Un grup restrans de poeti si scritori si iubitori ai Literaturii Romane, au sarbatorit impreuna, la Biblioteca Judeteană ”Gheorghe Sincai” Filiala “Dacia “ Ziua Nationala a Limbi Romane
S-au recitat poezii de catre poeta Ioana Precup, Ileana Bodi, prof. Vesa Viorica , Sateanu Miorita,
Ziua Nationala a Limbi Romane se sarbatoreste incepand cu anul 2013 in data de 30 August a fiecarui an. Acesta este motivul pentru care azi impreuna vom dedica un scurt timp pentru a vorbi despre aceasta zi si a scoate in evidenta importanta acestei zile in care de intoneaza Imnul National si va fi arborat Drapelul României
Iubesc Limba Romana deoarece limba română reprezintă fundamentul identității naționale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăți puternice și unite
Limba romana este printre limbile cele mai muzicale, curate, bogata in expresii si metafore. Este limba in care se pot exprima cu usurinta cele mai intime simtaminte si trairi, cele mai reusite comparatii, cele mai frumoase declaratii de iubire, frumusetea omului si a naturii, frumusetea Creatorului supreme, impresionantele rugaciuni care sunt inaltate cu credinta spre cer
In acest sens, prima regina a Romaniei, Elisabeta, cunoscuta in lumea literara drept CARMEN SILVA, scria :
"Limba romana e cantecul copiilor, al privighetoarei, care incanta auzul nostru cu sunetele limpezi ale naturii ce ies din freamatul vorbitor al codrilor si plutesc peste poieni stralucitoare si printre valurile aurite ale campiilor si lanurilor noastre.."
Si aceasta regina deosebita in simtiri nu era de origine romana...
Tot B.P.HAJDEU, scria in "Circulatia cuventelor" ca:
"cuventele sunt ca banii, cu cat circula mai mult, cu atat valoarea lor creste".Aceasta in sensul exprimarii si utilizarii cuvintelor in poezii, romane, scrieri, informatii si jurnalism – multe lucrari sunt traduse in diferite limbi, In romaneste suna foarte bine, dar prin traducere se deterioreaza forma si frumusetea expresiilor .
Din pacate, se inmultesc romanii care isi uita originile si care dupa cateva luni ori cativa ani petrecuti prin strainatate, isi uita si stalcesc cu rea intentie ori din dorinta de a epata, limba materna. Se rusineaza de limba tarii natale ! Se grozavesc cu o spoiala de engleza ori franceza si, daca nu le stapananesc nici pe aceastea, impestriteaza limba romana cu englezisme si frantuzisme considerand ori incercand sa ne explice ca acest sistem "original" de exprimare este bazat pe neologisme...
Si cat de mult am avea de vorbit pe aceasta idee !
Iubesc cuvintele limbii romane
Aceasta dragoste este marcata si dovedita prin prenumele pe care il port Prenume care exprima gingasia graiului romanesc
Prin multitudinea cuvintelor din vocabularul Limbii Romane se pot exprima toate sentimentele toate dorintele toate visurile.
Dragostea pe care o purtam in suflet pentru fiinta iubita – femeie sau barbat – se spun cu cuvinte soptite, melodioase, care sa se reverse ca un Vulcan din inima, pentru alta inima in care s-a cuibarit tandretea, iubirea sufleteasca.
Mamei ii multmim si alegem cuvinte care sa exprima respect pentru grija pe care ne-o poarta, gandurile si rugaciunile pe care le spune pentru reusita noastra in viata, pentru dragostea cu care inconjoara copii si nepotii nostrii
Ce le spunem copiilor nostri? Le spunem cuvinte de invatatura pentru a sti ca cei 7 ani de acasa sunt cele mai valoroase si utile invataminte in viata si aceasta invatatura, concura la conduita moral civica a fiecarui om in comunitatea si societatea in care traieste.
Ii invatam sa se roage si sa multumeasca Buunului Dumnezeu ca au parinti, ca sunt sanatosi si ca sunt iubiti de toti cei dragi lor
Iubesc cuvintele din vocabularul Limbii Romane dar infurii cand ascult vorbele contorsionate si expresiile vulgare din gura fetelor- bineinteles imbracate in tinute moderne si foarte provocatoare,
Ma dezgusta jargoanele imprumutate din vocabularul de mahala folosite in conversatiile tinerilor
Ma revolta utilizarea in exces – ca sa fim occidentali, a cuvintelor imprumutate din alte limba- engleza, turca si chiar a cea a rromilor.
Dar pentru ca sa uit aceste atitudini, imi face o mare si deosebita placere sa-mi amintesc aceste versuri minunate din poezia "Limba noastra" de Alexei Mateevici :
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i limbă sfântă
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng şi care-o cântă
Pe la vatra lor ţăranii,
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei, bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara“
Si mai va rog sa-mi permite-ti sa adaug o minunata poezie a lui Nicolae Dabija ...
BALADĂ
Cât trăim pe-acest pământ
Mai avem un lucru sfânt:
O câmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.
Cât avem o ţară sfântă
Şi un nai, care mai cântă,
Cât părinţii vii ne sunt -
Mai exista ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Şi avem un viitor,
Cât trecutu-l ţinem minte -
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare
Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pământ -
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat, departe,
Şi un grai ce n-are moarte,
Cât ai cui zice "părinte!" -
Mai există lucruri sfinte.
Cât durea-ne-vor izvoare
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt -
Vom trai pe-acest pământ.
Frumoase versuri, frumoase gânduri şi frumos gestul nostru, azi impreuna sa ne întoarcem în timp pentru a răsfoi paginile acestea...!
Si B.P.Hasdeu a scris ceva in genul acesta in "Sa vorbim romaneste" :
"Cugetarea romaneasca
are portul romanesc:
nu lasati dar s-o cionteasca
cei ce limba ne-o pocesc !
Cand romanul se-ndarjeste
din tarana cand mi-l scoti
el iti toarna romaneste
un blestem de sapte coti…
Acesta este o urmare a unui dialog izvorat de glume si bancuri nevinovate dar care a parcurs uriasa distanta pana la aprecierea limbii romane, ca limba materna si oficiala in Romania.
Bucuria a fost starnita de aceste versuri minunate care ar trebui sa emotioneze profund orice suflet de roman, indiferent unde s-ar afla el...
Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.
Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.
Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!
De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?
Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!
Ei da, George SION a scris aceste versuri ale poeziei "Limba Romaneasca"
Cat de multe sunt de spus cu privire la originea si necesitatea pastrarii limbii romane, cel putin intre granitele statului mama, Romania
Sa multumim si sa felicitam pe cei care au avut idea, pe cei care au facut posibila si cei care au ridicat la rang de Sarbatoare Nationala ZIUA LIMBI ROMANE.
INTOCMIT
Ing.Miorita Sateanu
Cetatean de onoare al Municipiului Oradea
27 August 2015
Ma revolta utilizarea in exces – ca sa fim occidentali, a cuvintelor imprumutate din alte limba- engleza, turca si chiar a cea a rromilor.
Dar pentru ca sa uit aceste atitudini, imi face o mare si deosebita placere sa-mi amintesc aceste versuri minunate din poezia "Limba noastra" de Alexei Mateevici :
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i limbă sfântă
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng şi care-o cântă
Pe la vatra lor ţăranii,
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei, bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara“
Si mai va rog sa-mi permite-ti sa adaug o minunata poezie a lui Nicolae Dabija ...
BALADĂ
Cât trăim pe-acest pământ
Mai avem un lucru sfânt:
O câmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.
Cât avem o ţară sfântă
Şi un nai, care mai cântă,
Cât părinţii vii ne sunt -
Mai exista ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Şi avem un viitor,
Cât trecutu-l ţinem minte -
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare
Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pământ -
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat, departe,
Şi un grai ce n-are moarte,
Cât ai cui zice "părinte!" -
Mai există lucruri sfinte.
Cât durea-ne-vor izvoare
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt -
Vom trai pe-acest pământ.
Frumoase versuri, frumoase gânduri şi frumos gestul nostru, azi impreuna sa ne întoarcem în timp pentru a răsfoi paginile acestea...!
Si B.P.Hasdeu a scris ceva in genul acesta in "Sa vorbim romaneste" :
"Cugetarea romaneasca
are portul romanesc:
nu lasati dar s-o cionteasca
cei ce limba ne-o pocesc !
Cand romanul se-ndarjeste
din tarana cand mi-l scoti
el iti toarna romaneste
un blestem de sapte coti…
Acesta este o urmare a unui dialog izvorat de glume si bancuri nevinovate dar care a parcurs uriasa distanta pana la aprecierea limbii romane, ca limba materna si oficiala in Romania.
Bucuria a fost starnita de aceste versuri minunate care ar trebui sa emotioneze profund orice suflet de roman, indiferent unde s-ar afla el...
Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.
Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.
Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!
De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?
Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!
Ei da, George SION a scris aceste versuri ale poeziei "Limba Romaneasca"
Cat de multe sunt de spus cu privire la originea si necesitatea pastrarii limbii romane, cel putin intre granitele statului mama, Romania
Sa multumim si sa felicitam pe cei care au avut idea, pe cei care au facut posibila si cei care au ridicat la rang de Sarbatoare Nationala ZIUA LIMBI ROMANE.
INTOCMIT
Ing.Miorita Sateanu
Cetatean de onoare al Municipiului Oradea
27 August 2015
În limba ta
de Grigore Vieru
În aceeaşi limbă
Toată lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.
Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.
