”Cea care s-a ocupat de înfiinţarea de şcoli naţionale (poporale), în mod organizat, a fost împărăteasa Maria Tereza (1740 – 1780). Ea a acordat o atenţie deosebită luminării popoarelor din monarhia habsburgică, dispunând ridicarea de şcoli în fiecare comună şi constrângându-i pe săteni să-şi trimită copiii la şcoală. Lucrările istorice menționează , două motive pentru care împărăteasa a pus un accent deosebit pe ridicarea culturală a popoarelor din monarhia habsburgică. În primul rând, era vorba de îngrijorarea stârnită de decadenţa şi neştiinţa la care ajunseseră popoarele în timpul stăpânirii turceşti. Un al doilea motiv a fost dorinţa suveranei de a avea, în caz de nevoie, ostaşi bine pregătiţi, dar şi meşteşugari şi comercianţi …”(4)
Vacanțele au fost stabilite la patru luni pentru școlile sătești. Lunile august septembrie erau de repaus total,iar în rest erau doar zile libere de sărbători sau cu prilejul muncilor agricole.
Pe baza aceleiași legi, în 1778, la Oradea a fost înființat primul curs profesional pentru ucenicii adulți. Școala profesională era organizată pe lângă școala confesională. Cursul se numea Școala de Duminică și se desfășura duminica după slujbă. Tematica de predare cuprindea:scrisul, cititul, compunerea și desenul iar instruirea practică se făcea în atelierele patronilor unde ucenicii erau angajați.(1)
O altă carte de învățătură după care care se învăța citirea și scrierea erau Ceasloavele, cărți bisericești de rugăciune , scrise în acea perioadă cu caractere slavone.
Ceaslovul din imagine face parte din colecțiile Bibliotecii Județene ” Gheorghe Șincai”
