Ati ghicit , sunt iepurasul din cartier.
Cand eram mic aici era un câmp frumos, ierburi în culori nenumărate se unduiau în bătaia vântului.
Pădurea era aproape și oricând doream puteam să mă adăpostesc în umbrarele dese, era trai ca-n sânul lui Avram. Pe atunci nici nu știam ce este acela un cartier și nu văzusem niciodată o casă. Totul a început cu mult zgomot. Parca venise o furtună uriașă care nu se mai termina, tropotit , huruit, sunete ascuțite făcute de animalele în doua picioare. Acum știu că le zice oameni, și că ei strică totul în jur ca să-și facă cuiburi. Ei sunt foarte mari și nu ar încăpea în adăposturi ca ale noastre săpate în pământ. Acum pe câmpul meu sunt o mulțime de case, și în fiecare vară văd alți oameni venind și apucându-se de alte construcții.
Stau în ierburile înalte de la marginea pădurii și mă gândesc încotro să merg. Foarte mulți din cei din familia mea au plecat pe alte câmpuri. Câteodată uit și mă duc la plimbare acolo unde știam că erau cuiburile lor. Mă plimb pe niște drumuri pietruite, printre case și uneori câte o lumină strălucitoare mă prinde în raza ei făcându-mă să îngheț de frică, urmează niște sunete ascuțite care ma îngrozesc, le zice claxoane . Totuși încă fug mai repede decât acele mașinării pe roți.
Din curți, așa le zic oamenii îngrăditurilor pe care le fac în jurul cuiburilor lor, mă latră niște animale fioroase, știu că dacă m-ar prinde m-ar mânca, dar am învățat că nu pot să iasă, așa că le mai dau cu tifla, uitându-mă la ei cu dispreț.
Unul din micuții iepurași de anul trecut a nimerit în colții unei fiare din acestea, dar stăpânii cainilor au venit , l-au scos , l-au uscat și i-au dat drumul înapoi pe câmp. De atunci povestește mereu cum a ieșit basma curată . De când cu vecinătatea oamenilor ne-am mai dat și noi pe brazdă, că nu era să ne uităm ca vițelul, scuze, ca iepurele, la poarta nouă, fără să înțelegem nimic.
Oamenii , atunci când nu se plimbă cu mașinăriile lor pe roți stau în cuiburile lor și pe geamurile mari văd cum se uită pe un perete la imagini mișcătoare, colorate și vesele, care emană multă lumină în întunericul nopții.
M-am așezat și eu pe un gard, și ce văd - un frate al meu pe perete , nu se mișca, avea un morcov în lăbuță și era îmbrăcat ca oamenii.Cred că era un afiș.
E 30 martie 2018 și Peter Iepurașul , un film de animație, pentru copii, sau pentru iepuri ?! mai știu și eu?! va putea fi văzut la cinema.
Cand eram mic aici era un câmp frumos, ierburi în culori nenumărate se unduiau în bătaia vântului.
Pădurea era aproape și oricând doream puteam să mă adăpostesc în umbrarele dese, era trai ca-n sânul lui Avram. Pe atunci nici nu știam ce este acela un cartier și nu văzusem niciodată o casă. Totul a început cu mult zgomot. Parca venise o furtună uriașă care nu se mai termina, tropotit , huruit, sunete ascuțite făcute de animalele în doua picioare. Acum știu că le zice oameni, și că ei strică totul în jur ca să-și facă cuiburi. Ei sunt foarte mari și nu ar încăpea în adăposturi ca ale noastre săpate în pământ. Acum pe câmpul meu sunt o mulțime de case, și în fiecare vară văd alți oameni venind și apucându-se de alte construcții.
Stau în ierburile înalte de la marginea pădurii și mă gândesc încotro să merg. Foarte mulți din cei din familia mea au plecat pe alte câmpuri. Câteodată uit și mă duc la plimbare acolo unde știam că erau cuiburile lor. Mă plimb pe niște drumuri pietruite, printre case și uneori câte o lumină strălucitoare mă prinde în raza ei făcându-mă să îngheț de frică, urmează niște sunete ascuțite care ma îngrozesc, le zice claxoane . Totuși încă fug mai repede decât acele mașinării pe roți.
Din curți, așa le zic oamenii îngrăditurilor pe care le fac în jurul cuiburilor lor, mă latră niște animale fioroase, știu că dacă m-ar prinde m-ar mânca, dar am învățat că nu pot să iasă, așa că le mai dau cu tifla, uitându-mă la ei cu dispreț.
Unul din micuții iepurași de anul trecut a nimerit în colții unei fiare din acestea, dar stăpânii cainilor au venit , l-au scos , l-au uscat și i-au dat drumul înapoi pe câmp. De atunci povestește mereu cum a ieșit basma curată . De când cu vecinătatea oamenilor ne-am mai dat și noi pe brazdă, că nu era să ne uităm ca vițelul, scuze, ca iepurele, la poarta nouă, fără să înțelegem nimic.
Oamenii , atunci când nu se plimbă cu mașinăriile lor pe roți stau în cuiburile lor și pe geamurile mari văd cum se uită pe un perete la imagini mișcătoare, colorate și vesele, care emană multă lumină în întunericul nopții.
M-am așezat și eu pe un gard, și ce văd - un frate al meu pe perete , nu se mișca, avea un morcov în lăbuță și era îmbrăcat ca oamenii.Cred că era un afiș.E 30 martie 2018 și Peter Iepurașul , un film de animație, pentru copii, sau pentru iepuri ?! mai știu și eu?! va putea fi văzut la cinema.
Pe geam am văzut trailerul, problema e că oamenii din cartierul meu nu mai cultivă legume. Plimbându-mă pe străzi am văzut în curți mulți palmieri, trandafiri, și plante care nu știu la ce folosesc. Iepurii din film sunt norocoși că mai găsesc morcovi, dovleci și rădăcinoase gustoase în grădina pentru care luptă.
Pe de altă parte în film sunt mulți iepuri , eu sunt singur pe aici prin cartier și fac de unul singur haz de necaz trăgând cu ochiul pe geamuri la filme cu iepuri veseli.
Articol inspirat din fapte reale din cartier și scris pentru Spring Superblog 2018
Pe de altă parte în film sunt mulți iepuri , eu sunt singur pe aici prin cartier și fac de unul singur haz de necaz trăgând cu ochiul pe geamuri la filme cu iepuri veseli.
Articol inspirat din fapte reale din cartier și scris pentru Spring Superblog 2018
