Fenomenul de violenţă domestică a apărut de îndată ce s-a constatat că, din punct de vedere spaţial şi temporal, nu există limite ale manifestării şi că violenţa domestică e un rău prezent în orice societate. Diferenţele de la o societate la alta sunt date doar sub aspectul frecvenţei şi al formelor concrete pe care le îmbracă. Pe de altă parte, fiecare manifestare a violenţei apare individualizată într-o constelaţie de detalii, care fac ca un anumit tip de intervenţie eficientă într-un caz să fie total nepotrivită în altul. Deci, ca urmare a nevoii de justificări la nivelul comunităţilor au apărut acele mituri sau stereotipuri explicative cum ar fi:
- "alcoolul şi drogurile conduc la incidente de violenţă..."
- "din cauza necazurilor pe care le au, a greutăţilor vieţii o bate...."
- "ea s-a învăţat să fie fără apărare în faţa lui"
- "ea merită să fie bătută, pentru că-l cicălea mereu până-şi ieşea din minţi"
- "violenţa există numai în cuplurile lipsite de educaţie"
- "chiar dacă o bate e un tată bun pentru copii, şi deci trebuie să rămână împreună......."
Toate aceste afirmaţii conţin un dram de adevăr pentru că de fapt relaţia el-ea, cauză-efect reprezintă în realitate o acompaniere reciprocă în cadrul evenimentelor de violenţă domestică. Pe baza funcţionării dominaţiei bărbatului asupra femeii în societăţile patriarhale, pe baza tradiţiei care trece de la o generaţie la alta, se învaţă rolurile de dominator (bărbat) şi de supus (femeie). Sistemul acesta de autoritate în familie, în cadrul căruia loialitatea datorată "şefului" se bazează pe puterea lui de a dispune de bunuri, inclusiv de femei şi copii şi pe respectarea tradiţiei, sunt la fel de naturale şi legitime ca însăşi viaţa. Aşadar, oameni treziţi-vă! Comportaţi-vă ca oamenii! Aveţi curajul de a contracara violenţa îmbrăcată în toate aspectele ei. Fiţi motivaţi pentru a spune "NU" şi a pune piciorul în prag. Aveţi acest drept!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care este parerea ta?