge la mănăstirea Simonopetra de la Muntele Athos din Grecia, revine la Roma, apoi la Milano,  din nou la Roma şi Ostia, pentru ca în cele din urmă să ajungă la Paris unde este arestat). În cursul acestor cercetări, Randall descoperă, că de fapt, această nouă evanghelie este un fals istoric, realizat de un fost puşcăriaş francez de pe Insula Diavolului din Guyana franceză. Falsificatorul francez fusese trimis de autorităţile de la Paris înainte de primul război mondial, pe această insulă-închisoare celebră (cine a citit Papillon ştie la ce mă refer), iar după izbucnirea primul război mondial un preot de pe insulă, îi propusese falsificatorului (cu încuviinţarea autorităţilor franceze) să participe ca soldat pe frontul din Franţa. La sfârşitul războiului, condamnaţilor de pe insulă li se promitea că vor fi eliberaţi pentru serviciile aduse patriei. Falsificatorul (pe numele adevărat Robert Laforgue), împreună cu alţi condamnaţi pe viaţă sunt de acord, participă la război, dar, supriză, după război, autorităţile nu-i eliberează, considerându-i prea periculoşi. Sunt trimişi înapoi, pe Insula Diavolului din Guyana, pentru a muri practic acolo. Robert Laforgue, se jură odată ajuns pe insulă, să se răzbune pe biserică şi pe Franţa, şi începe să ticluiască planul realizării falsului biblic. După al doilea război mondial, la presiunea opiniei publice, închisoarea de pe Insula Diavolului e desfiinţată de autorităţile franceze, şi falsificatorul nostru e eliberat în 1953. Dar, el nu se întoarce în patrie, ci pleacă direct în Italia, unde începe să pună în practică planul de distrugere a bisericii creştine, şi a celei catolice în special.

Odată falsul realizat, fostul puşcăriaş francez „îl plantează” într-o veche vilă romană din portul roman Ostia Antica. Acest fals e descoperit de istoricul Agusto Monti, la „sugestia” falsificatorului care, cică citise nu ştiu unde că ar fi o astfel de evanghelie ascunsă într-o vilă din Ostia Antica.

Spre sfârşitul cărţii, Randall descoperă falsul, vorbeşte chiar cu falsificatorul francez, ce vroia o anumită sumă de bani pentru a-i înmâna americanului dovada falsului biblic realizat de el. Dar, supriză, falsificatorul nu mai vine la întâlnirea programată, Randall află din presă că acesta a murit într-un „accident” şi astfel e nevoit să găsească singur documentul promis de francez. Documentul ascuns de falsificator, e găsit în cele din urmă de publicistul american, dar la reîntoarcerea din Italia în Franţa, e arestat de autorităţile franceze şi dovada falsului e confiscată. Astfel, nimeni nu mai poate dovedi că Noul Testament Internaţional e un fals, acesta e publicat şi are loc o adevărată renaştere a creştinismului pe plan mondial.

Steven Randall e exclus din proiect, nici nu-şi mai primeşte banii promişi de editorii europeni şi americani, totuşi cartea se termină cu un happy-end, personajul nostru (ce tocmai divorţase mai la începutul acţiunii din carte) se întoarce în S.U.A., unde după câteva luni vine şi fiica istoricului italian, de care publicistul american se îndrăgostise în periplul european, şi căreia eroul nostru „îi cere mâna” în ultimele pagini ale cărţii.

Cartea Cuvântul, a fost ulterior ecranizată, într-o miniserie pentru televiziune, difuzată în S.U.A., în 12 – 15 noiembrie 1978, de CBS (patru episoade a câte două ore fiecare). În această serie rolul lui Steven Randall a fost jucat de David Janssen, iar rolul Angelei Monti (fiica istoricului Agusto Monti) de Florinda Bolkan.

Florinda Bolkan

David Janssen

Pentru informaţiile referitoare la viaţa şi opera lui Irving Wallace m-am inspirat de pe Wikipedia (din păcate nu am găsit alte surse, nici bibliofile, nici electronice). Dacă v-a plăcut descrierea mea vă recomand să şi citiţi această carte, chiar dacă ea are în varianta românească aproximativ 700 de pagini, după părerea mea (neautorizată, căci nu sunt critic literar) e chiar mai palpitantă decât Codul lui Da Vinci.  

Bibliotecar, prof. Florin Miheş.