Sunt o femeie la volan. Conduc pe o șosea națională aglomerată și cam ciuruită de vremuri.Timpul este frumos, culorile pădurii imi atrag atenția nepermis de mult dar la viteza cu care merg mai pot sa arunc câte o ocheadă la peisaj.
Pe trec lângă mine și dispar în câteva secunde parcă într-un zbor planat masini grabite. Mari , elegante cu motoare silențioase.Simt lângă mine disperarea soțului meu, și din când în când disperarea partenerilor de trafic pe care viteză prea mică îi enervează.
Nu mă pricep la mașini, Toyota, noua Corolla, sau mașina noastră obișnuită sunt la fel pentru mine.
Pe trec lângă mine și dispar în câteva secunde parcă într-un zbor planat masini grabite. Mari , elegante cu motoare silențioase.Simt lângă mine disperarea soțului meu, și din când în când disperarea partenerilor de trafic pe care viteză prea mică îi enervează.
Nu mă pricep la mașini, Toyota, noua Corolla, sau mașina noastră obișnuită sunt la fel pentru mine.
Nu sunt sigură că știu nici măcar marca mașinii de familie, intr-o zi când mă aștepta soțul in parcare m-am dus foarte hotărâtă către o mașina care avea aceiași culoare . Ar fi putut fi o mașina Toyota, nu am de unde să știu. Soțul meu râde de mine, dar in economia deplasărilor cu automobilul din punctul meu de vedere contează cel mai mult stabilitatea mașinii pe șosea , rapiditatea cu care reacționează comenzile și desigur rezistența mașinii la drumurile noastre.
Da, cred că mi-ar place să conduc, cuminte, cu viteză legală, o frumoasă Toyota Corolla, într-un peisaj mirific de toamnă, pe o autostradă impecabilă, cu parteneri de trafic relaxați și politicoși.
Da, cred că mi-ar place să conduc, cuminte, cu viteză legală, o frumoasă Toyota Corolla, într-un peisaj mirific de toamnă, pe o autostradă impecabilă, cu parteneri de trafic relaxați și politicoși.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013 .
