Centrul Cultural Româno-Maghiar

În data de 1 februarie 2024, Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor, împreună cu Revista de cultură „Várad”, Revista de cultură „Familia”, Episcopia Romano-Catolică de Oradea și în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor au organizat conferința de redeschidere a Centrului Cultural Româno-Maghiar, situat pe Calea Clujului nr. 85.
Evenimentul a fost moderat de doamna Ancuța Șchiop, manager al Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” Bihor.

                                       

Investiţia a făcut parte  din proiectul "Centru educaţional transfrontalier româno-maghiar pentru conservarea patrimoniului natural şi cultural" (EduCultCentre), RO - HU 446, cu patru parteneri din România şi Ungaria.Liderul de proiect este Primăria Municipiului Debrecen din ţara vecină, celelalte instituţii implicate fiind Teatrul Csokonai din Debrecen, Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea şi Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai" (Revista Várad).

Potrivit managerului Ancuţa Şchiop, prin acest proiect se creează spaţii comune pentru interacţiunea culturală, protecţia şi utilizarea durabilă a valorilor culturale comune, precum şi extinderea obiectivelor turistice din zona de frontieră româno-maghiară.
"Noi vom administra cinci ani acest spaţiu, potrivit proiectului şi protocolului încheiat cu Episcopia romano-catolică, după care spaţiul va reveni proprietarului, adică la Parohia romano-catolică Velenţa."   De altfel,   Biblioteca Județeană a organizat deja în Centrul Cultural Româno-Maghiar concerte ale trupei Vița de Vie și ale folkistului Ducu Bertzi în cursul lunii decembrie 2023.

Bugetul total alocat proiectului EduCultCentre a fost de  10,2 milioane euro, din care Biblioteca Judeţeană a primit 734.545,55 euro, Municipiul Debrecen - 5.883.792,80 euro, Teatrul Csokonai din Debrecen - 559.548,20 euro şi Muzeul Ţării Crişurilor - 2.994.852,69 euro.

Clădirea cu trei niveluri (parter, un etaj și mansardă) are o sală festivă dotată cu scenă, la primul etaj o sală de conferință, iar în rest încăperi de diferite dimensiuni, birouri și spații conexe, precum toalete.   

 

                          

 

Paginile de istorie locală au fost răsfoite de Fleisz Judith, preşedinta consiliului parohial din Velenţa, cu ajutorul familiei Wallner care a pus la dispoziţie toate documentele pe care le-a adunat de-a lungul anilor.

  

Preotul eparhiei de atunci, Halasz Gyula,  după primul război mondial, s-a gândit împreună cu profesorul cantor Wallner László să facă un loc de întrunire pentru tinerii din cartier. 

Comunitatea de enoriași din jurul bisericii din Templom Tér a strâns fonduri, între anii 1922 și 1934,organizănd multe întruniri, spectacole, acţiuni sportive  în şcoala catolică. Pot fi numărate 31 de specacole. A venit marea criză economică din 1929-1933 şi visul de a avea o clădire s-a amânat.

                              
În 1935, preotul Halasz Gyula şi preotul reformat Kiss Karoly au pornit strângerea de fonduri din partea enoriaşilor din care s-au cumpărat materiale de construcţii. Preotul Halasz Gyula a şi donat o parte a grădinii pentru ridicarea clădirii. Arhitectul Megyeri Ferenc a făcut planurile construcţiei şi în mai 1935 a fost pusă, în cadrul unei ceremonii religioase, piatra de temelie a viitorului cămin cultural.

În 18 octombrie 1936 a fost inaugurată căminul cultural care astăzi este Centrul Cultural Româno-Maghiar, şi care cuprindea o bibliotecă, sală de cultură, sală pentru jocuri şi o sală festivă lungă de 18 metri şi lată de 10 metri, dotată cu parchet, lumină electrică proprie şi o scenă, cu pereţii zugrăviţi în alb şi galben. La inaugurare, episcopul romano-catolic Fiedler Janos a sfinţit lăcaşul, iar tinerii artişti amatori au jucat piesa „Victoria crucii”.
În următorii ani, în clădire a funcţionat un grup de artişti amatori, cu orchestră proprie şi cor, dar şi Asociaţia Femeilor Catolice. S-au organizat 23 de spectacole, seri de dans, au evoluat trupe de artişti amatori.

După 1944, căminul cultural a funcţionat ca şi club muncitoresc. Nefiind naţionalizat, a rămas în proprietatea bisericii romano-catolice, iar fabricile din cartier au dus mai departe activităţile căminului cultural. În 1958, aici a avut loc procesul şi au fost condamnaţi la moarte de Tribunalul Poporului membrii grupului de la Valea lui Mihai, în urma revoluţiei anti-comuniste din Ungaria din 1956.

În anii următori activitatea a fost condusă de Pap Ferenc ca director al căminului cultural, artiştii amatori având succes la Cântarea României cu piesa „Electra” de Sofocle.

După 1989, preotul Gheorghe Nemeş a sprijinit renovarea cămiului, care în loc de scenă avea acum o groapă de nisip, el fiind folosit de o asociaţie sportivă pentru antrenamente. S-a făcut din nou strângere de fonduri, banii au venit de la iezuiţii din Budapesta, din Australia, din America, comunitatea reuşind astfel să repare clădirea.

În 2006 a avut loc o festivitate importantă care a marcat 70 de ani de la inaugurarea centrului, s-a realizat o carte memorială şi s-a inaugurat placa de la intrarea în clădire.

Seara s-a încheiat cu un moment de dans susţinut de artişti ai Teatrului Szigligeti şi cu vizitarea sălilor Centrului Cultural Româno-Maghiar.