Pe cand eram o opera de arta ERIC-EMMANUEL SCHMITT, aparuta in 2013 la Editura Humanitas .Cine n-a visat sa devina obiectul admiratiei tuturor? Iata promisiunea pe care i-o face un artist excentric, zeu si demon in acelasi timp, unui tanar disperat, in pragul sinuciderii. Primul, mereu dornic sa scandalizeze, ii propune celui de-al doilea, dornic de o noua existenta, mai putin anosta, sa-l transforme intr-o opera de arta. La urma urmei, nu are nimic de pierdut, in afara de libertate.
Cu noua sa identitate de statuie vie, Adam bis devine mai celebru decat Gioconda. Dar, imediat ce incepe sa se simta privat de dreptul la constiinta, omul din el se razvrateste. Creatia incearca astfel sa fuga de creator si sa-si recastige libertatea pierduta. Prin dragoste. Va mai putea insa sa-si redobandeasca umanitatea si sa descopere fericirea intr-o lume stapanita de narcisism, de cultul simulacrelor si al aparentei si de puterea zdrobitoare a imaginii?
Viata lui Adam este un puzzle pe care el nu reuseste sa il vizualizeze, sa il traiasca , sa aiba o imagine a ceea ce este el ca persoana.
Adam are doi frati minunat de frumosi pe care ii invidiaza si a caror cariera de vedete creaza repere si valori pe care el , fratele mai mic nu le poate atinge .
Ca statuie vie , admirata de toti , Adam se simte mai bine, se hraneste din admiratia celorlalti, tot nu are imaginea a ceea ce este.
Autorul nu descrie fizic in nici un moment acea statuie, se sugereaza straniul si grotescul , dar nu armonia si eleganta .
Adam opera de arta , primeste atribute de obiect, vandut si cumparat... fara drept de a hotara pentru el insusi.
Salvatoare in acesta poveste e iubirea. Iubirea , releveaza sufletul si corpul tanarului asa cum era initial. Iubirea oarba vede frumusete acolo unde omul a adus distrugere ...
Lectia invatata greu , suntem perfecti asa cum suntem, poate sa ajute orice tanar sau cititor care inca nu este confortabil in propria piele.
