POPESCU BAJENARU Grigore I. , se naste la 26 dec. 1907, comuna Cocioc, judetul Ilfov.
Absolva sectia moderna a Liceului „Gh. Lazar" din Bucuresti (1926). Licentiat al Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1930), doctor in litere (1938) cu teza Schitele si nuvelele lui Delavrancea, publicata in . Profesor la diverse licee din Bucuresti, functionar la primaria capitalei. Debut editorial cu volum de povesti Din tara basmelor (1924).
Prozator si istoric literar. Fiul prof. si publicistului I.M. Popescu-Bajenaru si al Anei (n.?).
Colaboreaza la revista interbelice Lumea copiilor. Dimineata copiilor. Universul copiilor. Universul. Convorbiri literare s.a. In 1942, publica romanul Cismigiu et Comp., care contine amintiri din viata sa de licean. Autor al mai multor volum in versuri pentru copii (Hora anotimpurilor, 1945; Cu trenul, 1947; Cei trei strengari, 1947; Ocupatiile micutilor, 1947), al unei comedii, Comoara (1948), lipsita de calitati scenice.
Melodramatic in descrierea primelor iubiri ale eroilor sai, Cismigiu et Comp. contine si reusite pagini de lirism retrospectiv, de surprindere a psihologiei liceenilor, istorisiri, scaldate de un umor debordant, dar citeodata frizind facilitatea. Latura anecdotica, reprezentind in conceptia autorului „esenta, crema spuma" intimplarilor istorice, e preponderenta si in culegerea de Mici povestiri despre oameni mari (1981). Sub aparentele facilitatii anecdotice, fondul intimplarilor povestite este revelator pentru caracterele exemplare ale oamenilor de cultura, stiinta si literatura (N. Iorga, O. Goga, L. Rebreanu. V. Parvan s.a.) despre care autorul depune marturie directa sau preluata din surse demne de incredere. Ni se releva din aceste pagini un observator atent al psihologiei umane, posedind arta subintelesului decent si, uneori, a malitiei benigne, dar mai ales un pedagog stiind sa sublinieze, prin amanunte captivante, o conduita morala demna de urmat. Interesante sint si culegerile de legende Virful cu dor (1973) si Piatra Craiului (1979) transcrise cu patos si putere evocatoare. Sint cuprinse in aceste pagini referinte la istoria legendara a unor locuri, ca si evocari ale unor chipuri de voievozi romani vestiti prin faptele lor.
Dovedind o informatie istorica atenta, dar si suficienta capacitate de inventie epica menita sa suplineasca eventuala lipsa a documentelor, P. -B. este si autorul unor romane istorice: Banul Maracine (1967), Inelul lui Dragos-Voda (1968), Cerbii lui Mihai-Voda (1968), Taina lui Mirceu-Voievod (1970), Spatarul Coman de Suceava (1977), Maretul rege Burebista (1980).
Adresindu-se tinerei generatii, unghiul acestor naratiuni istorice este precumpanitor educativ si moral; fara prea mari calitati artistice, ele au meritul ca sint scrise intr-o limba curata, lipsita de inutile podoabe stilistice, fara o arhaizare exagerata a vocabularului si sintaxei, in scopul unei lecturi ce se vrea instructiva si agreabila.
REFERINTE CRITICE:
V. Gafita, Bibliografie de literatura romana pentru copii, 1978.
