Nefericirea și singurătatea sunt subiecte nesfârșite de roman, eseuri, workshopuri sau terapii.
Femeile trăiesc această stare în alt mod decât bărbații, chiar în moduri diferite unele față de altele.
Cartea Aurorei Liiceanu discută exemple din epoci diferite!
Ce ar putea avea in comun o intelectuală de la inceputul secolului XX si o femeie moderna? Catherine Pozzi, cu un tata celebru - medicul Samuel-Jean Pozzi, admirat in epoca, dar si in zilele noastre -, prezenta constant in saloanele pariziene, prietena cu Rilke si Anna de Noailles, a fost nefericită in tumultuoasa ei legatura amoroasa cu Paul Valery.
În registru începutului de secol mai găsim experiența altor cupluri descrisă : John Stuart Mill și Harriet Taylor, un cuplu fericit, care s-a și căsătorit și relația dintre Simone de Beauvoir și Jean Paul Sartre.
Claudia este prinsa de cativa ani intr-o relație toxica, ciudata, încâlcită. Desi le desparte un secol, cele doua par sa aibă aceleași poveste de dragoste trista. De ce? Exista, oare, un fel de gena a nefericirii, rebela, autonoma si, mai mult, specifica femeilor? E greu de spus, insa poveștile colaterale din carte arata ca exista multe alte femei care trăiesc un fel de nefericire foarte asemănătoare. Femei de demult si de acum.
Claudia este o femeie din zilele noastre, singură și nefericită, cu un viitor la fel de incert. După o căsnicie nefericită, încheiată cu un divorț, după care, în mod straniu, acceptă să trăiască din nou în aceeași casă cu fostul soț, întâlnește un bărbat căsătorit de care se îndrăgostește, începe o relație, pe care o ține secretă. Claudia se îndrăgostește de Paul fost coleg de clasă pentru că îl vede ca pe un salvator.
Capitolele cărții întorc pe fiecare față câte o problemă odată, epuizând suferințele generate de acea problemă. Cartea nu dă soluții , este un studiu comparat , complet și profund care sondează nefericirea și singurătatea.
