Lectura publică ar trebui să fie un element important al vieţii culturale şi a educaţiei. Epoca Ceaușescu folosea sintagma „Ai carte, ai parte” . În acea perioadă se citea destul de mult - citit impus - de școală , de obligațiile de partid, de acel fenomen aparte al vânzării de carte bună pe sub mână sau din de nevoia individuală de cunoaștere și de acces la alte lumi mai libere. Cu toate acestea, biblioteca, păstrătoarea de colecții masive de carte, nu face parte din zonele frecventate cu plăcere de populație.
Situația generală a bibliotecilor a fost reglementată în perioada comunistă prin decretul nr. 703/1973, privind normele unitare de structură pentru instituţiile cultural-educative. Potrivit acestui act normativ, bibliotecile comunale erau unităţi fără personalitate juridică, cu un fond de carte de cel puţin 3.000 de volume. Bibliotecile municipale sau orăşeneşti din localităţile nereşedinţă de judeţ erau unităţi fără personalitate juridică, cu un fond de carte de cel puţin 12.000 de volume.
Bibliotecile judeţene erau organizate în fiecare localitate reşedinţă de judeţ, puteau avea personalitate juridică, cu condiţia de a deţine un fond de carte de cel puţin 30.000 de volume şi asigurau asistenţă de specialitate pentru bibliotecile publice de pe cuprinsul judeţului.
Începând cu anul 1977, îndrumarea tuturor aşezămintelor de cultură: biblioteci, muzee, case de cultură şi alte asemenea instituţii era exercitată de către Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, organ central de partid.
Reţeaua bibliotecilor din judeţul Bihor cuprindea 673 de biblioteci, care dispuneau de un fond total de peste 4,7 milioane de cărţi, publicaţii periodice şi alte documente grafice şi audiovizuale purtătoare de informaţii. În mediul urban funcţionau 239 de biblioteci, iar la comune şi sate 434. Fondul de carte era concentrat în majoritatea lui în bibliotecile din mediul urban, aproximativ 60% din total, ca urmare a existenţei unor biblioteci mari în municipiul Oradea şi în oraşe: Beiuş, Salonta, Aleşd, Marghit). Reţeaua bibliotecilor cuprindea: o bibliotecă de învăţământ superior, 364 de biblioteci şcolare, 123 de biblioteci specializate în întreprinderi şi instituţii, 95 biblioteci publice (din care 1 judeţeană, 7 orăşeneşti, 87 comunale), 7 biblioteci ale cooperaţiei meşteşugăreşti şi 83 sindicale. Aceste cifre situau Bihorul printre judeţele cu un indice ridicat al înzestrării cu carte, având posibilitatea de a rezolva în mare măsură necesităţile de informare, studiu şi lectură ale utilizatorilor.
Reţeaua bibliotecilor din judeţul Bihor cuprindea 673 de biblioteci, care dispuneau de un fond total de peste 4,7 milioane de cărţi, publicaţii periodice şi alte documente grafice şi audiovizuale purtătoare de informaţii. În mediul urban funcţionau 239 de biblioteci, iar la comune şi sate 434. Fondul de carte era concentrat în majoritatea lui în bibliotecile din mediul urban, aproximativ 60% din total, ca urmare a existenţei unor biblioteci mari în municipiul Oradea şi în oraşe: Beiuş, Salonta, Aleşd, Marghit). Reţeaua bibliotecilor cuprindea: o bibliotecă de învăţământ superior, 364 de biblioteci şcolare, 123 de biblioteci specializate în întreprinderi şi instituţii, 95 biblioteci publice (din care 1 judeţeană, 7 orăşeneşti, 87 comunale), 7 biblioteci ale cooperaţiei meşteşugăreşti şi 83 sindicale. Aceste cifre situau Bihorul printre judeţele cu un indice ridicat al înzestrării cu carte, având posibilitatea de a rezolva în mare măsură necesităţile de informare, studiu şi lectură ale utilizatorilor.
Lucru mentionat in mai multe locuri si in lucrarea lui Emanuel Engel, Norocul ii ajuta pe cei indrazneti, din bibliografie . In aceiasi lucrare, seful culturii bihorene in perioada 1958-1972, amintește nenumărate instituții culturale bihorene și personalități culturale, dar referirile la bibliotecă sunt doar legate de rapoarte de achiziție ale acelor biblioteci. care au situat Bihorul pe loc fruntas la înzestrarea cu carte pe numar de locuitori.
In vizitele pe care le-am facut in biblioteci comunale, închise probabil la inceputul anilor 1990 , am putut constata cu ochii mei care era structura colectiilor.
Foarte multa carte care nu putea fi vândută, pentru ca nu era cerere pe piață , a fost dirijată spre biblioteci. Am găsit pe rafturi ale bibliotecilor comunale cărți de specialitate cu preturi mari dar fără un public interesat între locuitori. Literatura proletcultistă și toate broșurile cu documente de partid, cuvântări de la congrese erau pe rafturi. Pentru jumătate din fondul de carte al bibliotecilor publice nu aveau cum să existe cititori .
Pentru Oradea vorbim de Biblioteca Orăşenească, înființată din 1911. Aceasta a avut mai multe denumiri, în funcţie de organizarea administrativ-teritorială a ţării. Astfel, în 1950, aceasta a fost Bibliotecă regională, ea devenind din acel moment cu adevărat publică prin desfiinţarea taxelor. După reorganizarea administrativ teritorială din 1968, biblioteca a devenit municipală, iar din 1974 – judeţeană . Din 15 noiembrie 1991, prin decizia Prefecturii Judeţului Bihor, Bibliotecii Judeţene Bihor i s-a atribuit denumirea “Gheorghe Şincai”. Dacă până în 1989 principala funcţie a bibliotecii a fost, împrumutul de carte pentru pe cititorii înscriși, după această dată instituţia s-a implicat mai activ în viaţa culturală a orașului , datorita directorului Constantin Mălinaş, care a avut inițiativa publicării unei reviste de cultură intitulată “Familia română”, unde în prim plan au fost prezentate aspecte din viaţa românilor din afara diaspora .
In vizitele pe care le-am facut in biblioteci comunale, închise probabil la inceputul anilor 1990 , am putut constata cu ochii mei care era structura colectiilor.
Foarte multa carte care nu putea fi vândută, pentru ca nu era cerere pe piață , a fost dirijată spre biblioteci. Am găsit pe rafturi ale bibliotecilor comunale cărți de specialitate cu preturi mari dar fără un public interesat între locuitori. Literatura proletcultistă și toate broșurile cu documente de partid, cuvântări de la congrese erau pe rafturi. Pentru jumătate din fondul de carte al bibliotecilor publice nu aveau cum să existe cititori .
Pentru Oradea vorbim de Biblioteca Orăşenească, înființată din 1911. Aceasta a avut mai multe denumiri, în funcţie de organizarea administrativ-teritorială a ţării. Astfel, în 1950, aceasta a fost Bibliotecă regională, ea devenind din acel moment cu adevărat publică prin desfiinţarea taxelor. După reorganizarea administrativ teritorială din 1968, biblioteca a devenit municipală, iar din 1974 – judeţeană . Din 15 noiembrie 1991, prin decizia Prefecturii Judeţului Bihor, Bibliotecii Judeţene Bihor i s-a atribuit denumirea “Gheorghe Şincai”. Dacă până în 1989 principala funcţie a bibliotecii a fost, împrumutul de carte pentru pe cititorii înscriși, după această dată instituţia s-a implicat mai activ în viaţa culturală a orașului , datorita directorului Constantin Mălinaş, care a avut inițiativa publicării unei reviste de cultură intitulată “Familia română”, unde în prim plan au fost prezentate aspecte din viaţa românilor din afara diaspora .
Pentru Bihor putem arunca o privire rapidă asupra situatiei biblitoecilor din doua orase mari ale judetului: Beius si Marghita .
In anul 1946 , in Beius biblioteca comunala a fost trecuta in subordienea Ateneului Popular Nicolae Bălcescu, functionand astfel până în 1951. Concomitent aceasta a preluat fondurile de carte ale celorlalte reuniuni și societăți culturale, a căror activitate a fost sistată . Excepție au făcut bibliotecile școlare și bibliotecile parohiilor.
Prin HCM 1542/1951 Biblioteca Ateneului a fost reoganizată devenind Bibliotecaă Raională, care avea personal propriu plătit de stat. Această titulatură arăta că biblioteca deservea localitățile din raionul Beius sub forma unor Biblioteci mobile.
Reoganizarea la acea dată a insemnat intrarea în revoluția culturală proletcultistă care triat fondul de carte după criterii marxist leniniste, fiind distruse aproximativ 15600 de cărți. Cînd se redeschide in 1952 biblioteca din Beiuș are doar 3893 volume.
În 1959 prin inființarea bibliotecilor comunale, biblioteca din Beiuș și-a restrâns activitatea doar la nivelul orașului, in 1968 devine biblioteca orășenească.
Bibliotecar de cariera , bun cunoscător al istoriei locale , îl avem pe Ion Igna, care a lucrat în bibliotecă din 1956 până în 2001.
Referitor la Margita
In Marghita – biblioteca publică și-a deschis porțile pentru în toamna anului 1950, având un fond de carte de 1300 volume provenite din donațiile locuitorilor comunei prin munca neobosită a regretatului bibliotecar Stefan Szilagyi, căruia i s-au alăturat și câteva cadre didactice.
În perioada anilor 1950-1967, biblioteca neavând locație proprie a fost nevoită sa funcționeze dispersat în mai multe clădiri .Cu toate acestea, an de an , fondul de publicații a crescut și implicit dorința de lectură și studiu a locuitorilor. Astfel că, de la 1300 volume si 46 cititori înscriși în primul an, fodul de publicații ajunge la peste 60000 volume și la cifra de peste 3000 cititori interesați de serviciile bibliotecii iîn anul 1990.
Pana in anul 1967 când Marghita primeste statut de oraș, biblioteca publică a coordonat activitatea cu cartea în întregul raion Marghita.
Incepând cu anul 1967, biblioteca orășeneasca primește ca locație etajul Casei de cultură pentru a funcționa cu întreaga colecție, avand săli spatioase pentru împrumutul publicațiilor la domiciliu, sală de lectură cu 50 locuri si bineînțeles depozitele de carte.
În anul 1970,conform unei Hotarari a Consiliului local, bibliotecii îi este atribuit un nou spațiu , pe strada Tudor Vladimirescu nr.1 unde functioneaza până în 2019.
Prin HCM 1542/1951 Biblioteca Ateneului a fost reoganizată devenind Bibliotecaă Raională, care avea personal propriu plătit de stat. Această titulatură arăta că biblioteca deservea localitățile din raionul Beius sub forma unor Biblioteci mobile.
Reoganizarea la acea dată a insemnat intrarea în revoluția culturală proletcultistă care triat fondul de carte după criterii marxist leniniste, fiind distruse aproximativ 15600 de cărți. Cînd se redeschide in 1952 biblioteca din Beiuș are doar 3893 volume.
În 1959 prin inființarea bibliotecilor comunale, biblioteca din Beiuș și-a restrâns activitatea doar la nivelul orașului, in 1968 devine biblioteca orășenească.
Bibliotecar de cariera , bun cunoscător al istoriei locale , îl avem pe Ion Igna, care a lucrat în bibliotecă din 1956 până în 2001.
Referitor la Margita
In Marghita – biblioteca publică și-a deschis porțile pentru în toamna anului 1950, având un fond de carte de 1300 volume provenite din donațiile locuitorilor comunei prin munca neobosită a regretatului bibliotecar Stefan Szilagyi, căruia i s-au alăturat și câteva cadre didactice.
În perioada anilor 1950-1967, biblioteca neavând locație proprie a fost nevoită sa funcționeze dispersat în mai multe clădiri .Cu toate acestea, an de an , fondul de publicații a crescut și implicit dorința de lectură și studiu a locuitorilor. Astfel că, de la 1300 volume si 46 cititori înscriși în primul an, fodul de publicații ajunge la peste 60000 volume și la cifra de peste 3000 cititori interesați de serviciile bibliotecii iîn anul 1990.
Pana in anul 1967 când Marghita primeste statut de oraș, biblioteca publică a coordonat activitatea cu cartea în întregul raion Marghita.
Incepând cu anul 1967, biblioteca orășeneasca primește ca locație etajul Casei de cultură pentru a funcționa cu întreaga colecție, avand săli spatioase pentru împrumutul publicațiilor la domiciliu, sală de lectură cu 50 locuri si bineînțeles depozitele de carte.
În anul 1970,conform unei Hotarari a Consiliului local, bibliotecii îi este atribuit un nou spațiu , pe strada Tudor Vladimirescu nr.1 unde functioneaza până în 2019.
In lucrarea Localitatile Judetului Bihor, D. Mihalache - 1971 se mentionează: "Pentru desfășurarea activității culturale , la începutul anului 1971 funcționau 87 cămine culturale, 8 case de cultură, 61 de biblioteci publice" a căror urme le mai găsim până la mijlocul anilor 1990.
Județul la acea ora era parțial electrificat , doar 4 comune erau total electrificate, iar comuna Șinteu care nu era deloc electrificata avea la acea oră 9 biblioteci publice.
Comunele cele mai mari aveau în centrul comunei câte o librărie și câte o cofetărie
Situația în județ în anul 1970 stătea cam așa-
Alesd- 8 biblioteci publice, o casă de cultură și două cinematografe.
Beius- 5 biblioteci publice, un muzeu, 1 cinematograf,1 casă de cultură
Petru Groza- azi Stei- o casă de cultură, un cinematograf, 9 biblioteci.
Marghita- 1 casă de cultură, 2 cinematografe, 12 biblioteci,
Nucet- 2 cinematografe, 2 biblioteci, 1 casă de cultură,
Salonta- o casă de cultură, un cinematograf, și 16 biblioteci
Comune devenite intre timp orașe:
Vascau- 1 casă de cultură, un cinematograf ,o bibliotecă.
Valea lui Mihai, 1 cămin cultural, 1 cinematograf, , 4 biblioteci publice
Sacueni-
Cifrele statistice pe care le găsim în dosare, în arhivele Bibliotecii Judetene și în anuarele statistice ale anilor respectivi sunt exagerate, si nu ne putem baza pe ele. Era epoca întrecerilor socialiste în orice domeniu de activitate, fiecare an trebuia sa aduc indici mai mari la achiziție, la utilizare a colecțiilor, la cititori inscriși.
Acțiunile cu cartea din acei ani sunt valorizate doar de cei care le-au organizat. Participarea publicului era in mare măsură obligatorie, iar în momentul în care au scăpat de obligativitatea organizării acelor activități toată lumea le-a uitat. Așa se explică lipsa bibliotecii si a evenimentelor culturale facilitate de biblioteci din monografiile locale . ( facilitat nu este chiar cuvântul asortat epocii de care vorbim )
Beius- 5 biblioteci publice, un muzeu, 1 cinematograf,1 casă de cultură
Petru Groza- azi Stei- o casă de cultură, un cinematograf, 9 biblioteci.
Marghita- 1 casă de cultură, 2 cinematografe, 12 biblioteci,
Nucet- 2 cinematografe, 2 biblioteci, 1 casă de cultură,
Salonta- o casă de cultură, un cinematograf, și 16 biblioteci
Comune devenite intre timp orașe:
Vascau- 1 casă de cultură, un cinematograf ,o bibliotecă.
Valea lui Mihai, 1 cămin cultural, 1 cinematograf, , 4 biblioteci publice
Sacueni-
| Comuna | 1970 nr bibl. si cinematografe | |
| Abram | 1 biblioteca 2 cinematografe | |
| Abrămuţ | 1 biblioteca 3 cinematografe | |
| Aştileu | 2 biblioteci 2 cinematografe | |
| Auşeu | 1 biblioteca 2 cinematografe | |
| Avram Iancu | o biblioteca ,3 cinematografe o librarie | |
| Balc | o biblioteca , 2 cinematografe | |
| Batăr | 1 biblioteca, 2librarii, 4 cinematografe | |
| Biharia | 2 biblioteci o librarie 4 cinematografe | |
| Boianu Mare | 1 biblioteca 2 cinematografe | |
| Borod | 1 biblioteca 2 cinematografe | |
| Borş | 1 biblioteca 3cinematografe, | |
| Bratca | 2 biblitoeci 3 cinematografe o librarie | |
| Brusturi | o librarie, 2 cinematografe , o biblioteca | |
| Budureasa | 2 cinematografe | |
| Buduslau | o biblioteca, un cinematograf | |
| Bulz | o biblioteca, 2 cinematografe | |
| Bunteşti | o biblioteca, 2 cinematografe | |
| Căbeşti | o biblioteca un cinematograf | |
| Căpâlna | o biblioteca 4 cinematografe | |
| Cărpinet | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Cefa | 7 cinematografe, 4 biblioteci, 2 librarii | |
| Ceica | o biblioteca, 2 cinematografe | |
| Cetariu | o biblioteca, 3 cinematografe | |
| Cherechiu | o biblioteca, 3 cinematografe | |
| Chişlaz | o biblioteca, 4 cinematografe | |
| Ciuhoi | 0 | |
| Ciumeghiu | 3 biblioteci 3 cinematografe o librarie | |
| Cîmpani | o biblioteca un cinematograf | electrificat |
| Cociuba Mare | o biblioteca, 3 cinematografe | |
| Copăcel | o biblioteca un cinematograf | |
| Criştioru de jos | o biblioteca, 2 cinematografe | |
| Curăţele | o biblioteca, 2 cinematografe | |
| Curtuiuşeni | o biblioteca, 2 cinematografe | |
| Derna | o biblioteca, 2 cinematografe o librarie | |
| Diosig | o biblioteca, 4 cinematografe | |
| Dobreşti | 2 biblioteci 1 cinematograf o librarie | |
| Drăgăneşti | o biblioteca un cinematograf | |
| Drăgeşti | o biblioteca, 2 cinematografe | |
| Finiş | 2 biblioteci, 2 cinematografe | |
| Girişu de criş | o biblioteca, 3 cinematografe | electrificata |
| Hidişelu de Sus | o biblioteca, 2 cinematografe | |
| Holod | 3 biblioteci 3 cinematografe | electrificata |
| Husasău de Tinca | o biblioteca, 2 cinematografe | |
| Ineu | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Lazuri de Beiuş | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Lăzăreni | o biblioteca 3 cinematografe | |
| Lugaşu de Jos | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Lunca | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Mădăras | o biblioteca 4 cinematografe | |
| Măgeşti | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Nojorid | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Olcea | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Oşorhei | o biblioteca 3 cinematografe | electrificata |
| paleu | ||
| Pietroasa | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Pocola | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Pomezeu | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Popeşti | 3 biblioteci 2 cinematografe, o librarie | |
| Răbăgani | o biblioteca 2 cinematografe, | |
| Remetea | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Rieni | o biblioteca 1 cinematografe | |
| Roşia | o biblioteca 1 cinematografe | |
| rosiori | ||
| Sacadat | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Sălacea | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Sălard | o biblioteca 3 cinematografe, o librarie | |
| Sâmbăta | o biblioteca 1 cinematograf | |
| Sînmartin | 4 biblioteci 1 cinematograf | |
| Sannicolau Român | o biblioteca 1 cinematografe | |
| Sîntandrei | 1 cinematografe | |
| Sîrbi | o biblioteca 1 cinematografe o librarie | |
| Spinuş | o biblioteca 1 cinematografe | |
| Suplacu de Barcău | 2 biblioteci 1 cinematografe o librarie | |
| Şimian | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Şinteu | 9 biblioteci 1 cinematograf | nu este electrificata |
| Şoimi | o biblioteca 1 cinematografe | |
| Şuncuiuş | 4 biblioteci 1 cinematografe o librarie | |
| Tarcea | o biblioteca 3 cinematografe | |
| Tărcaia | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Tăuteu | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Tileagd | 5 biblioteci 2 cinematografe o librarie | |
| Tinca | 4 biblioteci 4 cinematografe o librarie | |
| tulca | o biblioteca 2 cinematografe | |
| Ţeţchea | o biblioteca 3 cinematografe | |
| Uileacu de Beiuş | o biblioteca 1 cinematografe | |
| Vadu crişului | 2 biblioteci 1 cinematografe o librarie | |
| Viişoara | o biblioteca 1 cinematografe | |
| Vâciorog | o biblioteca 2 cinematografe |
Cifrele statistice pe care le găsim în dosare, în arhivele Bibliotecii Judetene și în anuarele statistice ale anilor respectivi sunt exagerate, si nu ne putem baza pe ele. Era epoca întrecerilor socialiste în orice domeniu de activitate, fiecare an trebuia sa aduc indici mai mari la achiziție, la utilizare a colecțiilor, la cititori inscriși.
Tendința s-a păstrat mult după anul 1989, când date la fel de nerealiste se găsesc pe situl INS raportate de biblioteci care nu mai au deja de o vreme bibliotecar și nu au mai împrumutat de ani de zile nici o carte.
Acțiunile cu cartea din acei ani sunt valorizate doar de cei care le-au organizat. Participarea publicului era in mare măsură obligatorie, iar în momentul în care au scăpat de obligativitatea organizării acelor activități toată lumea le-a uitat. Așa se explică lipsa bibliotecii si a evenimentelor culturale facilitate de biblioteci din monografiile locale . ( facilitat nu este chiar cuvântul asortat epocii de care vorbim )
Exemplu:
Pe parcursul anului 1987 au avut loc numeroase acţiuni cultural-educative de masă cu cartea, prin care se realiza şi popularizarea bibliotecilor şi a colecţiilor acestora. Enumerăm câteva: „Luna cărţii la sate” (în februarie), „Zilele cărţii pentru tineret” (în martie), „Luna cărţii în întreprinderi şi instituţii” (în aprilie), „Zilele cărţii social-politice” (în august), „Decada cărţii româneşti” (în septembrie). Chiar dacă aceste acţiuni, integrate sub egida Festivalului Naţional „Cântarea României”, aveau un anumit grad de politizare şi ideologizare, totuşi, de multe ori, bibliotecarii au încercat şi au reuşit să ocolească scopurile ideologico-politice pe care partidul comunist dorea să le impună, realizând activităţi specifice cu cartea pentru promovarea culturii autentice, româneşti şi universale.
(Bibliotecile din Bihor în anul 1987 Drd. Titus BĂDIC Biblioteca Universităţii din Oradea)
Concluzia acestei perioade, 1960- 1970-1980 destul de intensă din punct de vedere cultural este aceea că biblioteca exista , era în atenția autorităților, dar bibliotecarul nu era un personaj cultural care merita amintit. Rolul lui , era doar de paznic al al colecției, și la intervale de timp stabilite de lege, de numărător al colecției. Un funcționar care facilita prin împrumut transferul de carte din raft la utilizator.
1.Din arhiva unei familii de bibliotecari, Oradea, Primus, 2010, Constantin & Elena Mălinaş
3.Viorel Faur, Contribuţii la istoricul bibliotecilor româneşti din Crişana (1830-1940),
4. Fundaţia Culturală „Cele Trei Crişuri”, Oradea, 1995, p. 6.
5. Traian Brad, Lectura şi biblioteca publică la Cluj, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2001, p. 118.
6. Decretul Nr. 442/1977 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, art. 1.
7. Arhiva Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai” Bihor, dosar 856/1987, nenumerotat
8. Bibliotecile din Bihor în anul 1987 Drd. Titus BĂDIC Biblioteca Universităţii din Oradea
9.Emanuel Engel. Norocul îi ajută pe cei îndrăzneți.Oradea, ed. Arca, 2005
6. Decretul Nr. 442/1977 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, art. 1.
7. Arhiva Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai” Bihor, dosar 856/1987, nenumerotat
8. Bibliotecile din Bihor în anul 1987 Drd. Titus BĂDIC Biblioteca Universităţii din Oradea
9.Emanuel Engel. Norocul îi ajută pe cei îndrăzneți.Oradea, ed. Arca, 2005
