S-a născut în Chișindia (jud.
Arad) în anul 1865, într-o familie de intelectuali, unde tatăl său
a fost învățător. A studiat în Oradea, Arad, Brașov, Budapesta,
Pojon și Beiuș. În perioada studiilor de la Budapesta s-a susținut
prin vocea sa extraordinară de bariton, fiind angajat în cadrul
Teatrului Național Maghiar. Și-a finalizat studiile juridice în
anul 1904 în Budapesta, ulterior deschizându-și un cabinet de
avocatură în Oradea.
În paralele cu activitatea sa
juridică, s-a implicat în viața culturală a românilor din
Transilvania și Ungaria. Astfel, în anul 1892 a lansat foaia
umoristică și de satiră ”Vulturul”/”Vulturul Ardelean”,
ilustrațiile din acest periodic fiind desenate chiar de el.
În timpul Primului Război Mondial,
în anul 1915, la 50 de ani, a fost înrolat și trimis pe front timp
de doi ani. În anul 1919 a căzut prizonier în mâinile trupelor
bolșevice, dar, datorită gărzilor orășenești maghiare, a fost
salvat alături de alți români. Odată cu intrarea Armatei Române
în Oradea, la cererea autorităților orașului, a primarului Rimler
Karoly, Iustin Ardelean a fost unul dintre delegații care a
întâmpinat Armata Română condusă de generalii Moșoiu și
Holban, cerând acestora protecția militară a orașului în fața
trupelor bolșevice.
A fost apreciat de orădeni pentru
spiritul său conciliant și patriotic, în anul 1920 populația
orașului alegându-l delegat pentru Parlamentul României.
În anul 1922 a fost numit Prefect,
lucrând atât pentru binele românilor cât și al minorității
maghiare.
A fost un împătimit al sportului,
fiind președintele Asociației Sportive din Oradea timp de mai mulți
ani.
Fehér Dezsó,
Bihor – Biharmegye, Oradea-Nagyvárad Kulturtörténete és
Öregdiákjainak emlékkönyve, Oradea, Sonnenfeld Adolf, 1933-1937.
p. 499-500.
1
Biografie tradusă de Dr. Silviu Sana,
bibliotecar, Colecții Speciale, Biblioteca Județeană ”Gheorghe Șincai” Bihor
