UNIUNEA FEMEILOR BIHOR ORADEA
Ziua de 17
octombrie a fost declarata Ziua Mondiala pentru Eradicarea Saraciei, prilej
pentru toate organizatiile implicate in actiuni umanitare sa traga un semnal de
alarma in privinta numarului foarte mare de oameni care se confrunta cu
situatii de saracie ce le afecteaza sanatatea si viata.
La inceputul de
mileniu, un pamantean din patru traieste cu mai putin de un dolar pe zi.
Pragul stabilit la nivel international pentru a desemna saracia este de
2 dolari pe zi, iar saracia extrema este de un dolar pe zi de persoana. Sunt
insa milioane de oameni din intreaga lume care taiesc chiar si cu mai putin. E
cazul Indiei, unde un locuitor din trei castiga zilnic sub un dolar, iar
restul, pana la 80%, n-au venituri zilnice mai mari de doi dolari. Cel mai
sarac continent este Africa, unde aproape jumatate din
populatie, adica 300 de milioane de locuitori se afla sub pragul saraciei
extreme. In toata lumea, avem 1,2 miliarde de saraci. Cat priveste cauzele
acestui fenomen, printre ele se numara conflictele armate, dezastrele naturale,
coruptia si indiferenta autoritatilor. In ultimii 15 ani, statele sarace din Africa
au primit ajutoare materiale si financiare de peste 300 de miliarde de dolari. In
aceeasi perioada, o suma cel putin egala a fost cheltuita in razboaie, in loc
sa fie investiti in infrastructura, in sanatate sau in educatie. In plus,
razboaiele au provocat migratii masive ale populatiei si pierderea oricaror
surse de venit. Si dezastrele naturale duc la saracie: secetele prelungite,
cutremurele, inundatiile si eruptiile vulcanice au schimbat radical modul de
viata al oamenilor din zonele afectate.
In privinta
Romaniei, rata saraciei a crescut cu cinci procente in perioada 2008-2010. Saracia
afecteaza in prezent 23% din populatia tarii, potrivit celor mai recente date
furnizate de Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile. Romania este unul
dintre statele membre UE care cheltuie cel mai mic procent din PIB (14%) pentru
protectia sociala, fata de o medie UE de 27%. Pe de alta parte, procentul
alocat sistemului de sanatate din Romania
este de aproximativ 3,8% din PIB, ceea ce ne plaseaza cu mult sub media
europeana (7-8%) sau chiar sub media tarilor din Africa
(5,9%).
Cumulati, acesti factori au consecinte ce nu trebuie neglijate. Romania
ocupa ultimul loc in UE in ceea ce privește speranta de viata – 72,7 ani, in
medie, in comparatie cu media de 77,5 ani. Romania are, de asemenea, cea mai
ridicata rata a mortalitatii infantile din Europa, cu zece copii care mor la
fiecare o mie de nasteri, o rata dubla fata de media europeana.
Iar cele mai recente date furnizate de Organizaţia pentru
Alimente şi Agricultură, parte a Naţiunilor Unite (FAO) arată că, din totalul
populaţiei globale, de 7 miliarde de oameni, aproximativ 925 de milioane suferă
din cauza foametei, cei mai afectaţi fiind copiii. Astfel, sărăcia are un rol
determinant în decesul a cel puţin 5 milioane de copii, în fiecare an, în
întreaga lume.
Standardul de viată ne aruncă in coada Europei, după unii specialişti
şi analişti, suntem săracii Europei: cea mai mică putere de
cumpărare, cele mai mari cheltuieli in bugetul de familie pentru mâncare si
cele mai mici pentru sănătate şi obiecte personale.
Eradicarea saraciei este ,cel putin teoretic si aniversar, in
etentia Autoritatilor Publice internationale, si chiar nationale, exceptie ne
facand nici Romania
Impunerea periodică şi nejustificată de taxe şi biruri pe umerii celor
care resimt acut de ceva vreme efectele măsurilor de austeritate, nu reprezintă
o soluţie.
Este nevoie imperativă :
- de dialog social,
- de viziune şi mai ales de elaborarea unui plan de strategii pe
termen mediu şi lung astfel încât măsurile şi soluţiile implementate să
ducă la reducerea decalajelor dintre cei săraci şi cei bogaţi şi ” reapariţia ”
clasei de mijloc.
- de crearea de locuri de mncă,
- de atragerea investitorilor şi investiţiile în economia ţării,
- de dezvoltarea IMM-urilor,
- de regândirea politicilor sociale,
- de ridicarea nivelului de educatie a populatiei
Toate acestea vor duce în final la creşterea productivităţii, implicit
la creşterea veniturilor, deci la creşterea puteri de cumpărare şi ridicarea
nivelului de trai
Sărăcia se
caracterizează nu numai prin lipsa resurselor monetare, dar şi prin ansamblul
de lipsuri şi handicapuri care sunt cumulate în cursul unei traiectorii
personale.
Sărăcia este un fenomen cultural care tinde din ce în ce mai mult să se
instaureze, un mecanism care exclude de la viaţa economică şi socială şi de la
participarea în cadrul societăţii a unei părţi a populaţiei.
Sărăcia nu este o realitate nouă, problema nefiind numai de inegalitate
între bază şi vârf pe o scară socială , dar şi a distanţei dintre cei ce fac
parte din grupul social şi cei care sunt marginalizaţi .
Sărăcia este o stare de lipsă permanentă a resurselor necesare pentru a
asigura un mod de viaţă considerat decent, acceptabil la nivelul unei
colectivităţi date. Săracii sunt aceia care nu se bucură de un nivel minim de
trai compatibil cu demnitatea umană.
Sărăcia este privită ca incapacitatea individului de a-şi exercita
drepturile politice, economice şi sociale.
Direcţiile de acţiune
care se impun avute în vedere trebuie să nu se reducă în nici un fel la
suportul social al persoanelor aflate în sărăcie, ci trebuie să conţină
posibilităţi de acţiune asupra factorilor generatori. Cu alte cuvinte,
eliminând cauzele, ne protejăm de efecte nedorite, se ameliorează decalajul
dintre săraci şi bogaţi.
În ţara noastră sărăcia este percepută nu
numai ca o stare a unui segment marginal, ci mai degrabă ca o stare a
majorităţii colectivităţii. Ea este asociată cu grupuri sociale mari:
pensionari, şomeri, familii cu copii, tineri fără un sprijin suficient din
partea părinţilor şi chiar familii active cu un singur salariu sau cu două
salarii mici.
Majoritatea
populaţiei se simte afectată de sărăcie, îngrijorată de vulnerabilitatea
ridicată la fluctuaţiile vieţii, considerând că resursele abia ajung unui trai
la limita minimului necesar. Sărăcia este percepută pe fondul general al
căderii economice, tranziţia fiind considerată generatoarea unui proces de
sărăcire de masă.
Colectivitatea
consideră că sărăcia este gravă pentru că afectează majoritatea populaţiei. ”
Prin urmare, a combate
sărăcia nu înseamnă în momentul de faţă pentru România doar ajutorarea celor
săraci, ci a face ceva pentru standardul de viaţă al întregii colectivităţi, a
familiilor, a tinerilor si a varstnicilor
Toti acestia CER DREPTUL LA O
VIATA DECENTA SI SANATOASA , pe care o merita, pentru a trai in armonie si
liniste in respectul pe care Statul trebuie sa-l asigure fiecarui cetatean al
ROMANIEI
Intocmit
Ing. SATEANU MIORITA
