Naveta spaţială - 30 de ani de activitate operaţională (I)

Acum mai bine de trei săptămâni (21 iulie 2011), s-a încheiat ultima misiune din Programul

Spaţial al Navetei Spaţiale americane, odată cu încheierea misiunii S.T.S. (Space Transportation System - Sistemul de Transport Spaţial) cu numărul 135, misiune îndeplinită de naveta spaţială Atlantis (una din cele 3 navete operaţionale ale NASA ce au mai rămas în funcţie până la sfârşitul programului spaţial al navetei spaţiale americane).

Cariera Navetei Spaţiale sau Sistemului de Transport Spaţial (S.T.S. pe scurt) american, a început cu misiunea STS-1, când pe 12 aprilie 1981 (la ex

act 20 de ani de la primul zbor cu

echipaj uman în spaţiu efectuat de cosmonautul rus Yuri Gagarin), într-o dimineaţă senină de primăvară, astronauţii americani John Young şi Robert Crippen au fost lansaţi cu naveta spaţială Columbia de pe o platformă a Centrului Spaţial Kennedy situat pe coasta de est a "micului" stat Florida. Odată cu această primă misiune a navetei spaţiale, s-a stabilit şi un prim record tehnologic al rasei umane, pentru prima oară în istorie o nouă navă spaţială fiind lansată în prima ei călătorie cu echipaj uman la bord, de asemenea naveta spaţială a fost singura navă spaţială

reutilizabilă din istoria umanităţii.

Naveta spaţială era lansată ca o rachetă (în general de pe platforma 39A a Centrului Spaţial Kennedy din Florida), era manevrată pe o orbită joasă a Terrei (între 185 şi 643 km

înălţime faţă de sol) ca o navă spaţială şi la întoarcerea pe Terra ateriza ca un planor (pentru că nu mai avea aproape deloc combustibil la bord şi în plus avea şi o viteză mare de reintrare în atmosferă ceea ce făcea inutilă pornirea oricărui motor).

Între 12 aprilie 1981 (lansarea primei misiuni) şi 21 iulie 2011 (aterizarea ultimei misiuni), flota spaţială NASA (formată din navetele Columbia, Challanger, Discovery, Atlantis şi Endeavou

r) a efectuat 135 de misiuni spaţiale, făcând numeroase experimente în spaţiu, punând pe orbită numeroşi sateliţi (civili şi militari), ajutând în mod considerabil la construirea Staţiei Spaţiale Internaţionale şi de asemenea reparând când a fost nevoie telescopul spaţial Hubble (pe care tot o navetă spaţială l-a pus pe orbită).

Naveta Spaţială sau S.T.S. (cum mai era denumită oficial) era formată din trei componente principale: a) naveta propriu-zisă (The Orbiter sau nava orbitală) în care "călătorea" ec

hipajul şi transporta de asemenea încărcătura misiunii respective, b) rezervorul exterior (de culoare

portocalie) pe care era ataşată nava orbitală şi care conţinea combustibilul lichid (hidrogen şi oxigen) necesar celor trei motoare principale ale navetei, c) două rachete cu combustibil solid (amplasate sub aripile navei orbitale) ce asigurau 80% din propulsia necesară în primele două minute de după lansarea navetei spaţiale. Din aceste trei componente ale Sistemului de Transport Spaţial (S.T.S. pe scurt) doar rezervorul exterior nu era refolosibil, el fiind "ejectat" de sub burta navei orbitale la 8,5 minute după lansare, când deja motoarele sus-amintitei nav

e consumaseră tot combustibilul lichid necesar lansării navetei. După această "ejectare" (ce se

întâmpla la o înălţime de 113 km deasupra Terrei) rezervorul era distrus parţial prin ardere la reintrarea în atmosferă şi bucăţile rămase neutilizabile cădeau în Oceanul Atlantic. Cea mai lungă misiune a Navetei Spaţiale a fost cea lansată în noiembrie 1996 şi a durat 17 zile şi jumătate (zbor al navetei Columbia), iar cea mai scurtă a durat 2 zile (tot Columbia).

În poza de dedesubt puteţi vedea cum era alcătuită Naveta Spaţială amplasată pe platforma de lansare înaintea oricărei misiuni.

În prim-plan se observă nava orbitală spaţială (Orbiter în poză), sub ea, mai bine zis de burta ei era ataşată rezervorul exterior de combustibil lichid (de culoare portocalie numit External tank în poză) şi în dreapta şi stânga rezervorului, dar, şi sub aripile navei orbitale erau amplasate cele două rachete reutilizabile cu combustibil solid numite popular şi boostere (Solid Rocket Booster în poză). Dar, pentru că m-am lungit destul azi cu expunerea istorică a navetei spaţiale, voi reveni în altă cu zi cu alte date interesante despre această minunată maşină creată de om.

Bibliotecar (pasionat de tehnică ce-i drept),

Florin Miheş.