Ritmuri de invăţare. Colaborari nonformale în spijinul procesului educaţional

În cabinetul de limba română al Şcolii cu clasele I-VIII „Nicolae Bălcescu” din Oradea, s-a desfăşurat, joi (29 aprilie 2010), simpozionul naţional „Noile educaţii - o şansă pentru viitor”, organizat de I.S.J. Bihor şi C.C.D. Bihor, şcolile gimnaziale „Avram Iancu” şi „Nicolae Bălcescu”, şi coordonat de prof. Steliana Cîrciumaru şi Daniela Pop.

 Prezenţa într-un simpozion educaţional a fost pentru mine deosebit de instructivă. Am ajuns la zi cu temele fierbinţi ale educaţiei şcolare. Lucrările prezentate au avut  teme teoretice dar şi practice.
Vor fi interesant de parcurs toate lucrările care vor fi publicate.

Eu şi colega mea Mariana Barna şef de birou la secţia de copii (  a prezentat evenimentul  aici ) am reprezentat  un alt punct de vedere relativ la formarea viitorilor adulti. Exemplele de succes pe care frecventarea bibliotecii le aduce; implicarea benevolă în activităţile curente ale bibliotecilor mari şi mici  a unui mare număr de copii,  creză premise ale unei colaborări mai puţin formale între bibliotecă şi şcoală. 
De ce nu atunci când vorbim despre noi educaţii să nu vedem şi biblioteca ca un partener cu drepturi egale,
care poate în stilul nonformal caracteristic să rezolve multe din problemele cu care se confruntă anumite grupuri de şcolari.

Ritmuri de invatare from Biblioteci Bihorene

 

 imagini de la eveniment

Ritmuri de invăţare.

Colaborari nonformale  în spijinul procesului educaţional

 

Delia Pantea

Biblioteca Judeţeană ,,Gheorghe Şincai” Oradea

 

Minima cerinţă a oricărui sistem de învăţământ democratic este aceea de a oferi şanse egale de instrucţie şi de educaţie copiilor .

Dotarea naturală a elevilor, evident inegală ( fără a intra în patologic)  de la un individ la altul ridică problema dreptului la diversitate a fiecăruia. Ritmurile de învăţare şi de percepţie sunt diferite.   Trebuie respectat dreptul fiecărei persoane de a-şi trăi „unicitatea şi specificitatea sa”.

Incapacitatea de adaptare la context în domeniul valorilor intelectuale este păgubitoare din punct de vedere social şi personal. Tendinţele nivelatoare, de egalizare a comportamentelor şi reactivităţii psihosociale sunt realizate printr-un  învăţamât care se adresează unui copil mediu din punct de vedere statisitic şi nu variabilităţii reale a populaţiei şcolare. Un sistem de educaţie eficient ar trebui să scoată în evidenţă  propriile potenţialităţi intelectuale şi competenţe ale elevilor.   

A caută soluţii pentru un sistem educaţional optim este o obligaţie faţă de copiii noştri.

Tendinţa vremurilor noastre este aceea de schimbare rapidă, uneori doar de dragul schimbării,  din această cauză privit din exterior sistemul educaţional nu este foarte stabil.

 

Sistemul bibliotecilor este unul foarte stabil, principiile de bază în organizarea colecţiilor şi serviciilor sunt aceleaşi de sute de ani. Dezvoltarea şi lărgirea orizontului meseriei de bibliotecar a venit odată cu dezvoltarea tehnologică. Bibliotecarul secolului XXI poate fi  un ajutor pentru învăţământ, deschis colaborărilor de orice tip, pregătit pentru a fi educator pentru a forma deprinderi de lectură, de studiu, de căutare şi structurare a informaţiilor.

Colaborarea între şcoală şi bibliotecă la momentul actual este una întâmplătoare dictată de nevoi de relaţionare  între instituţii. Parteneriatele educaţionale între şcoli şi biblioteci işi dovedesc de foarte multe ori eficienţa.

Biblioteca este un sistem deschis, necoercitiv cu vaste posibilităţi de explorare. Ultimii ani au dus la dezvoltarea tuturor bibliotecilor inclusiv a micilor biblioteci publice din comune. Proiectele naţionale,Economia bazată pe cunoastere, care promovează dezvoltarea aptitudinilor electronice e skills sau Biblionet-Lumea în biblioteca mea care a adus prin echipamentele oferite- calculatoare, scanner, impimantă, camere web şi căsti, nu numai modernizarea tehnologică, ci şi mijloace prin care bibliotecarul poate interveni  mai pronunţat în educaţia utilizatorilor.  Evoluţia de la colecţiile prăfuite şi neatractive la  adoptarea aceluiaşi limbaj IT modern agreat de tineret se vede foarte bine în creşterea datelor statistice de utilizare a bibliotecilor.

 

În tabelul de mai jos pentru locaţiile selectate se vede că  indicii de frecvenţă din primul trimestru al anului acesta se apropie sau  depăşesc indicii de frecvenţă ai întregului an 2009.

 

	Total inscrisi în  2009	Total frecventa în 2009	Total inscrisi in primul trimestru 2010	Total frecventa în primul trimestru  2010
Căpâlna	75	139	36	558
Sântandrei	101	997	67	2062
Curtuiuşeni	411	2318	107	1434
Nojorid	70	280	58	218
Vadu Crişului	257	3531	105	649

 

 

Dacă la nivelul bibliotecilor mari, afluenţa foarte mare a publicului nu permite o interacţiune foarte strânsă între bibliotecar şi cititor, decât în anumite secţii specializate ( secţie pentru copii, centru de informaţii comunitare, filiale ale bibliotecilor mari...)la nivelul micilor biblioteci comunale sau orăşeneşti nivelul de interacţiune –cititor bibliotecar este diferit şi pot fi descrise multe exemple de bune practici.Programul de lucru flexibil, uneori biblitoecile publice fiind deschise până seara favorizează interacţiunea.

 

1.Biblioteca comunală Sântandrei, biblioteca orăşenească Beiuş: lucrează cu grupuri mici de copii de grădiniţă sau cu clasele mici de copii romi, pe teme de alfabetizare, lectură , socializare, vizionări , educaţie pe teme de igienă personală.

Demersul educativ parcurge următorul traseu- Solicitarea accesului la Internet e condiţionată de respectarea de reguli minime de igienă, de respectarea regulilor de conduită impuse de regulamentul de funcţionare a centrului. Folosirea calculatoarelor impune  cunoaşterea cititului şi scrisului. Chiar dacă la un moment dat o parte din utilizatori  au renunţat pentru că li s-a părut  că sunt prea multe reguli de respectat, s-au reîntors la bibliotecă atraşi de internet. Împreună cu bibliotecarii fac efortul de a învăţa să scrie şi să citească.

 

2.La biblioteca  comunală Borş, se lucrează cu grupuri de copii adunate spontan, se dezvoltă abilităţile de comunicare prin impunerea de teme de discuţie şi de socializare între copii din medii sociale diferite.

 

3.Bibliotecile comunale din Mădăras, Căpâlna, Chişlaz .. .şi filialele bibliotecii judeţene, au pe timp de vară organizate  cercuri  de citit, sau cluburi  de lectură. Copii de clasele 1-5 îşi dezvoltă abilităţile de lectură, cursivitate în lectura cu voce tare, interacţiune şi socializare în grupuri mici prin tot felul de jocuri interactive.

 

4.Bibliotecile comunale din Holod, Maghita, Beiuş, Salonta şi filialele bibliotecii judeţene au programe after school- copii navetişti sau localnici îşi rezolvă o parte din temele date de profesori în bibliotecă. Învaţă să caute materiale pe Internet şi să lucreze cu fondul de referinţă al bibliotecii,  să editeze în programul word.  

 

5.Un alt grup abordat este cel al tinerilor cu dizabilităţi în  programul pentru tinerii cu sindrom Down al Centrului de Informaţii Comunitare   al   Bibliotecii Judeţene   Bihor . Se încearcă   dezvoltarea abilităţilor de socializare, se încurajează comunicarea şi se pun în evidenţă toate reuşitele individuale.

 

Exemplele pot continua dar ca să sistematizăm un pic:

Eficienţa demersului educativ ar creşte dacă eforturile profesorilor şi ale bibliotecarilor ar fi corelate. Cunoaşterea ofertei de servicii a bibliotecilor şi a abilităţilor bibliotecarilor  ar duce la  încurajarea copiilor de a lucra în bibliotecă în grupuri mici pe teme date sub supravegherea bibliotecarilor.

Ar putea fi scrise separat programe pentru copii cu mici probleme de atenţie sau adaptare. Ar putea fi abordate temele  persoanelor excluse  social, sărace sau analfabete.

Pentru grupurile de adolescenţi care resping temele standard ale şcolii în forma consacrată, biblioteca e  o bună opţiune de aşi redirecţiona energia şi atenţia. În mediul de bibliotecă se pot crea relaţii deschise, se pot aborda teme care să-i pună faţă în faţă cu propria capacitate de efort.

Daca activităţile educative prezentate până aici sunt spontane şi empirice  dictate de nevoia de a schimba ceva, o colaborare mai strânsă cu profesorii şi educatorii ar duce la o activitate educaţionlă mai eficientă,  coordonată şi cu efecte  vizibile mai rapid.

 

Încercând să preluăm câteva principii ale pedagogiei incuzive, credem că pentru grupuri mici biblioteca ar fi un spaţiu unde s-ar putea atinge următoarele obiective

 • utilizarea unor metodologii de  învăţare  centrate pe copil sau grup mic de copii.
• implicarea comunităţii în viaţa şcolară.
 • oferirea de servicii educaţionale adaptate nevoilor personale.
• programe de tip „A doua şansă“ dedicate persoanelor care au abandonat şcoala .

• îmbunătăţirea atitudinilor adulţilor şi copiilor faţă de diversitatea culturală, umană şi etnică dintr-o comunitate.

Într-un parteneriat cu biblioteca , pot fi atinse  trei dimensiuni  :

Dimensiunea culturală:

În mediul neformal al bibliotecii, într-un cadru cultural enciclopedic fiecare poate găsi cele mai potrivite mijloace de expresie. Se poate aborda orice temă de orice nivel în ritmul  propriu al fiecăruia.
 
Dimensiunea strategică

 Abordarea fiecărui grup în funcţie de necesităţile şi de abilităţile care trebuie formate. Aici colaborarea cu profesori şi educatori ar putea veni în spijinul bibliotecarilor. Planurile de lucru şi modul de rezolvare a temelor  putând fi prestabilite în aşa fel încât  efectul să fie maxim.

Dimensiunea practică

 Proiectele propuse de bibliotecă în colaborare cu şcoala trebuie să încurajeze participarea fiecărui  copil  la activităţile desfăşurate în cadrul  programelor speciale, urmărind implicarea şi dezvoltarea personală a fiecăruia.

 

            Colaborarea între instituţiile care participă la formarea viitorilor membri ai societăţii – familia-şcola- biblioteca-  se poate creiona în afara oricărui cadru legislativ, în afara oricărui ritm impus de dinafară având ca unic scop un viitor mai bun pentru noi şi copiii noştri.