La invitaţia Institutului maghiar de
bizantinologie, din cadrul Universităţii de Ştiinţe din Szeged, în zilele de
21-22 mai 2012, am avut ocazia să particip la o conferinţă internaţională
intitulată „Bizanţ, maghiari şi bazinul carpatic”. Tema conferinţei, aşa cum
este prezentată în titlul menţionat, arată că există o preocupare serioasă a
oamenilor de ştiinţă din Ungaria, faţă de tot ceea ce a însemnat Bizanţul şi
cultura de tradiţie bizantină în spaţiul Europei Centrale şi Estice.
Cu
o participare destul de numeroasă, de circa 40 de profesori şi cercetători din
Ungaria, Germania, Slovacia, Australia şi România, conferinţa a avut ca şi
scop cunoaşterea şi aprofundarea temelor
de istorie culturală, ecleziastică şi naţională din trecutul Europei şi a
Ungariei. Referinţele la cultura de tradiţie bizantină, atât cea greacă cât şi cea
slavă, au fost dese şi bine documentate, mai ales că Universitatea din Szeged
se poate mândri cu existenţa unui institut de slavistică şi de bizantinologie,
al cărui reprezentant, profesorul emerit H. Tóth Imre a sărbătorit 80 de ani,
moment salutat în cadrul conferinţei de corpul profesoral şi de invitaţi. Acest
moment, deosebit de emoţionant, m-a pus în faţa unui om a cărui vocaţie către
cercetarea limbii slavone s-a născut întâmplător, „colegul” care l-a determinat
să continue pe acest drum fiindu-i soţia, prezentă şi ea, alături de el, la
această conferinţă. Distinsului profesor i-a revenit onoarea să deschidă
lucrările conferinţei cu un studiu intitulat „Mănăstirea Polichron din Olimp şi
literatura slavă”, urmat apoi de cercetătorii Mesterházy Károly (Mediterranean
Elements in the Culture of 11-12th Century Hungary), pr. Baán István ( Saint
Stephan-Rex Apostolicus and Isapostolos), Gaul, Niels (The emperor’s men and
his nephews: learned networks and networking strategies at the court of Emperor
Andronikos II Palaiologos 1282-1328), Charles Moess (The Relationship of
Byzantium and the Kingdom of Hungary) şi Nótári Tamás (Byzantine and Western
Influences on the Decrees of Saint Stephen).
Între temele de istoria culturii şi
a instituţiilor ecleziastice, amintim lucrările susţinute de Koszta Lászlo (Byzantin Ecclesiastical System in
Hungary), Nagy Márta („Proskynetarion” as an Object of Devotion Preserving of
ethnical identity), Golub Xenia (An Unpublished Icon of the Mother of God from
the Serbian Ortodox Parochial Church of Csobánka), Terdik Szilvester (Artists
from the Balkan in service of the Greek Catholic Bishops in 18th century),
Silviu Sana (Aspects of Byzantin Tradition in the Greek-Catholic Eparchy of
Oradea. Cult and Religios Piety Book 1850-1900) şi Földvári Sándor
(Cross-cultural contacts between the Serbs of the Hungarian Kingdom and the
Ukrainian Territories-As it Reflected in the Import of the Liturgical Books).
În
momentele fixate discuţiilor şi dezbaterilor mi-au reţinut atenţia eleganţa
academică a argumentelor ştiinţifice formulate de profesorul H. Tóth Imre, a
profesorului Gaul Niels şi a preotului profesor Baán István. Merită apoi
amintită şi întrebarea adresată subsemnatului de către cercetătorul Földvári
Sándor - un împătimit al cercetării istoriei instituţiilor ecleziastice, cu
care, la întoarcere am avut ocazia să călătoresc o parte din drum – care dorea
să cunoască detaliat situaţia pregătirii clericilor greco-catolici ruteni şi
români în Seminarul din Oradea, şi apoi ce fel de cărţi liturgice foloseau
aceştia în Seminarul Sf. Barbara din Viena. Studiul cercetătorului Terdik
Silvester din Nyiregyháza a fost deosebit de interesant, cercetătorul evocând
cu deosebită fineţe figurile şi realizările meşterilor care au conceput
iconostasele catedralelor greco-catolice din Máriapocs, Blaj şi Oradea.
Sub
semnul bufniţei - care în mitologia greacă este simbolul Athenei, zeiţa Înţelepciunii,
Szegedul a fost zilele trecute un centru de întâlnire cu tradiţia şi cultura
bizantină. Momentul ştiinţific a scos la suprafaţă, din filele îngălbenite ale
documentelor şi cărţilor vechi, urme noi, dintr-un trecut îndepărtat şi recent,
destinate să contribuie la însufleţirea şi îmbogăţirea noastră, aşa cum
afirmase Euripide (480-406 în. Hr.) în urmă cu peste 2000 de ani: „Fiecare
zi ne învaţă ceva nou”.
foto şi text: Silviu
Sana
Bibliotecar - Colecţii Speciale
