Comisii metodice si metodisti

Comisii metodice, metodisti si coordonare metodica in bibliotecile județene care e solutia optima pentru asigurarea functiei metodice intr-o biblioteca judeteana?

La ultima  conferinta a ANBPR, la Targu Mures , in cadrul intalnirii metodistilor, s-a discutat din nou o parte din problematica coordonarii metodice.

Este a treia dintre intalnirile  programate a se desfasura  intre metodisti ( din ultimii 4 ani), si fiecare a avut un design special. Din lista participantilor la conferinta se poate vedea cine s-a inscris ca metodist si nu a participat la intalnire. Pentru neparticipanti probabil temele altor intalniri paralele au fost mai interesante. Faptul ca fiecare lucreaza 220 de zile pe an singur in judetul lui, cu problematica lui , cu greutatile pe care le intampina,  ii fac  pe majoritatea  imuni la nevoia de colaborare si impartasire a experientelor.

Posibilitatea ca un nou director sa apara si sa anuleze munca de 10 ani a unui coleg pentru ca nu o intelege si  il face sa se simta nesigur e destul sa descurajeze comunicarea cu oricine altcineva, pentru ca nu mai exista energie pentru impartasire.

 Dar sa revenim in sfera profesionala.

Cateva remarci mi-au adus in atentie organizarea activitatii metodice cu ajutorul unei comisii metodice, din bibliotecari , care sa inlocuiasca activitatea biroului metodic.

Daca rasfoiesc arhiva de documente care sunt legate de activitatea metodica a anilor 80-90   gasesc foile de indrumare metodica completate de colegi care la vremea respectiva lucrau in catalogare, la bibliografic,  la achizitie; ordine de deplasare pentru grupuri de colegi care porneau vitejeste intr-o directie prin judet. .

Odata cu legea bibliotecilor am gasit topuri de delegatii, 10 dintre colegi  au acoperit tot judetul mergand din primariei in primarie pentru a prezenta primarilor legea bibliotecilor.

Si totusi anii se incheiau fara o sinteza a acestor deplasari, fara stabilirea unei imagini de ansamblu sau a vreunui plan de masuri global sau individual.. Fiecare era multumit ca si-a facut datoria, se instala un sentiment de superioritate la colegii care  au fost pe teren si au vorbit cu primari sau au mustruluit bibliotecarii pentru  deficiente in activitate....E foarte usor sa te simti foarte puternic, fata de cineva mai slab.

Cam asa vad eu povestea comisiei metodice a anilor 80-90.

Ma intreba un fost director, da eu cu cine lucrez... in lipsa acelei comisii? Ce le stiu pe toate?

Nu , clar nici nu imi doresc sa le stiu pe toate, iar intrebarile  de specialitate care cer raspuns de la un sector specializat , il si primesc  de acolo, eu doar le intermediez, sau fac legatura, in functie de caz.

Nici chiar la organizarea intalnirilor pe centre metodice nu sunt eu singurul vorbitor.  Eu pregatesc intalnirea , temele  in functie de necesitati, iar daca pot gasi un specialist pe o tema de interes, mai bine duc specialistul

Dar eu centralizez  problemele, structurez imaginea de ansamblu, furnizez informatii centralizate sau individualizate sefilor mei, sau celor care le cer. 

Eu discut cu fiecare, pot evalua evolutia in timp a unui bibliotecar sau a unei biblioteci. Sunt atenta la mediul lor incercand sa potentez la momente date schimbari in bine, invatandu-i pe ei cum sa faca asta sau cerand ajutorul directorului bibliotecii si interventia lui.

La acordarea premiilor pentru activitatea de merit, eu doar pregatesc dosare si dau amanunte comisiei care face evaluarea individuala pentru stabilirea castigatorului, deoarece cunoscand problematica foarte bine, eforturile pe care le face fiecare, vad altfel  toata ierarhia , poate nu totdeauna obiectiv.

A avea o comisie metodica in loc de metodist , comisie care sa nu fie organizata intr-un birou metodic ci fiecare sa vina din alt sector de activitate, adica 6 ore lucreaza  pe sectia lui  si 2 ore in comisia metodica nu e ok, nu e ceva de dorit. Nimeni nu se mai simte angajat in relatia cu omul de la periferia judetului. Se interactioneaza ca grup , pe domenii  stabilite de domeniile in care lucreaza membrii comisiei. 

Poate nu am dreptate  si lucrurile functioneaza perfect si cu comisie metodica, dar granita intre mai bine si dezastruos este foarte fragila. Iar diversitatea de situatii existente in tara este foarte mare.

O alta probelma discutata a fost posibilitatea  infiintarii unei comisii de metodisti in cadrul asociatiei profesionale ANBPR.

Istoricul unor astfel de initiative este iar alambicat si trebuie mentionat ca exista, si a fost intodeauna un esec.  Daca s-ar infiinta o astfel de comisie cum alegem cine sa faca parte din ea si cine alege?

Din ceea ce am vazut eu,  intalnirile intre metodisti , conjuncturale, ii pun pe unii sau pe altii in rol de conducator al  discutiei sau al grupului, fapt foarte greu digerabil de colegii  foarte capabili  a caror existenta a fost ignorata si nu le-a fost solicitat ajutorul sau parerea referitor la continutul discursului profesional. Si problemele se vad intr-un fel de la vest la est si  in alt fel de la est spre vest. 

Iar cand ne intalnim , (atat de rar) fiecare are atat de multe de spus , incat aproape vorbesc toti odata, si nu asculta nimeni.

Lista de articole care arata eforturile de colaborare  intre metodisti este aici in acea perioada a fost sustinuta cu finantare din cadrul programului Biblionet, si totusi efectul scontat a fost foarte slab, si tine exact de ceea ce spuneam inainte, lipsa de valorizare  a fiecarui personaj si situatie in parte.

Si ma intreb pana la urma , exista sau nu o nevoie de colaborare, sau fiecare dorim doar sa ne facem treaba cum putem la noi acasa?

Treaba facuta foarte bine ar fi aceea care ar insera in activitate, permanent, bune practici vazute  si discutate cu colegii care au descoperit solutiile....

Dar in general cand auzim de o abordare creativa ne loveste o balcanica de invidie care nu ne duce spre colaborare ci spre o ambitie prosteasca de a inventa ceva mai ceva decat celalalt, neobservand ca ”America descoperita”  are avantaje.
O alta situatie pe care m-am lovit a fost aceea de refuz al colaborarii din motiv de ”drept de proprietate pe idee”. Desi legitima atitudinea nu cred ca e profitabila in zona noastra saraca si batuta de soarta, uitata de legiuitori, dispretuita de  cei cu putere,  in care o idee buna, care oricum nu poate fi aplicata ad literam,  poate asigura supravietuirea unui om sau a unei biblioteci.

Totusi nu cred in comisii elitiste care  sa reprezinte o prolematica.  

Cred ca e bine  sa ne intalnim cu totii , cred ca ar fi bine sa impartasim , sa ne  ascultam  unii pe altii , sa ne respectam parerile, sa nu fim concurentiali  pentru ca nu ajuta pe nimeni; sa nu fim inspaimantati de a vorbi, pentru ca nici asta nu ajuta pe nimeni, sa existam intr-o relatie neierarhica , de egalitate.

Am ascultat in cadrul conferintei , cu admiratie ce fac alte colege  si cred ca e bine  sa colaboram   in cadrul asociatiei sau pur si simplu profitand de tehnologia anilor . Programele Ancai Vasilescu de la Sibiu, ale colegei de la Suceava, sau ale tinerei  colege de la Satu Mare arata foarte clar ce oameni plini de resurse suntem,   functionam perfect in conditii de criza.

Si cum spunea una din colegele noastre de la Cluj: da avem multe cucuie si vanantai,   ce mai conteaza o serie.O luam de la capat ?!?