Asemănări, deosebiri, morţi şi supravieţuitori la Hiroshima şi Nagasaki

Acum aproximativ o lună (6 şi 9 august) s-au împlinit 65 de ani de la bombardamentele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki, singurele de altfel efectuate în timp de război asupra unor ţinte civile. Aceste bombardamente au fost ordonate de preşedintele Harry S. Truman pentru că după Declaraţia de la Potsdam din 26 iulie 1945 Japonia refuzase să se predea necondiţionat Aliaţilor şi să oprească astfel războiul din Pacific.

Prima bombă atomică a fost lansată în 6 august 1945, de avionul cvadrimotor de bombardament B-29 Superfortress, numit Enola Gay (botezat astfel după numele mamei comandantului), condus de colonelul Paul Tibbets, ce plecase din insula Tinian din arhipelagul Marianelor şi a vizat oraşul japonez Hiroshima. Bomba la rândul ei avea un nume cel puţin cinic am putea spune: Little Boy (Băieţelul). Această primă bombă atomică lansată de americani (ce conţinea 60 de kilograme de uraniu U-235), a provocat instantaneu moartea a 70.000-80.000 de oameni din Hiroshima (aproximativ 30% din populaţia oraşului) şi rănirea altor 70.000. Dintre morţi 20.000 erau coreeni, plus câteva mii de chinezi (numărul exact nu se cunoaşte) care lucrau forţat în fabricile de armament şi muniţie din oraş. De asemenea, din numărul iniţial de morţi se pare că făceau parte 90% din medicii din oraş şi 93% din asistente, datorită faptului că bomba a fost lansată şi a distrus exact centrul oraşului unde erau situate majoritatea spitalelor, atât civile cât şi militare.


A doua bombă atomică a fost lansată asupra oraşului Nagasaki în 9 august 1945, tot de un B-29, numit Bock's Car (în traducere liberă Vagonul lui Bock - aeronavă botezată astfel după numele adevăratului pilot comandant al bombardierului Frederick C. Bock), pilotat în această misiune de maiorul Charles W. Sweeney, ce decolase tot din Tinian. Această bombă (ce avea un nucleu de 6 kilograme de plutoniu Pu-239) se numea Fat Boy (Grăsanul) şi a omorât pe loc 40.000-50.000 de oameni, din care 2.000 erau coreeni, câteva sute de chinezi (interesant e că în privinţa chinezilor niciodată nu se ştie numărul exact de morţi) şi opt prizonieri de război (un englez şi şapte olandezi).

Ca urmare a distrugerilor provocate de doar două bombe, conducerea militaristă japoneză a hotărât să capituleze necondiţionat, lucru anunţat public în 15 august 1945 de împăratul Hirohito într-un discurs la radio. Capitularea a devenit apoi oficială după semnarea ei, la bordul cuirasatului american Missouri (ce ajunsese în 29 august în portul Tokio), în data de 2 septembrie 1945.


Între cele două misiuni de bombardament atomic efectuate de americani împotriva Japoniei există câteva asemănări şi deosebiri. Astfel, în ambele cazuri avioanele participante la misiune au fost de tip B-29 Superfortress (modificate ca să poată cară cele două bombe ce depăşeau standardele vremii), în ambele misiuni au participat la început 5 avioane (2 mergeau cu o oră înainte pentru a observa vremea de deasupra ţintelor pentru că pe atunci meteorologia nu dispunea încă de niciun fel de radar sau satelit) şi ambele bombe au explodat deasupra ţintelor la exact 43 de secunde de la lansarea din avion. De asemenea ambele bombe au ratat ţinta iniţială, prima a fost dusă de vânt la aproximativ 240 de metri faţă de epicentrul planificat, iar a doua a ratat epicentrul cu aproximativ 3 kilometri explicându-se astfel numărul mai mic de victime din Nagasaki. În plus în ambele oraşe, deşi pacifiştii de peste tot şi dintotdeauna consideră altfel, existau numeroase ţinte militare datorită cărora aceste oraşe au fost puse de americani pe lista cu posibile ţinte de lovit cu bombe atomice. Astfel în Hiroshima existau fabrici de muniţie şi armament, diferite baze ale armatei japoneze, depozite de armament şi muniţii, oraşul era un centru de comunicaţii al armatei terestre japoneze, fiind sediul Diviziei 5 a Armatei a II-a Japoneze condusă de feldmareşalul Shunroku Hata. În Nagasaki (ce era pe atunci cel mai mare port din sudul Japoniei), se găseau mari şantiere navale ce fabricau vase pentru marina militară japoneză, fabrici de armament şi muniţie destinată în primul rînd flotei imperiale (cea mai importantă fabrică de torpile folosite de submarine şi avioane se găsea tot aici, aceste torpile erau exact de tipul celor folosite de japonezi când au atacat baza americană de la Pearl Harbour).


În privinţa deosebirilor dintre cele două bombe se remarcă puţin bizar am putea spune, apariţia cifrei 3 în aceste deosebiri. Astfel între cele două lansări de bombă atomică e o diferenţă de trei zile(6 şi 9 august), trei ore (prima bombă e lansată la ora 8 A.M., iar a doua la ora 11 A.M.), plus o diferenţă de trei cu privire la masa atomică a doi izotopi din cele două bombe (prima avea nucleul format de izotopul U-235 al uraniului, iar a doua avea în mantaua ce înconjura nucleul izotopul U-238 al uraniului ce e mai greu fisionabil). De asemenea altă diferenţă constă în faptul că prima misiune a atins ţinta primară (Hiroshima), pe când a doua nu, pentru că ţinta iniţială (Kokura) era acoperită în proporţie de 80% de nori şi atunci maiorul Charles W. Sweeney a decis să se îndrepte spre Nagasaki ce era ţinta secundară. Altă diferenţă notabilă e aceea că în prima misiune colonelul Tibbets a reuşit să aducă înapoi avionul la bază în insula Tinian după o mică escală în insula Iwo Jima, dar maiorul Sweeney a trebuit să facă o escală în insula Okinawa din arhipelagul Ryu-Kyu pentru a reuşi să revină după alte patru ore la bază (a fost forţat să facă această escală pentru că nu mai avea combustibil de ajuns).


În ceea ce priveşte numărul de victime cauzate de cele două bombe atomice, se apreciază că în total au murit în timpul bombardamentelor şi de atunci încoace ca efect al radiaţiilor nucleare peste 420.000 de oameni şi anume 269.466 în Hiroshima şi 152.276 în Nagasaki (statistica oficială a guvernului japonez). De asemenea guvernul japonez consideră, că, la 31 martie 2010 mai trăiau încă 227.565 de hibakusha (supravieţuitori) în cele două oraşe afectate de bombardamentele atomice. Existau de asemenea până anul acesta 166 de niju hibakusha (dubli supravieţuitori, care au fost în ambele oraşe în timpul bombardamentelor), dar acum mai sunt doar 165 pentru că Tsutomu Yamaguchi a murit în 4 ianuarie 2010 din cauza unui cancer de stomac la vârsta de 93 de ani.