Sfarsitul bibliotecii mele. O elegie si zece digresiuni
Autor: Alberto Manguel
An aparitie: 2019
Editura: NEMIRA
Titlu Original: Packing my library
Din cosmarul despartirii de biblioteca s-a nascut o carte impresionanta despre puterea lecturii.
Parcurgând cartea descoperim că:
A elaborat împreună cu Gianni Guadalupi The Dictionary of Imaginary Places, primul catalog al locurilor imaginare din literatura lumii.
La șaisprezece ani, în timp ce lucra la Libraria Pygmalion din Buenos Aires, l-a cunoscut pe Jorge Luis Borges, deja orb la vremea aceea, care l-a rugat să vină la el acasă și să îi citească. Manguel i-a citit vreme de patru ani, până în 1968, relația stabilită astfel între cei doi influențând decisiv destinul tânărului.
Manguel a trăit în 7 țări până acum, printre care Franța, Anglia, Italia, Canada, Argentina unde a fost o perioadă directorul Bibliotecii Naționale.
A elaborat împreună cu Gianni Guadalupi The Dictionary of Imaginary Places, primul catalog al locurilor imaginare din literatura lumii.
A cumpărat și a renovat o casă parohială din regiunea Poitou-Charentes din Franța, unde locuiește acum.
Are o bibliotecă de 30.000 de volume.
Are o bibliotecă de 30.000 de volume.
Opera lui a fost recompensată cu numeroase premii, autorul a beneficiat de Bursa Guggenheim și a obținut un doctorat la Universitatea din Liège. În Franța i s-a conferit titlul de Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor.
Iubesc bibliotecile publice si ele sunt primele locuri pe care le vizitez cand ma aflu intr-un oras pe care nu-l cunosc. Dar nu pot lucra fericit decat in propria mea biblioteca, cu propriile mele carti sau mai degraba cu acele carti despre care stiu ca sunt ale mele. Poate ca e un soi de fidelitate ancestrala in asta, un fel de domesticitate zgarcita, o trasatura a caracterului meu, mult mai conservatoare decat ar fi putut admite tineretea mea anarhica. Biblioteca imi era cochilie, marturiseste Alberto Manguel.
In digresiunea a zecea, din perspectiva unui director de Bibliotecă Națională, autorul constată:
In digresiunea a zecea, din perspectiva unui director de Bibliotecă Națională, autorul constată:
Singura metodă sigură prin care se naște un cititor , după câte știu eu, nu a fost încă descoperită....
Descoperirea artei lecturii este intimă, obscură secretă, aproape imposibil de explicat ,înrudită cu îndrăgostirea, dacă acceptați comparația sentimentală....Fericirea pe care o aduce lectura , ca orice fericire , nu poate fi impusă.Când a vizitat e Egiptul în secolul I î.HR, Diodor din Sicila a văzut că pe fațada unei biblioteci străvechi e gravată următoarea inscripție ” Spital pentru suflete”. Poate ca aceasta ar tebui să fie aspirația finală a unei biblioteci.
Cei interesați pot studia cu atenție rolurile pe care autorul le propune pentru o astfel de bibliotecă.
Istoria lecturii, de citit online.