Mi-ați fost prezentată azi în cel mai intim cadru pe care-l poate cunoaște un intelectual: lectura. Îmi cer scuze pentru proastele maniere și mă grăbesc să vă spun cât de încântat sunt de cunoștință. Am aflat, desigur, că sunteți o adolescentă din lumea bună vieneză, „arestată” într-o stațiune din Italia, și, dacă îmi permiteți, o adolescentă mult prea îngândurată. De fapt, întregul dumneavoastră șuvoi de gânduri m-a lăsat de-a dreptul deconcertat. Rar mi se întâmplă acest lucru, mai ales în prezența unei companii feminine din lumea literelor nemțești. Cu un deosebit interes vă mărturisesc existența a două pasiuni comune nouă, literatura franceză și pianul. Profit de ocazie pentru a vă chestiona cum mai merge lectura ultimului roman al lui Maupassant. Notre Coeur e un titlu ce invită la nespuse reverii edulcorate... Ce plăcut ar fi să le împărtășim... iar pianul, ce să mai vorbim? Mi-este absolut imposibil să nu-mi las imaginația animată de tabloul ce-l întruchipați, luând loc în fața claviaturii sidefii precum chipul vostru, interpretând o nocturnă de Chopin cu grația angelică atât de intrinsecă vârstei minunate la care vă aflați acum, din toată această călătorie plicticos mondană numită viață. De cealaltă pasiune a dumneavoastră nu prea îndrăznesc să pomenesc, poate și datorită naturii sedentare căreia umila mea profesie îi este subjugată, dar mai ales faptului că acel sport la fileu e unul dintre cele nobile prin excelență. Martor absent, dar atent la relatarea episodului fatidic cauzat de schimbul epistolaro-telegrafic unilateral petrecut în cadrul familiei dumneavoastră de solitari, prin care vi se impunea un aport incomod la restabilirea echilibrului financiar al unui tată genial, dar neglijent, ca atâția alții, mă văd nevoit să-mi exprim îngrijorarea față de starea dumneavoastră de sănătate, dar și față de pasiunea aproape morbidă vizavi de acea pulbere cristalină, folosită ca hipnotic sau sedativ, sub denumirea de Veronal. Încep să-mi placă gusturile dumneavoastră...
Știu că nu ne cunoștem de prea mult timp, pentru mine păreți a fi născută dintr-o întâmplare, din irealitatea proximă, dar parcă totuși aș încerca să vă pun la dispoziție un sfat privitor la universul masculin, în meandrele căruia sunteți prinsă, parcă, fără de scăpare, cunoscând totodată neputința orgoliului sexului frumos de a o recunoaște. Fiți îngăduitoare, stimabilă domnișoară Else, cu reprezentanții născuți sub zodia lui Oedip, și astfel vă veți putea bucura de beneficiile dorite și mult visate, indiferent de natura lor. Nu intru în detalierea întregii tipologii masculine pictate pe pânza sufletului dumeavoastră, dar aveți grijă pentru că la un cuvânt sau gest necugetat șevaletul se poate dezechilibra, ruinând capodopera și pictorul deopotrivă. Nu-i tratați ca pe ciorapii de mătase de calitate îndoielnică, cu care se mai întâmplă să vă împodobiți ținuta. Și mai presus de toate încercați să vă canalizați întreaga energie asupra unuia singur. Întregul tumult interior, soldat cu un leșin, nu doar la vestimentație, ci și la scenă deschisă, cauzat de vituperările împotriva bărbaților din viața domniei voastre, vă asociază, în memoria mea literară, cu acea scriitoare britanică, de demult celebră printre sinucigași și de care nu îi mai e frică nimănui, Virginia Woolf, contemporana dumneavoastră de pe meridianul Greenwich. S-ar putea ca, abordând scrierile dumneaei, să aveți surpriza unor afinități estetice, și nu numai, comune.
În încheiere, vă transmit salutările mele calde, alături de nemărturisita dorință de vă întâlni.
Al dumneavoastră, prea aplecat critic de serviciu al unei liteRaturi în Declin.
P.S: V-ați putea vreodată imagina, stând întinsă sculptural pe o canapea freudiană, că sunteți doar un simplu personaj feminin din nuvela omonimă semnată de Arthur Schnitlzer? Meditați puțin la binefacerile unei imaterialități atât de estetic voluptoase...
(Radu Deme )
