Puteți citit aici despre carte si film , nu se poate spune mai mult decât a fost spus.
Pot doar să vă introduc în atmosfera cărții cu câte un fragment din cele 6 povestiri .
Jurnalul din Pacific al lui Adam Ewing:
Acțiunea se desfășoară în insulele din Pacific, aproximativ în anul 1500 . Tema de bază este creștinarea insulelor colonizate, ne întâlnim cu civilizațiile care se sting, cele ale băștinașilor. Rasa albă, superioară și atotstăpânitoare duce în sclavie pe toți pe cei care au altă culoare a pielii.
Câți oameni, atâtea adevăruri. Când&când , parcă zăresc un Adevăr mai adevărat , care se ascunde în spatele unor simulacre imperfecte , dar, când încerc să m`apropii de el, se face nevăzut și se afundă și mai adânc în mlaștina înșelătoare a dezacordului.
Scrisori de la Zedelghem:
Acțiunea se desfășoară în Europa anilor 1800 . Lupta pentru afirmare a tinerelor talente este condiționată de existența averii părinților, iar în lipsă , asistăm la înșelăciuni și compromisuri. Finalul e dramatic: din momentul în care opera a prins viață , viața autorului nu mai are sens.
Nu rămânem morți pentru multă vreme. Odată ce Lugeru-ul mă va elibera , până la nașterea mea următoare nu va trece mai mult de o bătaie de inimă....Asemenea certitudini elegane mă consolează în acest ceas de liniște.
Jumătăți de alte vieți. Primul mister descurcat de Luisa Rey:
Secolul XX aproximativ, Anglia, acțiunea este centrată spre lupta pentru salvarea mediului de interesele corporatiste pentru care în afară de scopul financiar propriu nu contează nimic. Se calcă literalmente peste cadavre.
Un model al timpului: o infinită păpușă Matrioșka de momente pictate; fiecare ”ambalaj” ( prezentul) încastrat într-un cuib de ” ambalaje” (trecutele prezenturi),pe care eu îl numesc trecut concret , este perceput ca trecut virtual.Păpușa lui ”acum” poartă încastrate , în mod similar ,un cuib d eprezenturi care abia urmează și pe care le numesc viitor concret, dar înt percepute ca viitor virtual.
Cumplitele încercări ale lui Timothy Cavendish:
Aici avem o poveste tragi-comică a unui editor londonez care ajunge într-un azil de bătrâni. Inchis definitiv împotriva voinței lui, face planuri de evadare, împreună cu alții colegi de suferință și până la urmă reușește să-și recapete libertatea.
Numai de vreo tei sau patru ori , în tinerețea mea, am întrezărit Insulele Fericirii- apoi s-au pierdut în cețuri , crize economice, războaie reci, vînturi sălbatice și maree potrivnice ... și le-am confundat cu maturitatea. ... Tînăr și prost ca noaptea. Ce n-aș fi dat acum să a o hartă imuabilă a inefabilului etern constant? Să am eu dacă se poate spune așa , un atlas al norilor.
Omelnicul lui Sonmi-541:
Povestea clonelor fabricate , proiectate să servească o lume a privilegiaților.Povestea descrie posibilitatea unei astfel de clone de a deveni ”elevată” și de a aduce o altă imagine a unei lumi supratehnologizate și supravegheate permanent .
Cea de-a cincea Declarație a mea postulează că, potrivit unui cilcu moștenit de pe vremurile tribalismului, nepăsarea față de Celălalt generează frică; frica generează ură; ura generează violență; violența generează o violență și mai mare, până când singurele ”drepturi ” care mai rămân , singura lege e voința celui mai puternic.
Vadu lu Sloosha cu to` ce mai fusă dup-aia:
Ne cufundăm într-un viitor în care civilizația a fost distrusă, oamenii s-au divizat în triburi , supraviețuiește cel mai puternic, cel mai adaptat. Din civilizațiile trecute au rămas doar resturi .
”Păi da, ie drep` c-Ăi-bătrâni avea `gerime cî` să stăpânească bolile ș`milele ,ș`semințele, ș`că făcea minun` toată ziua ș`peste to`, da` gerimea lor un singur lucru nu stăpânea, ș-anume setea din inimile oamenilor, `țelej` tu? Setea dă mereu mai mul`. ”
