Expoziție la Valea lui Mihai

A Napsugár illusztrációiból nyílt kiállítás a Máté Imre Városi Könyvtárban hétfőn, Koloratúra címmel.

A gyermeklap első száma 1957 januárjában jelent meg Kolozsváron, az alapító tagok, írók, költők, képzőművészek voltak. László Noémi, a lap jelenlegi főszerkesztője a kiállítás elindításakor elmondta, céljuk az, hogy bemutassák azokat az erdélyi művészeket, akik a lapban megjelenő irodalmi alkotásokat, különböző technikák által képpé varázsolják. Bak Sára képszerkesztő válogatott az utóbbi, több mint 20 év (2000-2023) illusztrációiból, ezek között található grafika, vízfesték, tempera, színes és akvarellceruza, textildarabokból és saját festésű színes papírokból álló kollázsok. Az alkotások fejlesztik a gyerekek képi ízlését, esztétikai érzékét, hozzájárulnak a művészet megszerettetéséhez.

A kiállítás megnyitójára érkezett kisiskolásokat és tanítónőiket Gheri Judit, könyvtáros és Szilágyi Ferenc Hubart, helyi író-költő fogadta, aki megnyitójában visszaemlékezett gyerekkorára, édesanyja az első számtól gyűjtötte a lapot évekig, amelyet összefűzve őriztek és nagy szeretettel lapozták, ő és majd a gyerekei és unokái is. A tárlat megtekintése közben kötetlen beszélgetés alakult ki, ekkor kiderült, hogy az osztályával jelen lévő Gábor Éva tanítónő egykor maga is küldött a Napsugárnak saját verseiből, közülük több mint egy tucat meg is jelent.

A kiállítás végén a III.B osztály egy rövid, a Napsugárból vett verscsokorral kedveskedett a jelenlévőknek.

A kiállítás március elejéig tekinthető meg, szeretettel várnak felnőtt érdeklődőket is.

Balázs József Attila

Șezătoare la bibliotecă

Șezătoarea din 22 februarie ne-a adus participanți noi.

A crescut și numărul celor care ne contactează telefonic , deci cu siguranță vom avea mai multe doamne care vor participa la șezătoare! 

 

Lecturi de weekend 188

Doamna Nobel  de Lisa Stromme apărută la Editura  Humanitas în anul 2020. 

Autoarea ne oferă un roman inspirat de fapte reale – povestea de dragoste dintre Alfred Nobel si Sofie Hess. Dupa o documentare minuțioasă, pornind de la corespondența celor doi, Lisa Stromme ne dezvăluie suișurile și coborâșurile unei iubiri de-o viață, precum și luminile și umbrele personalității chimistului și filantropului suedez. Bazat pe scrisorile secrete dintre Sofie Hess și Alfred Nobel, romanul Doamna Nobel ne arată cum puterea dragostei poate duce la acte de o imensă generozitate, care schimbă lumea noastră pentru totdeauna și ne redă încrederea în umanitate.

Sofie Hess lucrează la florăria lui Frau Schiegl în Baden, un mic oraș balnear unde își  petrec vara oameni bogați din toată Europa. Dintr-o familie modestă, fără zestre tânăra nu este fericită, idealul ei e o căsătorie într-o familie bună. Când  Alfred Nobel, „regele dinamitei“, o cunoaște din întâmplare, viața lui Sofie se schimbă. Nobel îi promite să o ajute și o duce  la Paris, unde o instalează în lux și ii oferă accesul la educație  arătându-i că există și altă viață condiționată de educație și avere. Deși o ajută să recupereze în ambele domenii, Nobel de fapt nu o primește cu totul în lumea lui și astfel amândoi sunt condamnați la nefericire. Sofie încearcă să își facă o altă viață alături de un alt bărbat, eșuează și păstrează legătura epistolară cu Nobel,  iar la sfârșit chiar găsește o modalitate de a fructifica această legătură.

Se pare că sunt la modă biografiile romanțate după viața unor binecunoscute personalități.

Nu pot să zic că am fost emoționată. E o poveste nefericită care a avut ca rezultat celebrul premiu care se dă și în zilele noastre. 

 

Lecturi de weekend 187

 Cele patruzeci de legi ale iubirii de   Elif Shafak apărută la Editura Polirom în anul 2019.

Elif Şafak  este o scriitoare de origine turcă,  printre cele mai prestigioase și bine cotate reprezentante ale literaturii turce contemporane.   A publicat 15 cărți, care au fost traduse  în 48 de limbi. 

În  Cele patruzeci de legi ale iubirii Elif Shafak preia fapte din biografia lui Rumi și a lui Shams, dervișul rătăcitor, și îi readuce pe amândoi la viața cu talentul unei mari povestitoare.

„Un roman într-un roman, Cele patruzeci delegi ale iubirii spune două povești paralele care se oglindesc și se intersectează, între două culturi foarte diferite la interval de șapte secole ”.Povestea începe când o gospodină, Ella Rubinstein – o mamă casnică și o soție nefericită din suburbiile Bostonului, primește de la o editură, pentru evaluare, cartea numită Sweet Blasphemy („Dulce blasfemie”) de Aziz Zahara, o carte despre Rumi, poetul din secolul al XIII-lea și ghidul său spiritual, Shams. Cartea prezintă inserate în text, în momente cheie, cele patruzeci de legi ale iubirii ale lui Shams.  Paralel cu acțiunea romanului Sweet Blasphemy, se înfiripă o poveste de dragoste între Ella și autorul cărții,  Aziz Zahara care parcurge aceleași de 40 de legi ale iubirii.

Tema profundă a romanului e „dragostea și spiritualitatea la care se ajunge dacă-ți urmezi inima”. 

O carte pe care nu o poți uita ușor. 

 

 

Ziua Națională a Lecturii în biblioteci din Bihor

Ziua Națională a Lecturii se sărbătorește în fiecare an pe data de 15 februarie, începând din anul 2022, când, s-a promulgat legea care stabilește faptul că bibliotecile și instituțiile publice, care au responsabilități în domeniile Educație și Cultură, trebuie să ofere sprijin și asistență de specialitate în această zi.

Ziua Națională a Lecturii sărbătorită la bibliotecă, locul unde păstrăm toate cărțile devenirii noastre : de la copilăria lipsită de griji, la adolescența tumultuoasă și ajungând la înțelepciunea senină a Vieții.
,,Cărtile sunt multe lucruri : cântece de leagăn pentru cei obosiți, balsam pentru cei răniți, armură pentru cei speriați... adăpost pentru cei care au nevoie de o casă."

La Astileu

La Alesd 

La Buduresa

Citim astăzi, împreună cu copii care au cursuri de după amiză, povestea celor două fete de împărat, Zorica și Negura care fac tot posibilul pentru a salva regatul de blestemul care s-a abatut asupra lui.

La Santandrei

La Salonta 

Desene de "iarnă" la Filiala Decebal

Miercuri, 14 februarie 2024, am expus prima expoziție din acest an, formată din nouă desene realizate de copiii de la Grădinița cu Program Normal nr. 17 din Oradea, desene ce au ca temă iarna. La realizarea acestor desene, copii au fost îndrumați de doamna profesoară Florentina Adriana Blândul.

Dedesubt, în pozele atașate, puteți viziona capodoperele acestor mici desenatori.

 

4/4PentruPrieteni- 2024

 Ambasada Statelor Unite în România împreună cu American Councils for International Education lansează cea de a șasea ediție a proiectului 4/4PentruPrieteni. 

Va invităm să vă alăturați si să alegeți o zi din perioada 1-10 Aprilie pe care doriți să o dedicați faptelor bune. Proiectul este structurat in jurul activităților de voluntariat și își propune atât să promoveze voluntariatul,  cât și să încurajeze spiritul civic și responsabilizarea socială.

În ediția din 2024, an electoral semnificativ pentru democrație, ne concentrăm pe activități care încurajează spiritul și implicarea civică. Vă invităm să vă alăturați eforturilor noastre pentru dezvoltarea democrației și pentru a sublinia importanța dreptului la vot, un instrument puternic pentru combaterea injustiției și eliminarea barierelor care ne separă.

Pentru a vă înregistra activitățile vă invităm să completați formularul următor până la data de 10 martie ais.americancouncils.org/event/4_4pentruprieteni2024.

Informații complete despre program sunt disponibile în comunicatul de presă anexat  și pe pagina noastră: https://www.romania.americancouncils.org/ . 

Comunicat de presa

 

Scoala în secolele XVII-XVIII în Bihor

”Cea care s-a ocupat de înfiinţarea de şcoli naţionale (poporale), în mod organizat, a fost împărăteasa Maria Tereza (1740 – 1780). Ea a acordat o atenţie deosebită luminării popoarelor din monarhia habsburgică, dispunând ridicarea de şcoli în fiecare comună şi constrângându-i pe săteni să-şi trimită copiii la şcoală.  Lucrările istorice menționează , două   motive pentru care împărăteasa a pus un accent deosebit pe ridicarea culturală a popoarelor din monarhia habsburgică. În primul rând, era vorba de îngrijorarea stârnită de decadenţa şi neştiinţa la care ajunseseră popoarele în timpul stăpânirii turceşti. Un al doilea motiv a fost dorinţa suveranei de a avea, în caz de nevoie, ostaşi bine pregătiţi, dar şi meşteşugari şi comercianţi …”(4)

După apariţia legii Ratio Educationis (1777) situaţia s-a schimbat radical. Astfel, în prima jumătate a secolului următor existau în Bihor 40 – 50 de şcoli, în care învăţau între 3.000 şi 5.000 de copii… Frecvenţa şcolară era în medie de 50 la sută, în funcţie de anotimp sau de zona geografică în care trăiau şcolarii.(4)  Această lege era de fapt un regulament care cuprindea  hotărâri cu privire la clădirile școlare, învățători, conținutul învățământului, metodele de predare  și fondurile școlare.

Spicuim câteva idei din acest regulament:

Răspunzător de indeplinirea condițiilor de funcționare a școlii era comitetul parohial.

Trebuiau asigurate pentru școala încăperi spațioase și luminoase.

Fetele nu trebuiau să stea în aceiași încăpere cu băieții, iar dacă nu se putea să aibă cel puțin scaune separate.

Elevii cu vârste între 6-12 ani erau obligați să frecventeze școala zilnic, iar cei cu vârste între 12 și 16 ani, doar duminica și de sărbători.Vara trebuia mers la școala de cel puțin două ori pe săptămînă, iar iarna de nouă ori.Pedepsele erau de 50 de creițari la prima absență, 1 florin la a doua, apoi se dublau. La a cincea absență copilul era dat în grija unui tutore.

Materiile obligatorii pentru toate școlile poporale erau: Religia, Citirea și Scrierea, Aritmetica, cu cifre și din cap,Cunoașterea măsurilor, Gramatica română, Elemente de fizică și istorie naturală, Geografia și istoria patriei, Economia practică și grădinăritul, drepturi și îndatoriri cetățenești, Cântarea bisericească și națională, Deprinderi de gimnastică și exerciții militare. Cărțile trebuiau cumpărate de de părinți, iar pentru copii săraci erau cumpărate din fondul de amenzi.

Vacanțele au fost stabilite la patru luni pentru școlile sătești. Lunile august septembrie erau de repaus total,iar în rest erau doar zile libere de sărbători sau cu prilejul muncilor agricole.

Pe baza aceleiași legi, în 1778, la Oradea a fost înființat primul curs profesional pentru ucenicii adulți. Școala profesională era organizată pe lângă școala confesională. Cursul se numea Școala de Duminică și se desfășura duminica după slujbă. Tematica de predare cuprindea:scrisul, cititul, compunerea și desenul iar instruirea practică se făcea în atelierele patronilor unde ucenicii erau angajați.(1)

O altă carte de învățătură după care care se învăța citirea și scrierea erau Ceasloavele, cărți bisericești de rugăciune , scrise în acea perioadă cu caractere slavone.

Ceaslovul din imagine face parte din colecțiile Bibliotecii Județene ” Gheorghe Șincai”

 

 

 

 

1.Școli Oradene.volII  Colegii tehnice.Consiliul Local Oradea

2.Constantin Butișcă.Monografia comunei Drăgănești-Bihor,  Oradea, Editura Brevis ,2002p.57-81

3.Monografia comunei Vadu Crișului.Editura Muzeului Îării Crișurilor Oradea, 2005P. 105-115,

4.NICOLAE NISTOROIU REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT ISTORIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC DIN BIHOR LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA (1900-1918):

5.Silviu Sana.”…pentru sufletele credincioșilor săi”.Structuri bisericești și școlare în Eparhia greco-Catolică de Oradea-Mare (1850-1900).Oradea, 2011, p.238-241

Cinema la Bibliotecă- marca Educab

În februarie 2024,  EduCaB a  lansat un nou proiect național în colaborare cu Short Film Breaks - „Cinema la Bibliotecă”. Alături de bibliotecile publice din România, organizatorii își propun să transforme spațiile locale în locuri de învățare, socializare și relaxare în lumea cinematografiei independente.

Mihai Lupu, fondator EduCab și co-fondator Short Film Breaks, a vorbit la GPS Cultural despre cum va fi pus în practică proiectul „Cinema la Bibliotecă” :
„Avem peste 70 de biblioteci publice care s-au înscris (...). Am vrea să le propunem să creeze o recurență și o obișnuință în comunitățile mai ales mici și mijlocii din România. Să știi, de exemplu, că în fiecare marți, la ora 18, fie că e ploaie, că e soare, că e ninsoare, se vor proiecta filme la bibliotecă. Sau în a doua marți sau a treia marți din lună. Asta o să facă fiecare bibliotecă, în funcție de ce disponibilitate de timp are. Dar să nu fie doar o dată pe an. Nu e despre a bifa un proiect, ci de a aduce cunoaștere, oportunitatea de a primi altfel de informație decât cea din filme blockbuster”. (Mihai Lupu)

 

Comunitățile se vor  conecta la opere cinematografice remarcabile din România și din peste 80 de țări prezente în selecțiile oficiale ale festivalului Short Film Breaks, de la prima ediție în 2014 până în prezent, când festivalul a atins ediția a XII-a.

Din Bihor s-a înscris biblioteca din Nucet!

Conceptul este testat deja în 2017 în Nepal și 2019 în Guatemala (vedeți mai jos plăcuța cinema-ului din Chajul, dezvoltat împreună cu Guatemala Educab și Limitless Horizons Ixil)

Inima străinului - carte online

 

Profil de autor

Eugen Oniscu s-a  născut în 10 august 1972 în Tulcea. Este  scriitor de proză, în special de nuvele-povestiri și eseuri.  Din copilărie a fost pasionat de lecturi, iar în adolescență  a început să.   Trăiește de aproape douăzeci de ani în diaspora. A  locuit treisprezece ani în Spania, iar acum locuiește la Berlin în Germania, unde lucrează  și scrie în timpul liber. Publică în revistele: „Armonii Culturale”, „Boema”, pe site-ul „Resurse Creștine” ș.a. 

În anul 2020 editura „Armonii Culturale”  a publicat o carte de nuvele-povestiri intitulată: „Mesagerul”, iar în aprilie 2021 la Editura „Epubli” din Berlin a publicat o nuvelă în format electronic, în limba germană, intitulată: „Über die Enttäuschungen des Lebens” (Mai presus de dezamăgirile vieții). 

A participat cu o povestire în cadrul antologiei literare: „Primăvara se numără prozele” organizată de: Editura „Inspirescu” din Pitești în anul 2021, și la proiectul literar „Milenarium” organizat de: Editura „Armonii Culturale”. 

În anul 2023 a publicat  la LED Force din Iași,  prima  carte în format electronic: Puterea celor slabi.

                 

IOSIF VULCAN (1841- 1907) Bibliografie de recomandare

 

1. B.OPERA POSTUMĂ

Mărturii muzicale: eseuri, cronici, portrete / Ediţie în­grijită şi prefaţă de Iana Staicovici. – Bucureşti: Editura muzi­cală, 1979. XXVIV + 204 p. ii., portr. şi facs.

Publicistica / Iosif Vulcan; culegere selectivă, prefaţă, tabel cronologic, note şi bibliografie de Stelian Vasilescu; co­perta Ludovic Szvercsak. – Timişoara: Facla, 1983 (Oradea: I. P. „Crişana“). – 319 p. – Bibliografie p. 313 – 318.

         Schiţe de călătorie [prin Transilvania] / Ediţie îngri­jită, cuvânt înainte, tabel cronologic, note, glosar şi indiciu de localităţi de Constantin Cubleşan. – Bucureşti: Sport-Turism, 1982 (Craiova: I. P. „Oltenia“). – 240 p.: il. şi portr.

         Scrieri / Iosif Vulcan; Ediţie îngrijită, studiu şi note de Lucian Drimba. – Bucureşti: Minerva, 1987 – 1994. – (Restitutio)

Voi. 1: Poezii, Proză, Teatru. – 507 p., portr.; il.

Voi. 2: Publicistică. – 724 p.

Voi. 3: însemnări de călătorie. – 371 p. I.S.B.N. 973 -21 – 0427 – 9.

1. C.LITERATURA DESPRE

BĂNCESCU, Lidia. Scrisori către Iosif Vulcan: Ca­talog. – Sibiu: Biblioteca Judeţeană „Astra“, 1971. – 74 p.; facs.

CRIŞAN, Alexandru. Familia (1865-1906): Contribu­ţii monografice. – Timişoara: Editura Facla, 1973. – 227 p.

Centenar „Familia“ 1865-1965: [Culegere de studii]. – Oradea: Muzeul regional Crişana, 1967. – 218 p.

DRIMBA, Lucian. Iosif Vulcan [Monografie]. – Bu­cureşti: Minerva, 1974. – 415 p. + II f. pl.şi portr. Rezumat în limba franceză. Bibliografie p. 331-390.

DRIMBA, Lucian. Iosif Vulcan [rezumat al tezei de doctorat în filologie]. – Cluj, 1971. – 28 p.

DRIMBA, Lucian. Eminescu la „Familia”. – Oradea: Comitetul de cultură, 1974. – 320 p. il; Reeditare, Oradea: Co- gito, 1994. – 376 p. il.

Familia: Corespondenţa de la Plevna [1877-1878] / Texte selectate, note şi comentarii de Stelian Vasilescu; cu­vânt înainte de Viorel Faur. – Timişoara: Facla, 1977. – 264 p. cu il.

FAUR, Viorel. Muzeul memorial „Iosif Vulcan”: [Ghid]. – Ediţia a doua. – Oradea: Muzeul Ţării Crişurilor, 1984. – 28 p. il.

GOGA, Octavian. Un precursor al unităţii: Iosif Vulcan (1841-1907). Conferinţa rostită la Şezătoarea „Cele Trei Crişuri“ de la 11 ianuarie 1926 la Teatrul „Regina Maria“ [din Oradea]. – Oradea: Editura „Cele Trei Crişuri“, 1926. – 16 p. il.

Iosif Vulcan cătră Iacob Negruzzi. Scrisori din anii 1891-1892. în: Studii şi documente literare, voi. 2. Bucu­reşti: Institutul de arte grafice Bucovina, 1932. P. 177-179.

MARINESCU, Al. Cuvântare funebrală rostită la înmormântarea lui Iosif Vulcan în Oradea Mare la 10 sep- temr[ie] 1907. – Sibiu: Tiparul tipografie arhidiecezan, 1907.

NETEA, Vasile. Pe urmele lui Iosif Vulcan. – Bucu­reşti: s. n., 1947. Continuare a studiului „Iosif Vulcan“, de acelaşi, din Revista Fundaţiilor Regale, Bucureşti, an 8, nr. 6, p. 712-713.

PETRUŞAN, Gheorghe. Iosif Vulcan şi revista „Fa­milia”: [Monografie]. – [Szeged: Publicaţie a Uniunii Româ­nilor din Ungaria, 1992]. – 228 p.

POPA, Teodor. Iosif Vulcan: viaţa şi activitatea lui. -Sibiu: Editura Asociaţiunii „Astra“, 1941. – 48 p. – (Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra“, 273).

POPOVICI, Angela. Muzeul memorial „Iosif Vul­can“; Prezentare grafică de Francois Pamfil. – Oradea, f. a. – 8 p.: il.

BACALOGLU, George. Iosif Vulcan. în: Cele Trei Crişuri (Oradea). An 6 (1925). P. 137; An 8 (1927). P. 171- 172.

BLAGA, Iosif. Discursul rostit la mormântul lui Io- sif Vulcan în numele Comitetului Societăţii pentru fond de teatru român. în: Anuarul Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român (Braşov). An II (1906-1907). P. 13-17.

BRANIŞTE, Valeriu. Iosif Vulcan: schiţă literară scrisă din incidentul jubileului de 40 de ani al „Familiei”, în: Drapelul (Lugoj). Nr. 61 (1904). P. 1-3.

DUNĂRE, Nicolae Marin. Din gândurile lui Iosif Vulcan. în: Familia (Bucureşti). An 8, Nr. 4-5 (1941). P. 39- 44.

FAUR, Viorel. „Familia” – organ de fortificare a conştiinţei naţionale. în: Cercetări de limbă şi literatură (Oradea). An 1968. P. 19-27.

GEORGESCU, Ioan. Din corespondenţa lui Iosif Vulcan cu Titu Maiorescu. în: Revista Fundaţiilor Regale (Bucureşti). An 5, Nr. 9 (1938). P. 604-607.

HODOŞ, Alex. Un deschizător de drumuri: Iosif Vulcan. în: Familia (Bucureşti). An 8, Nr. 4-5 (1941). P. 11- 15.

ISAC, Emil. Iosif Vulcan. în: Cele Trei Crişuri (Oradea). An 6 (1925). P. 140.

IORGA, Nicolae. Iosif Vulcan. în: Oameni care au fost voi. 1. – Bucureşti: Imprimeria Naţională, 1934. P. 215- 218.

NAGHIU, Iosif. E. Iosif Vulcan: schiţă biografici în: Familia (Bucureşti). An 8, Nr. 4-5 (1941). P 65-68.

NEŞ, Teodor. Figuri bihorene – Iosif Vulcan (1841 1907). Oradea: Institutul de Arte grafice Sonnenfeld, 1936. 1 p. cu portr. în: Familia (Bucureşti). An 2, Nr. 2.

ONITIU, Virgil. Discurs de deschidere rostit 1 adunarea generală a Societăţii pentru fond de teatri român, ţinută la Cahalm la 17 nov. 1907. în: Drapelu (Lugoj). An 7, Nr. 123 (1907). P. 1; An 7, Nr. 124. P. 2.

PAVEL, C. Iosif Vulcan. în: Familia (Bucureşti). An 2 Nr. 8-9 (1927). P. 1-4; An 2, Nr. 12. P 21-24.

POPA, Doina. Iosif Vulcan şi Academia. în: Familie (Oradea). An 2, Nr. 9 (1966). P. 9.

POPESCU, Radu. Concepţia lingvistică a lui losi Vulcan. în: Cercetări de limbă şi literatură (Oradea). An 1969. P. 45-50.

SAMARINEANU, M. G. Fondatorul „Familiei”. în „Familia“ (Bucureşti). An 8, Nr. 4-5 (1941). P. 103-109.

TODORAN, George. Iosif Vulcan, scriitor şi peda­gog naţional. în: „Familia“ (Bucureşti). An 8, Nr. 4-5 (1941) P. 47-50.

TULBURE, Gh. Un paznic de poartă: Iosif Vulcan în: „Familia“ (Oradea). An 76, Nr. 4-5 (1941). P. 29-32.

TULBURE, Gh. Un entuziast Iosif Vulcan. Din prilejul iniţiativei pentru a i se ridica un bust la Oradea Mare. în: Ţara Noastră (Bucureşti). An 6 (1925). P. 853-857.

Redactori Luminiţa BOROŞ şi Doina ROTAR

Lecturi de weekend 186

 
 Coborârea de  Tim Johnston, apărută la Editura LITERA în anul  2018.

Imaginea munților de pe copertă a fost cea care m-a determinat să citesc cartea, îmi imaginam o carte despre ascensiuni și coborâri în aerul curat al munților.

Am găsit o carte complicată unde aerul munților numai curat nu era! doar rece și înspăimântător. 

O fată, Caitlin, este răpită în timp ce își face alergarea de dimineață prin pădure alături de fratele ei, Sean. Familia se afla într-o mini vacanță de familie, în Munții Stâncoși. În timpul plimbării  prin pădure  Sean pe bicicletă,  este lovit  de o mașină iar Caitlin  merge cu responsabilul de accident pentru a cere ajutor la vale, în oraș. Părinții se trezesc cu un copil grav accidentat găsit pe munte de un trecător și cu o fată dispărută. 

Anii trec dar familia Courtland nu încetează să o creadă că fiica lor este încă în viață. Viața și suferința e trăită diferit de fiecare dintre ei.  După o vreme aflăm din lectură că  fata încă trăiește, o viață de coșmar. Caitlin e sechestrată într-o cocioabă izolată din munți, ancorată de un lanț care nu cedează nicicum la eforturile disperate ale fetei. Anii trec, multi, și ajungem la finalul fericit, neverosimil, o succesiune de sincronicități care duc la salvarea fetei de acum matură. 

Romanul „Coborârea” are personaje  realiste care trăiesc emoții puternice.  

Lectura ne amintește de  Colecționarul, primul roman al lui John Fowles, o carte la fel de impresionantă, cu aceiași tematică dar fără un final fericit.
 

 

ZiCI 2024

Printul Miorlau

 Nina Casian 

ntr-o împărăție cam ploioasă,
trăiau un împărat și-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, și un prinț,
singur la părinți.
Prințul era de șase anișori
și miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
și tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”

                                  

Deci, cum spuneam, cu prințul miorlăit
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –                                                 
el miorlăia că vrea baloane;
și-n loc de baloane
voia tromboane,
și-n loc de tromboane

voia bomboane,
dar niște bomboane
cu gust de baloane,
și-n care să sufle
ca-n niște tromboane.

Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau...
Și prințul miorlăia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – că plouă afară;
Miorlau! – că afară-i soare;
Miorlau! – că-i zi de lucru;
Miorlau! – că-i sărbătoare...
Părinții nu mai știau ce să-i mai facă
- numai să tacă...
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o sută una jucării:
căișori de lemn,
puști de tras la semn,
gume și creioane,
rațe dolofane
de celuloid,
și căței și mâțe,
și păpuși semețe,
cu ochi ce se-nchid,
și iar se deschid...

Ah, dar prințul nostru nu tăcea de fel
El voia ceva știut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!

...Albi și împăratul, albi și-mpărăteasa
De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa.
Canarii asurziră, cățeii leșinară,
iar caii se mutară cu totu-n altă țară.
Bostanii și verzele
părăsiră grădinile.
Fugiră găinile,
Zburară și berzele
Și se făcu – pe câte știu –
în jurul prințului – pustiu.
...Doar mâțele sosiră toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la prințișor.
Sfârr...Sfârr...
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
năzdrăvani!
Și-ncepură să-l ațâțe,
miorlăind motani și mâțe:
“Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu ești prinț
Ești pisoi –
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, șoareci vei mânca”.

Atunci prințișorul, de frică
să nu se prefacă-n pisică,
uită de miorlăitul lui, firește,
și prinse să vorbească omenește
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!”
Și foarte bosumflate fură ele
că au putut astfel să se înșele...

Dragi copii, povestea-i gata,
Să vă duceți imediat
și la mama, și la tata,
să le spuneți răspicat:
“Iubiții mei părinți, nu vreau
să fiu și eu un prinț Miorlau!”

Zici 2024- citim benzi desenate!

 Ziua Internațională a Cititului Împreună (ZICI) este ziua în care se sărbătorește oportunitatea de a citi cu voce tare împreună. Astfel, copiii și adulții sunt încurajați să ia o carte, să găsească audiență și să citească cu voce tare. Evenimentul este celebrat în peste 170 de țări.

Această zi a fost creată de o organizație nonguvernamentală, numită LitWorld, cu sediul în orașul american New York. Inițiativa lor și-a propus încă de la început să strângă oameni și comunități prin puterea cuvintelor.
Ziua Internațională a Cititului Împreună se desfășoară anual.

În 2024, evenimentul a avut loc în data de 7 februarie și s-au citit cărți de benzi desenate.

În Bihor, elevi, profesori, bibliotecari au profitat de prilej pentru a citi împreună, în biblioteci publice și școlare sau în clase.

În galeria de imagini o vedem pe colega noastră Soika Marianca la Liceul Teoretic ,,Lucian Blaga" alături de clasa întâi A, a prof. Anca Tăut de la . Cititorii au făcut un popas în Pădurea Brazilor de Argint, din povestea ,,Hapciu Manciu, vulpoiul păcălit de furnici", de autoarea Olina Ortiz.

                         

La biblioteca școlară a Liceului Greco-Catolic ”Iuliu Maniu ”, oră de limba română, oră de istorie a devenit oră de cultură și lectură cu o carte grafică despre marele Iuliu Maniu.

                           

La Aștileu, bibliotecara Bogdan Nicoleta a dus lectura la clasă.

La Budureasa și la Sântandrei, mânuțele au răsfoit în biblioteci cărți de benzi desenate!

Șezătoarea de la bibliotecă- februarie 2024

A treia șezătoare a anului 2024 ne-a adunat din nou în Sala de consiliu a Bibliotecii Județene. Ne bucurăm că primăvara mai are doar câțiva pași mici până ajunge la  noi.

Cum se vede în poze se lucrează multe modele de Bihor, trei dintre ele din cele propuse de Sezătoarea de la Muzeu.

Cele două ore zboară când ai atâtea lucruri de făcut și împărtășit.
În anii noștri există tendința să absolutizăm modelele vechi găsite prin lăzi de zestre și transferate în muzee în ideea că acelea reprezintă o tradiție fixă și imuabilă. Viorica Știube ne-a povestit din  experiența ei de culegător de folclor, în legătură cu acele  foarte multe proiecte de cusut care merg pe principiul ” aidoma”.


Făcând niste pași înapoi în istorie,  nici măcar foarte departe și cercetând contextul istoric al satului bihorean și  statutul femeii într-o epoca de început de secol XX vedem că femeia de la sat era stăpâna activităților casnice și nu ajungea uneori nici până în târg; bărbatul era cel care ajungea în alte comunități. Nu existau cărți cu modele, nu existau materiale sofisticate, nu exista mod în care un model de spăcel să poată fi reprodus aidoma, nu existau  aparate foto să pozezi modelele...

Unicul loc în care femeia ieșea îmbrăcată în hainele de sărbătoare era biserica și horele  sau la evenimente de familie nunți, botezuri, care tot conectate cu biserica erau .

La biserică fiecare trăgea cu ochiul la modele cusute pe hainele  celorlalte femei  . Rețineau câteva elemente de model și apoi încercau să le reproducă.

La faimoasele șezători se lucrau hainele de lucru, iar apoi în taină la lumina lămpii se coseau pe material modele care se doreau a fi cele mai frumoase. 

De ce ar fi dorit una să fie ca cealaltă? De ce nu fiecare să fie cea mai frumoasă!

Iar acum ne străduim să facem lucruri aidoma.

Din fericire arta acului nu permite acel aidoma, fiecare greșeală e o amprentă proprie asupra imaginii  finale.