George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București — d. 12 martie 1965, Otopeni ) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă.
Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Își semnează întotdeauna articolele ca G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică.
Romancierul, poetul și dramaturgul
Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite dorice, în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc, Arca lui Noe, începând de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acțiunea romanului. Enigma Otiliei, narează povestea de dragoste nefericită dintre Felix și Otilia, Cartea nunții este un roman despre căsătorie, Bietul Ioanide și Scrinul negru au în centru figura unor intelectuali (arhitectul Ioanide în Bietul Ioanide și apoi și în Scrinul negru), iar acțiunea lor are loc în perioada interbelică și imediat după aceasta, în epoca Republicii Populare Române. Ca fapt divers, titlul romanului Scrinul negru provine de la un obiect de mobilier real, un scrin de culoare neagră, pe care l-a cumpărat dintr-un talcioc și în care a descoperit arhiva unei familii. A mai scris versuri, Lauda lucrurilor; teatru, Și un, mit mongol; note de călătorie; publicistică, iar Cronicile mizantropului au devenit brusc, după 1947, Cronicile optimistului.
Apariția în 1932 a Vieții lui Mihai Eminescu l-a consacrat pe G. Călinescu istoric literar. Apreciind cartea drept "monumentul cel mai impunător ce s-a ridicat până astăzi lui Eminescu", G. Ibrăileanu remarca meritul autorului de a fi luminat personalitatea eminesciană în toate aspectele ei, realizând o biografie științifică ce "te încânta ca o operă de arta", o "opera de creație" care îl așeza pe autorul ei printre "scriitori cei mai artiști ai noștri".
Vieții lui Mihai Eminescu i-au urmat cinci volume de exegeza consacrate operei celui mai mare poet român. Opera lui Mihai Eminescu constituie cea mai ampla cercetare de pana astăzi asupra creației eminesciene în ansamblul ei, Călinescu valorificând pentru întâia oară în mod științific și comoara pe care o reprezintă manuscrisele postume.
Sursa
Wikipedia, enciclopedia liberă
