POPTĂMAŞ, DIMITRIE Reflecţii despre carte, bibliotecă şi lectură, Dimitrie Poptămaş/ Târgu-Mureş: Editura Nico, 2009
În loc de postfaţă
Când omul se face carte Totul în viaţă există ca să conducă la o carte, spunea Malarmé. Parafrazând, am spune că uneori totul în viaţă există ca să conducă spre o profesie în numele cărţii. Numele domnului Dimitrie Poptămaş, viaţa şi activitatea domniei sale sunt nume de carte.
Nima Rîciului, 25 aprilie 1938. Locul, ziua, luna şi anul naşterii domnului Dimitrie Poptămaş, din părinţii Dumitru, preot grecocatolic, şi Maria (născută Comes), învăţătoare.
A învăţat la Nima, Moişa, Băla, Reghin şi Târgu-Mureş.
I-a fost dată, de timpuriu, înaintea abecedarului, în familie, fascinaţia cărţilor, cu personajele care învingeau balaurii cu şapte capete. O viaţă printre oamenii şi cărţi, domnul Dimitrie Poptămaş a învins balauri cu şapte capete, între care şi povara că era fiu de preot şi chiabur.
Nu întâmplător îi aşază la căpătâiul primilor paşi, ca pe nişte sacre uimiri, pe Eminescu, Slavici, Caragiale, Şincai, Petru Maior, Homer, Swift, Verne, căutând rostul în ceea ce numea mai târziu „marea orchestră a trecerii noastre prin scurtul popas al vieţii”.
O reflecţie născută din imensitatea de înţelepciune a cărţilor cu care s-a făcut frate de cruce peste 50 de ani; ca stagiar, bibliotecar, bibliotecar principal, bibliograf, metodist, şef-serviciu şi director la cea mai mare bibliotecă judeţeană, Biblioteca Mureş, cu 900.000 de unităţi de bibliotecă, rânduite în cele mai bune servicii pentru cititor, cu lecţia învăţată de la mari specialişti ai cărţii de bibliotecă, Dan Simionescu, Augustin Z.N. Pop, Emil Manu sau ctitorul fondului de carte românească al bibliotecii publice din Târgu-Mureş – Fondul „Mihai Eminescu” – istoricul, arheologul şi folcloristul, cu studii la Viena şi Budapesta, Aurel Filimon.
De la aceşti dascăli a învăţat domnul Dimitrie Poptămaş cum să scrie cuvântul carte cu literă mare, cum poţi recălători timpul prin carte, cum îi descoperi cărţii fiinţa şi cum poţi să o dăinuieşti, dăruindu-i pricepere, consecvenţă şi dragoste. Fidelitatea domnului Dimitrie Poptămaş pentru carte şi lectură vine din felul în care a reuşit să descopere o definiţe a cărţii şi lecturii, venind din tradiţii şi profunzimi culturale, ştiind, precum Emil Cioran, că dacă vrei să te iei de piept cu universul, igiena mentală prin carte e obligatorie, ştiind că unui timp cultural îi poţi înmulţi probitatea prin viaţa cărţilor. Astfel, a considerat cartea şi lectura puteri lucrătoare învestite cu inteligenţă, sensibilitate şi moralitate, prin care cititorul, înţelegând şi asimilând, să se apere în faţa fragilităţii lumii. Căci cinstea cărţii o poartă nu doar cel care a scris-o, ci şi cel ce o citeşte şi cel ce o propovăduieşte. În 50 de ani trăiţi între cărţile bibliotecii publice, le-a sporit numărul, prin achiziţii din producţiile curente şi retrospective, a îmbogăţit colecţia de carte rară, a selectat judicios din fondul de rezervă naţională, a stimulat donaţiile, a modernizat serviciile, a iniţiat seria Bibliografii mureşene, Publicaţii periodice mureşene, Anuarul Libraria (Studii şi cercetări de bibliologie), seria de restituiri culturale Caiete mureşene a Fundaţiei Culturale „Vasile Netea”, Dicţionarul oamenilor de ştiinţă mureşeni, Dicţionarul scriitorilor români mureşeni, Almanahul Ţara Fagilor pentru românii din Bucovina de Nord. Este părintele uneia dintre cele mai expresive manifestări culturale mureşene, Eminesciana, şi întemeietorul Bibliotecii „Târgu-Mureş” din Chişinău. Specialistul în biblioteconomie, istoricul literar, cunoscătorul în amănunt al cărţii vechi româneşti din Câmpia Ardealului, eseistul, biograful unor destine culturale mureşene de excepţie, domnul Dimitrie Poptămaş şi-a fundamentat profesiunea de credinţă pe disciplina studiului, exigenţă, generozitate şi omenie, respect pentru înaintaşi; neuitând nici un moment că în împărăţia cărţilor Bibliotecii Judeţene Mureş reverberează paşii lui Nicoale Iorga, Goga, Emil Isac, George Enescu, Moricz Zigmond sau ai Regelui Mihai. Şi tot aici, în spaţiul acesta instituţional, domnul Dimitrie Poptămaş a lăsat nu doar un inventar al cărţii, ci credinţa în simbolul cărţii, în ceea ce Petrarca numea intimitatea vie şi expresivă a cărţii. Fără această nuanţă, o bibliotecă publică îşi pierde din suflet. Ştiind cum şi în lumea cărţilor fiecare clipă înregistrează noi date de naştere, întru plenitudinea spiritului, domnul Dimitrie Poptămaş şi-a scris cu migală cărţile, între acestea Philobiblon mureşean, cartea de studii şi rememorări sau Prezenţa şi circulaţia vechilor tipărituri româneşti în zona superioară a Văii Mureşului, o cercetare care cu siguranţă va fi continuată, dată fiind importanţa ei. Când domnului Dimitrie Poptămaş i se spune atât de sugestiv că a slujit cartea, prin Diploma de onoare Pro libro senator, ne gâdim să asemuim cărţile cu râurile şi cu anii; la început mici, apoi curgeri puternice ce nu fac cale întoarsă; pentru că încearcă să vorbească despre Dumnezeu.
Articol de
Valentin Marica
