Vladimir Konstantinovici Bukovski (în rusă Влади́мир Константи́нович Буко́вский) (n. 30 decembrie 1942, Belebei, Uniunea Sovietică) este unul din cei mai cunoscuți disidenți antisovietici, autor și activist politic.
A fost unul din primii care a dezvăluit utilizarea închisorilor psihiatrice împotriva deținuților politici din Uniunea Sovietică. După ce a fost condamnat din iunie 1963 până în februarie 1965 și ulterior din ianuarie 1967 până în ianuarie 1970, Bukovski a reușit să transmită în Occident circa 150 de pagini în care dezvăluia abuzurile instituțiilor psihiatrice asupra deținuților politici. Condamnat din nou în ianuarie 1972, a stat în arest până în decembrie 1976.
Pe parcursul lecturii am gasit reflectii, momente care imi aminteau de propria istorie in țara noastră comunistă și de rezultatele acelor zeci de ani in care si noi am functionat dupa aceleasi principii.
scoala de exemplu :
”Programele erau unice ... si erau destinate celor cu aptitudini de nivel mediu sau scazut . Insă pentru elevii slabi acestea erau nemăsurat de dificile , iar pentru elevii capabili erau atât de monotone și de plictisitoare , încât nu stimulau interesul și nu te deprindeau cu studiul.” Imi amintesc și eu de disciplinele ideologizate, ...”mortal de plictisitoare” de profesori cărora li se pretindeau indicatori de promovare, care transformau pe cei care nu doreau să învețe în absolventi cu diplomă ...Apoi povestea cu pionierii, comsomolul, ( la noi UTC) , apoi membrii de partid. Din fericire pentru mine amintirile comune s-au terminat in zona pionierilor, dar lectura a rămas la fel de captivantă, pentru că textul descrie în același mod realist resorturile de functionare ale oamenilor în condițiile societății comuniste sovietice ale anilor 60 si 70.
Și-a descoperit vocația de dizident de la acea vârstă școlară și a profitat de fiecare moment în care s-a aflat în libertate ca să militeze împotriva regimului . La nivel de simplu cetățean a găsit metode de a enerva regimul sovietic și asta fără arme, fără avere , doar prin atitudine, mesaj, intâlniri cu prietenii, manifestații care aveau aparența de intâlniri literare, activități care într-o societate democratică nici nu ar fi băgate in seamă.
Perioadele de arest sunt la fel de captivante mai ales prin personaje , torționari sau victime, pe care autorul le descrie cu forță și culoare. Desigur e multă suferință în toată acestă experiență dar povestirea te ridică într-un plan exterior de unde totul se derulează ca pe o scenă , cu atâtea amănunte încât te gândești că nu poate fi scrisă doar din amintire... și totuși.
Mai aflăm din text cum se distruge cu bunăștiință o economie, pentru că arestați sau trimiși în instituții psihiatrice sau gulag erau mulți oameni capabili a căror crimă a fost eficientizarea unei instituții economice sau a unui proces . Și aici găsim pagini întregi , cu moduri de distrugere și de hoție și atitudini , pe care aș dori să le redau pentru că reflectă inclusiv realitatea din zilele noastre...
”Nu ne vom elibera niciodată de teroare, nu vom dobândi niciodată libertatea și securitatea , pînă nu vom refuza complet să recunoaștem aceste realități paranoice, până nu-i vom contrapune realitățile noastre , valorile noastre.
Moleșitele democrații occidentale și-au uitat trecutul, esența, și anume că democrația nu însemnă o casă confortabilă, o mașină frumoasă sau un ajutor de șomaj, ci , în primul rând, dreptul de a lupta și voința de luptă.”
O carte puternică , pentru oameni care vor să devină puternici.
