Prima jumatate a cărții am parcurs-o destul de greu, am găsit elemente de roman politist , pagini stintifico fantastice, elemente de groază destul de puține, elemente absurde destul de multe și nicicum nu reuseam sa vad firul calauzitor al naratiunii, sensul acelui text de 500 de pagini, eu sperând că totusi există unul.
Cheia povestii era chiar titlul ”Chipul”, ”The Face”, cartea primeste un sens dacă urmaresti chipurile cu care te intâlnesti in povestire.
Incepe cu chipul celebrității holliwoodiene, continua cu chipul profesionistului (polițist), apoi cu chipul supranaturalului, cu chipul prieteniei, cu chipul ororii si al haosului. Ne intalnim fara sa-l recunoastem decat spre sfarsit cu chipul iadului, iar mai apoi cu chipul raiului si finalul ne lasa alaturi de chipul inocentei si al copilariei.
Am închis cartea cu un zâmbet, da voi mai citi cărți de acest autor.