Scriitoarea chiliana Isabel Allende are carti traduse in peste treizeci de limbi, acestea se vand in milioane de exemplare si au devenit bestselleruri pe patru continente. Și eu sunt fascinată de puterea ei de a lucra cu cuvintele.
La început am fost prea prinsă de povestire ca să percep altceva decât succesiunea evenimentelor. Și totul se întâmplă firesc ca și când ai fi martorul unei vieți care se derulează încetișor în fața ta. Nu este o poveste cu urmăriri și crime, este o poveste comună , o poveste despre neiubire.
Gregory Reeves este personajul central, fiul unui predicator care străbate vestul Americii în căruță cu coviltir, asemeni primilor emigranți, propovaduind o religie nouă , cea a unui Plan Infinit al Universului . Când tatal predicator se imbolnaveste, familia găsește adăpost in mahalalele hispanice ale Los Angelesului, unde Gregory va crește neglijat de părinți și traumatizat de mediu.
Este respins de mama lui, alungat de acasă , atacat de bandele de copii din cartier, violat... Se va împrieteni cu familia Morales, care ajunge sa fie un fel de familie-surogat pentru el. Carmen, fiica sotilor Morales, devine cea mai buna prietena a sa, o fiinta cu picioarele pe pământ, care il va invăța despre iubire si prietenie.
Crește, sperând să găsească iubirea, dar atunci când nu ai fost crescut în iubire nu știi despre ce e vorba și te rătăcești în relații nefericite, făcând alegeri greșite.
Se căsătorește din motive greșite, cu femei la fel de debusolate ca și el, iresponsabile, imature , incapabile să fie mame, la fel cum nici el nu este capabil să fie tată.
Copiii sunt abandonați, condamnați la rândul lor la o viață de suferință.
Gregory se realizează material în timp dar la un moment dat tot trecutul de nefericire îl podidește și se cere rezolvat.
Sfârșitul pare unul echilibrat, cu speranță, personajele, el, Carmen prietena lui cât și sora lui răzbesc cumva și își găsesc rostul în planul infinit, încercând să repare greșelile, atât cât se mai poate.
Suntem atât de mici în imensitatea universului și avem o singură treabă aici, să ne vindecăm, să nu lăsăm în urma noastră distrugere și nefericire.
